HORMONII

• PROIECT REALIZAT DE PAVEL DIANA &

GRECU ANDREEA
Hormonii au fost descoperiți pe la începutul secolului al XX-lea . Termenul de hormon a fost pentru prima oară
folosit în anul 1905 de psihologul englez Ernest Starling . Hormonii sunt substanțe care acționează pe anumite
organe țintă, ce au receptori speciali în membrana celulară, care leagă moleculele hormonului respectiv, unde
hormonii declanșează o serie de reacții biochimice, pătrund prin membrana celulară și ajung în citoplasmă,
respectiv nucleul celulei.

Denumirea de glande endocrine sau glande cu secreție internă se datorează faptului că hormonii produși de

glandele respective se varsă direct în sânge, fiind transportați pe calea sanguină la organul țintă. Hormonii produși
de plante se numesc fitohormoni (au, de exemplu, un nucleu format din o grupare fenolică și steroidă) și,
asemănător hormonilor produși de organismul animal, acționează la distanță, fiind suficient o cantitate foarte mică
de ordinul nanogramelor. Știința care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și hormonilor se numește
endocrinologie, iar medicul care lucrează în această ramură, endocrinolog.

-Categorii de hormoni-
Organismele vertebrate prezintă trei categorii de hormoni:
Hormonii peptidici
Aceste substanțe constau în lanțuri de aminoacizi. TRH-ul și vasopresina sunt exemple de hormoni peptidici cu moleculă mică.
Peptidele compuse din lanturi de sute de aminoacizi se numesc proteine. Insulina și hormonul de creștere sunt exemple de
proteine
Hormonii lipidici și fosfolipidici
Principalele subcategorii ale acestei clase de hormoni sunt hormonii steroidieni, derivați din colesterol și hormonii
eicosanoidici. Testosteronul și cortizolul sunt exemple de hormoni steroidieni. Hormonii steroidieni sunt sintetizați
în principal în cortexul adrenal și în gonade.
Monoaminele
Monoaminele sunt substanțe derivate din aminoacizii aromatici precum fenilalanina, triptofanul, tirozina. Dopamina
 și noradrenalina, sunt exemple de monoamine.

