Personalul administraţiei publice

Funcţia publică. Noţiune, principii,

clasificare
 Ca parte componentă a unui organ al administraţiei publice,
personalul, definit ca totalitatea persoanelor care
constituie instituţia, este elementul cel mai important, forţa
vie a sistemului din care face parte.
 Noţiunea de funcţie publică este întâlnită, mai întâi, în
art.16 alin. (3) din Constituţie, prin sintagma „funcţii şi
demnităţi publice” care „presupun exerciţiul autorităţii
statale” şi apoi în art. 71 alin. (2), prin expresia
„exercitarea oricărei funcţii publice”.

 Potrivit art. 5 lit. i) din Codul administrativ, funcţia publică
reprezintă „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor,
stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării
prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi
instituţiile publice”.
 Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt
înfiinţate funcţii publice sunt:
 a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice
centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome
prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
 b) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice
locale;
 c) structurile de specialitate ale Administraţiei
Prezidenţiale;
 d) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
 e) structurile autorităţii judecătoreşti (art. 369 din C.
admin.).
 Conform art. 370 alin. (1) din C. adm., prerogativele de putere publică
sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu
caracter special.
 Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor
de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la
art. 369 din C. adm. sunt următoarele:
 a) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări
specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării
acestora;
 b) elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a
programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare
fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor
necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii
sau instituţiei publice;
 c) autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
 d) gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
 e) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei
publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau
juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate,
în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii
sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a
autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi
desfăşoară activitatea;
 f) realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din
domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în
care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea
echipamentelor informatice.
 Activităţile cu caracter special care implică exercitarea
prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
 a) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor
constituţionale ale Parlamentului;
 b) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor
constituţionale ale Preşedintelui României;
 c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în
vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii
legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
 d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii
externe a statului;
 e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului
necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi
descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii
publice;
 f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului
juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de
libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
 g) activităţi vamale;
 h) alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea
autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a
statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte
acte normative.
 Statutul funcţionarilor publici este definit în literatura de
specialitate ca fiind totalitatea normelor juridice care
reglementează situaţia legală a funcţionarilor publici şi
care stabilesc drepturile şi obligaţiile acestora.
 Potrivit art. 373 din C. admin., la baza exercitării funcţiei publice stau
următoarele principii:
 a) principiul legalităţii;
 b) principiul competenţei;
 c) principiul performanţei;
 d) principiul eficienţei şi eficacităţii;
 e) principiul imparţialităţii şi obiectivităţii;
 f) principiul transparenţei;
 g) principiul responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale;
 h) principiul orientării către cetăţean;
 i) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice;
 j) principiul bunei-credinţe, în sensul respectării drepturilor şi
îndeplinirii obligaţiilor reciproce;
 k) principiul subordonării ierarhice.
 Având în vedere prevederile art. 383 alin. (1) din C. adm.,
funcţiile publice se clasifică după mai multe criterii.
 După natura atribuţiilor şi responsabilităţilor se identifică:
 - funcţii publice generale, care reprezintă ansamblul
atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi
comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea
realizării competenţelor lor generale;
 - funcţii publice specifice, care reprezintă ansamblul
atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor
autorităţi şi instituţii publice, stabilite în vederea realizării
competenţelor lor specifice sau care necesită competenţe şi
responsabilităţi specifice ( de exemplu, funcţiile publice din
structurile de specialitate ale Parlamentului, ale
Administraţiei Prezidenţiale, ale Consiliului Legislativ ş.a.).
 În raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei
publice, funcţiile publice se împart în trei clase:
 - funcţii publice din clasa I, pentru a căror ocupare se cer
studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv
studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de
licenţă sau echivalentă;
 - funcţii publice din clasa a II-a, pentru a căror ocupare se
cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
 - funcţii publice din clasa a III-a, pentru ocuparea cărora
sunt necesare studii liceale, respectiv studii medii liceale,
finalizate cu diplomă de bacalaureat.
După nivelul atribuţiilor titularilor funcţiilor publice,
funcţiile publice se împart în trei categorii:
 - funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici;
 - funcţii publice corespunzătoare categoriei
funcţionarilor publici de conducere;
 - funcţii publice corespunzătoare categoriei
funcţionarilor publici de execuţie.
 După modul de stabilire:
 - funcţii publice de stat;
 - funcţii publice teritoriale;
 - funcţii publice locale.
 Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite,
potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de
specialitate ale administraţiei publice centrale, structurilor
de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor
de specialitate ale Parlamentului României, autorităţilor
publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor
autorităţi administrative autonome, precum şi în cadrul
structurilor autorităţii judecătoreşti.
 Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite,
potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale, precum şi instituţiilor publice din
teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea
Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale.
 Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite,
potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor
administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora.
Funcţionarul public

 Potrivit art. 371 alin. (1) din C. admin., este funcţionar

public persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie
publică.
 Conform art. 372 din C. admin., totalitatea funcţionarilor
publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din
administraţia publică centrală şi locală care îndeplinesc
activităţile prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3)* constituie
corpul funcţionarilor publici.
 *(activitățile prin care se realizează prerogativele de putere
publică).
 Nu sunt considerate funcţionari publici, în accepţiunea C.
admin., persoanele numite sau alese în funcţii de
demnitate publică, cum ar fi, de exemplu, parlamentarii,
miniştrii sau primarii.
 Nu li se aplică prevederile menţionate, ci legislaţia muncii
personalului contractual salariat din aparatul propriu al
autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară
activităţi de secretariat, administrative, protocol,
gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază,
precum şi altor categorii de personal care nu exercită
prerogative de putere publică, enumerate în art. 382 din
Codul administrativ:
 - personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
 - magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz,
categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor;
 - cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile
şi instituţiile de învăţământ;
 - personalul din unităţile sanitare;
 - personalul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor
naţionale, precum şi al societăţilor din sectorul public;
 - personalul militar;
 - membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi
personalul contractual încadrat pe funcţii specifice
ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
Categorii de funcţionari publici

