Ministerul Agriculturii ,Dezvoltării Regionale și Mediului

al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

TEMA:PROCESELE PATOLOGICE ŞI SCHIMBĂRILE REACTIVE

ÎN SISTEMUL LEUCOCITAR

A îndeplinit: Studenta anul III, grupa I,

Facultatea Medicină Veterinara
Pușcaș Viorica

A verificat: Conferențiar universitar interimar

Rotaru Ana
 CUPRINS
1. Modificările calitative ale leucocitelor
2. Modificările cantitative ale leucocitelor
3. Leucocitozele
4. Leucopenii
5. Hemoblastozele
6. Leucozele
 GENERALITATI
Leucocitele sunt elementele figurate ale sângelui implicate în apărarea
organismului. La adulţi, numărul normal de leucocite în sângele periferic
atinge cifra de 6 000-8 000 leucocite/mm3, în sângele nou-născuţilor 12 000-
20000 leucocite/mm3, iar la sugari 9 000-12 000 leucocite/mm3.
Din punct de vedere morfofuncţional, leucocitele prezintă o populaţie
de celule foarte variată. După morfologia lor leucocitele pot fi divizate în două grupe:
a) leucocitele, a căror citoplasmă conţine granulaţii, sunt denumite granulocite, iar acestea
după aspectul nucleului - leucocite nesegmentate şi leucocite segmentate:
b) leucocitele, în citoplasma cărora granulaţia lipseşte, sunt denumite agranulocite, iar după
aspectul nucleului se mai numesc - leucocite mononucleare.
Granulocitele constituie 67,5%, iar agranulocitele - 32,5% din totalul leucocitelor.
Leucocitele granulate, după particularităţile granulaţiei, se clasifică în: leucocite neutrofile
(60-62%), eozinofile (2-4% ) şi bazofile (0,5-1%).
Leucocitele agranulate, la rândul lor, sunt reprezentate respectiv de limfocite (25-35%)
şi de monocite (5-7%). Reprezentarea procentuală a tuturor formelor de leucocite poarta
denumirea de formulă leucocitară
MODIFICĂRILE CALITATIVE ALE LEUCOCITELOR
In sângele periferic se pot constata următoarele modificări
calitative:
- prezenţa în sângele periferic a celulelor imature din etapele de
diferenţiere şi proliferare, care în normă nu le depistăm în frotiul
sanguin, de exemplu, mieloblaşti, promielociţi, mielociţi,
limfoblaşti, monocitoblaşti şi alte forme intermediare ale
procesului de maturizare;
- vacuolezarea citoplasmei şi (mai rar) a nucleului lcucocitelor
neutrofile
- semn caracteristic al degenerării severe a celulei, ce apare în
septicemie, boala actinică, abcese etc.;
- granulaţia toxică a neutrofilelor, determinată de coagularea
proteinelor leucocitare şi constatată în frotiul sanguin în caz de
infecţii şi intoxicaţii;
-apariţia de neutrofile gigante cu nuclee hipersegmentate prezintă
la fel un semn caracteristic al procesului degenerativ depistat în
frotiul sanguin in anemia pernicioasă, boala actinică etc.
 Leucocitozele – reprezintâ creşterea numărului de leucocite într-o unitate volumetrică de sânge peste limita
maximă normală ( 9.000 leucocite/mm3 ).

Leucocitoza apare ca o reacţie temporară a sistemului hematopoietic la acţiunea diverşilor factori

etiologici: fizici, chimici, biologici.

Deosebim leococitoze fiziologice şi patologice.

Leucocitozele fiziologice -se constată în condiţii fiziologice de exemplu, la nou-născuţi, gravide, după efort fizic
mare etc.

Leucocitozele patologice -pot fi de origine infecţioasă (de exemplu, apărută în meningită, scarlatină, pneumonie
etc.), inflamatorie – în diverse boli inflamatorii, toxică exogenă - în intoxicaţii cu benzol, anilină), toxică
endogenă – în uremie, coma diabetică etc., posthemoragică – apărută după sângerările acute.
Leucocitoza se poate instala prin următoarele mecanisme:

Leucocitoza prin intensificarea leucocitopoiezei cu ieşirea leucocitelor în patul vascular (leucocitoză regeneratorie sau
absolută).

b) leucocitoza prin activarea blastomatoasă a leucopoiezei se instalează în cazul în care are loc acţiunea factorilor
cancerigeni cu declanşarea leucozei, leucocitoza fiind doar ca o urmare a creşterii atât a numărului de leucocite care se
multiplică normal cât şi celor blaste cu ieşirea lor din măduva osoasă în sângele periferic.