Cele mai importante glande endocrine (sexul masculin stânga, sexul feminin

 dreapta.) 1. Epifiză 2. Hipofiză 3. Tiroidă 4. Timus 5. Suprarenale 6. Pancreas 7. 
Ovar 8. Testicul
Cum funcționează hormonii?
Principiul fundamental al reglării hormonilor se întemeiază pe retroacţiunea (feedback) pe care aceştia o exercită
asupra secreţiei lor, astfel încât o creştere a nivelului lor în sânge frânează propria eliberare şi invers. Complexul
hipotalamo-hipofizar se situează în centrul buclelor de reglare endocrină.
Hipotalamusul, prin eliberarea a numeroşi hormoni activatori ( RH) sau inhibitori ( IH), modulează secreţia
hormonală a hipofizei anterioare. Formaţiunea aceasta comandă secreţia hormonilor de către glandele endocrine
periferice (tiroida, glandele sexuale, corticosuprarenala). Aceşti hormoni, la rândul lor, retroacţionează asupra
hipofizei anterioare sau asupra hipotalamusului. Există de asemenea şi o retroacţiune scurtă a hormonilor hipofizari
asupra hipotalamusului. Acţiunile sunt de cele mai multe ori pozitive, iar retroacţiunile negative. Această
schematizare demonstrează coexistenţa unui creier hormonal alături de un creier neuronal.
Efecte ale hormonilor
Hormonii au următoarele efecte asupra organismului:
•stimulează sau inhibă creșterea oaselor și a țesuturilor
•modifică și reglează dispoziția afectivă, predispun la anumite emoții
•induc sau suprimă apoptoza (moartea programată a celulelor)
•activează sau inhibă sistemul imunitar
•reglează metabolismul, accelerând sau încetinind arderile din țesuturi
•pregătesc organismul pentru luptă sau fugă
•pregătesc organismul pentru noile etape ale existenței, precum pubertatea, lăuzia sau menopauza
•controlează reproducerea
•controlează senzațiile de foame sau sete
Hormonii apetitului și ai metabolismului. Hormonii intestinali au un rol important în controlul metabolismului și al digestiei. Ei
controlează cât și când mâncăm, dar și modul în care corpul utilizează nutrienții din alimentele pe care le mâncăm. De pildă,
leptina semnalizează creierul când suntem sătui. Un nivel scăzut de leptină duce la apariția senzației de foame.
T3 și T4. Glanda tiroidă produce 2 hormoni care reglează metabolismul (nivelurile de energie și greutatea corporală), temperatura
corpului, creșterea pielii, a părului și a unghiilor, dezvoltarea creierului, controlul muscular, funcțiile digestive și ale inimii sau
menținerea oaselor. Aceștia sunt triiodotironina (T3) și tiroxina (T4).
Melatonina. Hormonul care ne ajută să adormim și să dormim se numește melatonina. Corpul nostru produce melatonină în
cicluri, în funcție de nivelul de lumină pe care îl primesc ochii. De aceea se speculează că dispozitivele electronice situate în
apropierea patului poate duce la întreruperea somnului. Lumina generată de acestea duce la scăderea producției de melatonină
de către corp, astfel încât nu ne mai este somn.
Insulina. Acest hormon este produs de celulele pancreatice ca răspuns la creșterea nivelului de zahăr din sânge. În toate tipurile de
diabet există o anumită problemă legată de insulină: fie corpul nu poate produce suficientă insulină, fie nu o poate utiliza în mod
optim
Testosteronul. Acest hormon este produs în cantități mai mari în corpul bărbaților. Este implicat în pubertate, ajutând la
stimularea dezvoltării trăsăturile masculine.
Estrogenul. Este unul din principalii hormoni reproductivi la femei. Este implicat în reglarea temperaturii corpului, depozitarea
grăsimii, reglarea dispoziției, menținerea rezistenței oaselor, prevenirea osteoporozei(leziune osoasa) și a bolilor cardiovasculare.
Cortizolul. Este hormonul care ajută corpul să răspundă la stres. El determină creșterea ritmului inimii, rata respirației și tonusul
muscular, care ne pregătesc să ne apărăm sau să fugim. Cortizolul este de asemenea implicat în dezvoltarea fătului în ultima fază a
sarcinii, la formarea de amintiri, controlul zahărului din sânge și a ratei metabolice.
Adrenalina și noradrenalina sunt două substanțe
separate, a căror activitate se influențează reciproc, ambele
având atât rol de hormoni cât și de neuro-transmițători. Sunt
secretate în zona medulară a glandelor suprarenale, dar și de
către anumiți neuroni ai sistemului nervos central. Odată
eliberate în fluxul sanguin, acestea acționează ca și mediatori
chimici, transmițând impuls nervos către diferite organe.

Stiati ca glandele suprarenale secreta hormoni numai in

conditii de stres?
Efectele
Acțiunile principale
noradrenalinei:
ale adrenalinei: - dilatarea pupilelor și creșterea secreției lacrimale
- creșterea pulsului și a tensiunii arteriale
- creșterea volumului cardiac
- dilatarea căilor respiratorii, dilatarea pupilelor
- creșterea arderilor în țesutul adipos pentru a genera căldură
- redistribuirea volumului de sânge către mușchi și
- vasoconstricția arterelor pentru a crește tensiunea
creier
- modificări asupra ficatului și pancreasului pentru a genera mai
- modificarea metabolismului pentru a accesa rapid
multă glucoză
depozitele de glucoză
- inhibarea sistemului nervos enteric pentru a scădea fluxul sanguin
la acest nivel, motilitatea intestinală și secreția digestivă
Sindromul Cushing se declanseaza atunci cand corpul este
expus la niveluri foarte mari ale hormonului numit cortizol,
pentru o perioada lunga de timp.
Sindromul Cushing, care mai este numit uneori si
hipercorticolism, poate fi cauzat de intrebuintarea
medicamentelor orale din clasa corticosteroizilor. Boala poate
sa apara, de asemenea, atunci cand organismul produce prea
mult cortizol.

