Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucian Blaga
EXPRESIONISMUL
Liceul AȘM
Profesor: dr.Sorocean Inga, grad didactic superior
DEFINIȚIE
În literatură, expresionismul este adesea considerat o
revoltă împotriva realismului sau naturalismului, o
căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o
înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în
secvența lor logică.
DATE GENERALE
absurdul
PERIOADE DE EVOLUŢIE A
INFLUENŢELOR EXPRESIONISTE ÎN
LITERATURA ROMÂNĂ
• Lucian Blaga, Aron
expresionismul Cotrus, Adrian
sincronic
cel al anilor Maniu, Cezar
1920 – 1930 Baltag, Tudor
Arghezi etc
expresionismul
anilor 1970 - 1980, • Ion Alexandru, Ion
cu prelungiri până
în poezia
optzeciştilor şi în
Gheorghe, Marin
poezia modernă de
azi
Sorescu, etc.
Lucian
Blaga
Opera poetică a lui Lucian
Blaga (1895-1961),
impresionantă prin fiorul
metafizic de care este
străbătută şi' singulară în
peisajul liricii noastre
interbelice, se constituie, cu
fiecare volum într-un edificiu
monumental, oferind o imagine
esentializată a lumii, ale cărei
coordonate sunt: "corola de mi
nuni a lumii ", "muntele magic
", "marea trecere ", "satul
minunilor", "somnul", "pădurea
pe unde trece unicornul".
Poezia "Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii" deschide volumul
de debut blagian (" Poemele
luminii" - 1919) şi este o artă
poetică, în care autorul îşi
exprimă concepţia asupra
menirii creatorului de artă.
Trăsături ale creației
Creaţia sa ilustrează o altă faţetă a modernismului –modernismul
expresionist
poetul se sincronizează cu mişcarea expresionistă europeană,
îndeosebi germană, de la începutul sec. al XX-lea, dar nu o adoptă în
totalitate ci îi dă o formă originală de expresionism cu tentă
tradiţionalistă
lirica este dominată de subiectivism şi de vitalism, de dorinţa de a se
raporta la absolut, realizând astfel o poezie de cunoaştere
exersează versul liber, înlătură rigoarea canoanelor prozodiei
clasice, stilizează ritmuri folclorice, îmbogăţeşte limbajul poetic cu
noi domenii ale lexicului
Teme şi motive. Diversitate tematică
imposibilitatea comunicării,
alienarea,
cunoaşterea,
metafizica,
transcendentul,
lumina,
mitul,
satul esenţial metafizic,
iubirea,
moartea,
natura străină
Diversitate stilistică
limbajul metaforic, abstractizant, care are rolul de a
intelectualiza emoţiile (cultivarea metaforei revelatorii)
subiectivismul expresiei lirice datorat influenţelor
expresioniste concretizat prin prezenţa mărcilor eului liric
(forme pronominale şi verbale de pers. I)
imagismul puternic: imaginea este realizată prin
comparaţia elementului abstract cu unul concret (tehnica
poetică originală bazată pe construcţia stereotipă a mesajului
liric: „o amplă comparaţie, cu un termen concret de puternic
imagism şi un termen spiritual de transparentă înţelegere”)
(Pompiliu Constantinescu, Figuri literare)
polisindetonul (enumerarea prin „şi”)
- resemantizarea cuvintelor
- înnoirea prozodică: cultivarea versului liber (cu metrica
variabilă), al unui ritm interior care exprimă frenezia trăirii
eului liric şi drumul sinuos al gândurilor
- „poezia adevărată... trebuie să aibă o anume «sarcină»
mitică şi magică, la diverse niveluri ale materialului verbal în
care se încorporează: la nivelul lexical, ea va acorda
preferinţă cuvintelor cu «sarcină magică» (dor, fântână) sau
celor cu «sarcină mitică» (sus, jos, adânc etc) sarcina fiind
înţeleasă ca un fel de forţă...
La nivelul imaginilor, ea se va bizui pe metaforele
«revelatoare» care prezintă un spor axiologic faţă de cele
«plasticizate» datorită faptului că pun în lumină o «latură
ascunsă» a obiectului; în fine, la nivelul discursului verbal, ea
va practica formele exorciste sau pe cele ale ritualului mitic.”
(Şt. Aug. Doinaş, Poezie şi modă poetică)
Diversitatea de viziune
- în lirica sa există un plan
filozofic, secundar
- vede poezia ca pe un
spaţiu al experienţelor
esenţiale, este un mijloc de
revelare a tainelor
- viziunea filozofică se
concretizează la nivelul
poeziei prin valorificarea
conceptelor: cunoaştere
luciferică şi paradisiacă
- începutul poetic stă sub semnul expresionismului
mitic şi spiritualist, al unui expresionism care
respinge caricaturalul şi grotescul tipic german
- începând cu volumele „În marea trecere” şi
„Laudă somnului” poetul îşi schimbă modul său
de a vedea, de a înţelege poezia
- poezia tinde spre o interioritate pură, Blaga
devenind poetul „tristeţii metafizice”; somnul este
cel care face posibilă ieşirea din timp, fiind legat
de ideea increatului
- viziunea folclorică se relevă în vol. „La
cumpăna apelor” şi „La curţile dorului”; poetul
preferă să se retragă în arhaic
TREMENI-CHEIE ÎN SISTEMUL
FILOSOFIC BLAGIAN
• Plăsmuire liberă a imaginației metafizice care caută explicații.
• E creatorul universului și centrul transcendent al existenței
Marele Anonim
• Viața omului se desfășoară pe două axe: un orizont al vieții practice ce se exprimă prin realizările
orizonturi ale civilizației și un orizont al misterului care are semnificație culturală
existenței umane
• Aparține cunoașterii luciferice care este condamnată la o veșnică neîmplinire, stă deci sub semnul
eșecului, este o continuă căutare, mereu un nou început, spre deosebire de cunoașterea paradisiacă
misterul prin care omul își găsește împlinire/împăcare
• Toate operele de cultură poartă pecetea unui stil, iar diversitatea culturilor este, în primul rînd,
diversitate stilistică
Stilul/matrice
stilistică • Stilurile sunt structuri generate de matricea sau de cîmpul stilistic, localizat în inconștient
MESAJUL SISTEMULUI FILOSOFIC
BLAGIAN