c) leucocitoza prin redistribuirea leucocitelor în patul vascular are caracter temporar şi nu este însoţită de intensificarea
leucopoiezei şi de mărirea numărului de leucocite tinere. Se atestă creşterea numărului de leucocite local, de exemplu, în
vasele microcirculatorii ale plămânilor, intestinului, ficatuli, în caz de şoc traumatic şi anafilactic.

d) leucocitoza prin hemoconcentraţie reprezintă o consecinţă a deshidratării organismului de exemplu, în diaree, voma
incoercibilă, poliurie etc.
Leucocitozele neutrofile (neutrofilia)
creşterea numărului de neutrofile în sângele periferic în cifre absolute peste limita valorilor normale ( 6 000 – 6 500
/mm3), în hemogramă peste 65% din numărul total al leucocitclor.

Neutrofilia se constată în: intoxicaţii de origine endogenă, procese inflamatorii acute, infecții strepto-, stafilococice,
hipoxie, infarct miocardic, pneumonie, scarlatină, difterie etc.

Mecanismul de producere a neutrofiliei se explică prin acţiunea diverşilor factori etiologici care provoacă
intenşificarea elaborarii leucopoietinelor,

Creşterea numărului de neutrofile intermediare imature (a mielociţilor, metamielociţilor şi neutrofilelor

nesegmentate) e considerată ca deviere nucleară “spre stânga” şi invers, mărirea numărului de neutrofile segmentate şi
celor polisegmentate poartă denumirea de deviere nucleară “spre dreapta”.
Leucocitoza neutrofilă cu deviere nucleară “spre stânga“ moderată tip hiporegenerativ se caracterizează print-o
neutrofilie moderată ( 9000 - 10000 /mm3), concomitent cu creşterea în formula leucocitară a neutrofilelor nesegmentate
(peste 5- 6%). De exemplu, în inflamaţie.

Leucocitoza neutrofilă cu deviere nucleară “spre stânga“ pronunţată tip regenerativ se caracterizează print-o neutrofilie
pronunţátă ( 13 000 – 15 000 leucocite/mm3), prin creşterea în formula leucocitară a neutrofilelor nesegmentate (peste 6-
8%) şi a metamielociţilor (peste 2- 4%). Se constată în procese purulente.

Leucocitoza neutrofilă cu deviere nucleară “spre stânga“ foarte pronunţată tip hiperregenerativ se caracteriează prin
creşterea exagerată a numărului total de leucocite (30 000 – 40 000 leucocite/mm3). În formula leucocitară se constată
neutrofile nesegmentate (peste 6- 8%), metamielociţi (peste 2- 4%) şi 2% de mielociţi; mai mult ca atât în frotiul sanguin
se observă granulaţia toxică a citoplasmei neutrofilelor. O astfel de leucocitoză poartă denumirea de reacţie leucemoidă a
rândului mieloid
 Limfocitoza
Reprezintă creşterea numărului de limfocite peste limitele valorilor maxime – 3 200 limfocite/mm3 , fiind denumită şi
limfocitoză absolută.

Este întâlnită constant în leziunile neoplazice ale seriei limfatice - leucoza limfoidă cronică, limfoamele
nonHodgkiniene şi Hodkiniene,
Limfocitoza absolută secundară se poate constata în infecţii virale (de ex., în mononucleoza infecţioasă, tusa
convulsivă), în care limfocitoza este asociată cu monocitoza.
O limfocitoză reactivă se observă şi în alte boli infecţioase acute (de ex., în parotidita epidemică, varicelă, rubeolă,
rujeolă etc.), în bolile infecţioase cronice (tuberculoză, toxoplasmoză, bruceloză sifilis, şi a.)

Limfocitoza relativă sau falsă o numim în cazul în care numărul total de leucocite este micşorat sub valorile normale, în timp
ce valoarea procentuală a linmfocitelor în formula leucocitară creşte pe seama micşorării valorii procentuale, a altor
leucocite de exemplu, a neutrofilelor. Numărul absolut de limfocite nu depăşeşte 3000 limfocite/mm3.
Limfocitoza relativă se constată în afecţiunile însoţite de neutropenie, agranulocitoză, în bolile virotice, febra tifoidă
ş.a., reflectând o suprimare a granulocitopoiezei.
 Monocitoza
Reprezintă creşterea numărului absolut de monocite peste 800/mm3.

1.Monocitoza este întâlnită frecvent în diverse neoplazii specifîce (leucemiile

monocitare şi mielomonocitare, și cele cronice (policitemia vera etc.).