Sindromul Cushing - Simptome

In functie de nivelul atins de excesul de cortizol, semnele si simptomele
sindromului Cushing pot varia de la un pacient la altul.
Cele mai comune semne si simptome implica obezitatea progresiva si
modificari la nivelul pielii:
•cresterea in greutate si formarea unor depozite de tesuturi grase, in special in
zona taliei si in zona superioara a spatelui, pe fata si intre umeri.
•vergeturi de culoare roz sau rosu-inchis pe pielea de pe abdomen, coapse,
sani si brate.
•pielea fragila si subtire, care se invineteste usor.
•vindecarea lenta a taieturilor, muscaturilor de insecte si ale infectiilor.
•acnee.
Ce este insulina?
Insulina este un hormon secretat de o aglomerare de celule care se afla in pancreasul endocrin, iar acest hormon participa
la metabolismul glucidelor. De asemenea, insulina este cel mai important hormon implicat in metabolismul glucidelor. Ea
contribuie la reducerea concentratiei glucozei in sange. Pe de o parte, insulina este un medicament care poate salva vieti -
persoanele care au diabet de tip 1 depind de insulina pentru a supravietui. Dar pe de alta parte, unii oameni se lupta pentru
a nu fi nevoiti sa intre pe tratamentul ce presupune insulina.
Insulina este descrisa ca fiind un hormon care scade concentratia glucozei (zaharului) in sange. Insulina este un hormon
(si o proteina) care este produs de celulele beta ale pancreasului. Acest hormon functioneaza pentru a transporta glucoza
din fluxul sangvin in celulele care folosesc glucoza pe post de energie. De asemenea, insulina transporta aminoacizii in
celulele pentru a ajuta la producerea proteinelor si pentru a intensifica depozitarea grasimilor
Insulina a fost descoperita pentru prima oara de catre cercetatorul roman Nicolae Paulescu in 1921.

Deficitul de insulina (hipoglicemia) duce la o boala metabolica complexa,numita diabet zaharat,caracterizata prin
hiperglicemie,glicozurie,polidipsie(sete excesiva),polifagie(foame exagerata),poliurie,dezechilibre acido-bazice si
electrolitice.

Execesul de insulina(hipersecretia) duce la hipoglicemie severa cu consecinte grave asupra sistemului nervos,coma.

Valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse intre 60 si 110 mg/dl.

Tiroida este una din cele mai mari si importante 
glande endocrine ale organismului.
Activitatea ei este reglata prin influenta hormonilor
hipofizari (TSH) si hipotalamici (TRH). Este
localizata in loja cervicala anterioara, inferior de
cartilajul tiroid ('marul lui Adam' ) si secreta mai
multi hormoni, in principal tiroxina( T4),
triiodotironina(T3) si calcitonina (hormon important
in homeostazia calciului).

Cauza afectiunilor tiroidiene Hipotiroidismul la nou nascuti si bebelusi

Hipertiroidismul este o afectiune care apare din
cauza secretiei exagerate de hormoni tiroidieni si
poate sa survina in cadrul mai multor boli, printre
care:
- Boala Graves: afectiune de natura autoimuna
caracterizata prin productia in exces de prea mult
hormon tiroidian. Este insotita si de modificarea
macroscopica a tiroidei, aparand gusa tiroidiana.
Cele mai frecvente simptome sunt tahicardia, 
slabiciunea musculara,tulburarea somnului si
iritabilitate;
Organismul celor mici este foarte sensibil la modificarile
concentratiilor hormonale. O lipsa sau un nivel
necorespunzator nevoilor de hormoni tiroidieni poate avea
efecte grave asupra dezvoltarii ulterioare a copilului.
Cele mai importante efecte ale lipsei de hormoni tiroidieni
sunt: aparitia cretinismului (retardul mintal), tulburari de
dezvoltare somatica (retard de crestere).
STH(hormonul somatotrop,de crestere) este produs de partea anterioara a hipofizei(adenohipofiza),care stimuleaza
cresterea organismului impreuna cu hormonii gonadici,hormonii tiroidieni si insulina.

Gigantismul hipofizar
Aceasta boala rara apare cand hipersecretia incepe in copilarie,
inainte de inchiderea epifizelor. Ritmul de crestere scheletala si
inaltimea finala sunt crescute, dar cu putin deformari osoase. Totusi,
apar tumefactii ale tesuturilor moi, iar nervii periferici sunt dilatati.

Acromegalia
in agromegalie, hipersecretia incepe intre 20 si 40 de ani. Cand
hipersecretia de STH incepe dupa inchiderea epifizelor, primele
manifestari clinice sunt marirea trasaturilor faciale si tumefierea
tesuturilor moi de la nivelul mainilor si picioarelor. Sunt necesare
modificari legate de aspect, inele, manusi si pantofi mai mari.
Fotografiile pacientului sunt importante in descrierea  evolutiei bolii.
Copiii cu deficiență de hormon de
creștere(PITICISM/NANISM HIPOFIZAR)
prezintă un ritm încetinit de creștere, pubertate
întârziată, statură scundă și o rămânere în urmă în ceea
ce privește dezvoltarea fizică. Acest ultim aspect este
reflectat de întârzierea prelungirii oaselor extremităților,
ceea ce este impropriu la vârsta copilăriei.

La pubertate apare boala numita CAȘEXIA HIPOFIZARĂ sau boala Simmonds,caracterizata prin imbatranire
permanenta ,din cauza atrofiei tisulare.