 După cum au fost sau nu definitivaţi în funcţie, funcţionarii

publici pot fi debutanţi sau definitivi.
 Sunt numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care
au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
de grad profesional debutant, precum şi persoanele numite
în condiţiile prevăzute la art. 612 alin. (1) din C. adm. şi
care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate
necesare exercitării unei funcţii publice de execuţie
definitive (art. 388 alin. (2) din C. adm.).
 Sunt numiţi funcţionari publici definitivi (art. 388 alin. (3)
din C. admin.):
 a) funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada
de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat
corespunzător la evaluare;
 b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin
modalităţile prevăzute de C. admin. şi care au vechimea în
specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice de
minimum un an.
 După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice,
funcţionarii publici se pot grupa în trei categorii:
 a) categoria înalţilor funcţionari publici ce cuprinde
persoanele numite în una din următoarele funcţii publice:
 - secretar general şi secretar general adjunct din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 369 lit.
a);
 - prefect;
 - subprefect;
 - inspector guvernamental.
 b) categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde
persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
 - director general din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice
echivalente acestora, cu excepţia celor din categoria înalţilor
funcţionari publici parlamentari;
 - director general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice
specifice echivalente acestora;
 - director din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice
specifice echivalente acestora;
 - director adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice
specifice echivalente acestora;
 - director executiv din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în funcţiile
publice specifice echivalente acestora;
 - director executiv adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în
funcţiile publice specifice echivalente acestora;
 - şef serviciu din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice
echivalente acesteia;
 - şef birou din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice
echivalente acesteia.
 Funcţia publică de secretar general al unităţii
administrativ-teritoriale, respectiv cea de secretar general
al subdiviziunii administrativ-teritoriale sunt funcţii
publice de conducere specifice.
 Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe clase şi
grade profesionale.
 Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele
numite în următoarele funcţii publice generale: consilier,
consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier
achiziţii publice, precum şi în funcţiile publice specifice
asimilate acestora.
 Funcţionarii publici de execuţie din clasa a II-a sunt
persoanele numite în funcţia publică generală de referent
de specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice
asimilate acesteia.
 Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a
persoanele numite în funcţia publică generală de referent,
precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
 Gradele profesionale corespunzătoare funcţiilor publice de
execuţie sunt:
 a) debutant;
 b) asistent;
 c) principal;
 d) superior, ca nivel maxim (art. 399 din C. admin.).
Condiţiile de ocupare a unei funcţii publice

 Calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs,

la care poate participa orice persoană care îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 465 din C. admin., respectiv:
 a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
 b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
 c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
 d) are capacitate deplină de exerciţiu;
 e) este apt din punct de vedere medical şi psihologic să
exercite o funcţie publică. Atestarea stării de sănătate se face
pe bază de examen medical de specialitate, de către medicul
de familie, respectiv pe bază de evaluare psihologică
organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în
condiţiile legii;
 f) îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate
prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
 g) îndeplineşte condiţiile specifice, conform fişei postului,
pentru ocuparea funcţiei publice;
 h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni
contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii,
infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care
împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei
infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă
cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a
intervenit reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau
dezincriminarea faptei;
 i) nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică
sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia
a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în
condiţiile legii;
 j) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a
încetat contractul individual de muncă pentru motive
disciplinare în ultimii 3 ani;
 k) nu a fost lucrător al Securităţii sau colaborator al
acesteia, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
 Ocuparea funcţiilor publice vacante şi a funcţiilor publice
temporar vacante se poate face în condiţiile Codului
administrativ, precum şi în condiţiile reglementate de legi
speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe perioade
determinate, a funcţiilor publice în autorităţi şi instituţii
publice (art. 466 alin. (1) din Codul administrativ).
 Ocuparea funcţiilor publice se face prin:
 a) concurs organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
 b) modificarea raporturilor de serviciu;
 c) redistribuire într-o funcţie publică vacantă;
 d) alte modalităţi prevăzute expres de Codul administrativ
(art. 466 alin. (2) din C. adm.).
 Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de
ocupare a funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) lit. a)-c)
aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia
publică, în condiţiile legii.
 Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază
principiile competiţiei, transparenţei, competenţei, precum
şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru
fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale (art. 467
alin. (1) din C. adm.).
 La sfârşitul perioadei de stagiu, pe baza rezultatului
evaluării realizate, funcţionarul public debutant va fi:
 a) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa
corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice
prevăzute la art. 392 din C. adm., în gradul profesional
asistent;
 b) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la
evaluarea activităţii calificativul necorespunzător.
Numirea funcţionarilor publici

 Numirea în funcţii publice se face de către

conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau,
după caz, de persoana care are competenţa legală de
numire în condiţiile unor acte normative specifice,
prin act administrativ emis în termenele şi în
condiţiile legii, pe baza rezultatelor concursului
(art. 473 din C. adm.).
Perioada de stagiu a funcţionarilor publici

 Perioada de stagiu reprezintă etapa carierei

funcţionarului public, cuprinsă între data numirii ca
funcţionar public debutant, în urma promovării
concursului de intrare în corpul funcţionarilor publici de
carieră şi data numirii ca funcţionar public definitiv (art.
79 alin. 1 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor
privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici).
 Conform art. 474 alin. (1) din C. adm., perioada de stagiu
are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în
îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii
publice, formarea practică a funcţionarilor publici
debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a
specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.
 Durata perioadei de stagiu este de un an (art. 474 alin. (2)
din C. adm).