2. Bolile infecţioase - infecţiile granulomatoase (tuberculoza şi histoplasmoza),

listerioza, febră tifoidă şi paratifoidă, luesul, infecţiile cu fungi şi protozoare etc., în
care monocitele sunt implicate în procesul de fagocitoză.

3. Lupus eritematos diseminat

4. Boli ale tractului gasrointestinal şi ficatului (colita ulceroasă, enterita

regională, colita granulomatoasă, ciroza etc.).

5. În convalescenţa infecţiilor acute, în neutropeniile cronice, fiind interpretată ca

un semn de vindecare, de ex., în agranulocitoză.

6. În anemiile hemolitice autoimune, în care eritrocitele învelite cu anticorpi sunt

distruse de macrofagele splenice, în sânge fiind observate monocite cu
eritrofagocitoză.
 Leucocitopenia
Reprezintă micşorarea numărului de leucocite mai jos de valorile minime normale 3000 – 4 000 leucocite/mm3
sânge.

Leuccocitopoieza poate fi reprimată din cauza elaborării insuficiente a leucopoietinei sau din cauza carenţei de
factori plastici (carenţa proteică, insuficienţa cianocobalaminei şi acidului folic etc.).

Cauze:
acţiunea radiaţiei ionizante,
metastaze tumorale,
alergia medicamentoasă etc.
administrarea îndelungată a unor preparate medicamentoase din grupul acidului salicilic (brufen, ibobrufen,
amidopirinei etc.) agranulocitoza apare ca rezultat al lezării selective a seriei granulocitare.

Cea mai frecventă e neutropenia – micşorarea numărului absolut de neutrofile în sângele periferic mai jos de 2000
neutrofile/mm3sânge. În cazul în care această diminuare atinge cifrele 200-300/mm3 , concomitent cu lipsa
eozimofilelor şi bazofilelor, e vorba de o instalare a agranulocitozei
 Hemoblastozele sunt tumori maligne care se dezvoltă din celulele ţesutului hematopoietic.

In ultimii 20-30 ani au fost obţinute argumente convingătoare despre o con­cepţie nouă de patogenie a hemoblastozelor. Este
vorba despre teoria clonală de patogenie a acestor tumori maligne. S-a dovedit că celulele leucemice provin dintr-o singură
celulă mutantă. Aşadar, primar se malignizează o singură celulă hemopoietică, restul celulelor maligne sunt celulele-fiice
dezvoltate din prima celulă malignizată.

Hemoblastozele sunt tumori maligne care se dezvoltă din celulele ţesutului hematopoietic. Din fiecare tip de celule ale
acestui ţesut se dezvoltă forma spectivă de hemoblastoză, ce reflectă corelaţia strictă dintre clasificarea hemohlastozelor şi
schema hemopoiezei care prezintă o sistematizare a celulelor hemopoietice.

Clasificarea hemoblastozelor :

Leucemie acută limfoblastică

Leucemie acută mieloblastică
Leucemie acută promielocitară
Leucemie acută mielomonoblastică
Leucemie acută monoblastică
Leucemie acută eritroblastică
Leucemie acută megacarioblastică
Leucemie acută plasmoblastică
Leucemii acute bifenotipice
Leucemie acută nediferenţiată
 Leucoze
Reprezintă afecţiuni de origine tumorală generalizată a sistemului hematopoietic,
având în calitate de manifestări proliferarea abundentă a ţesutului hematopoietic
(hiperplazie), pierderea capacităţii de diferenţiere şi maturizare a celulelor
hematopoietice (analazie) şi invadarea organelor nehematopoietice cu celule
tumorale (metaplazie).

Etiologia.
Actualmente există mai multe teorii referitor la apariţia leucozelor.

Radiaţiei ionizante.

Factorilor chimici: metilcolantrenul şi dimetilbenzantracenul, metaboliţii

triptofanului şi tirozinei, benzolul şi alţi solvenţi organici etc.

Virusurile oncogene: în limfomul Burkitt (virusul Epstain Barr, ce conţine

ADN), virusul oncogen, care conţine ARN.

Eridităţii. S-a constatat o frecvenţă de îmbolnăviri de leucoză cu mult mai

mare la bolnavii cu anomalii cromozomiale (boala Down, sindromul Klinefelter,
Turner), la bolnavii cu defecte ereditare ale sistemului imun etc.
 BIBLIOGRAFIE
1. http://
www.medtorrents.com/blog/conceptia_moderna_de_patogenie_a_hemoblastozel
or_clasificarea_hemoblastozelor/2016-07-23-163
2. https://muhaz.org/ministerul-sntii-al-republicii-moldova-v4.html?page=17
3. Cartea Fiziopatologia speciala Vol II pagina 199-225