Etape în dezvoltarea

personalității 0-2 ani

Fiecare copil este unic și are propriul său
ritm de dezvoltare și, în plus, etapele
dezvoltării depind în foarte măsură de
mediul în care crește copilul, de aici
putând rezulta diferențe mari și foarte
mari față de un etalon standardizat al
etapelor dezvoltării copilului. Cu alte
cuvinte, mediul poate accelera sau
încetini etapele de dezvoltare, poate
modifica algoritmul acestora, poate
determina arderea unor etape sau
inversarea ordinii acestora.
Dincolo de aceste variabile care pot influența major dezvoltarea
copilului se poate spune că există un tipar care poate confirma că un
copil evoluează și se dezvoltă normal. Acest tipar urmărește
dezvoltarea sa locomotorie și cea intelectuală. Trebuie spus că cele
două sunt fundamental dependente una de alta, dezvoltarea motorie
corectă fiind primul element esențial pentru o dezvoltare intelectuală în
limitele normalului. Capacitatea motorie a copilului și cuceririle pe care
le face din acest punct de vedere sunt stimulii care dezvoltă capacitatea
cognitivă și inteligența.
Copilul vine pe lume cu câteva abilități de bază, cele mai multe fiind reacții
reflexe, care asigură supraviețuirea puiului de om în mediul exterior uterului.
Acestea sunt elementele care stau la baza dezvoltării sale ulterioare. Astfel,
bebelușul nou-născut recunoaște vocea părinților săi, mirosul mamei, are
reflexe de supt și deglutiție, are capacitatea de suge și respira în același timp.
La aceasta se adaugă o capacitate uluitoare de a imita mimica celor din jur
(de la circa două săptămâni de viață) dar și abilitatea de a recunoaște
mesajele pe care le primesc de la simțurile lor, iar aceasta este prima
condiție – una fundamentală, în stabilirea capacității de comunicare.

Dezvoltarea copilului înseamnă uluitoarea călătorie de la nașterea puiului de

om la aniversarea a trei ani de viață. Acumulările de cunoștinte, ritmul
dezvoltării și progresul general al unui pui de om de la 0 la 2 ani este unic și nu
se mai regăsește în nici o altă perioadă din viața lui.
În primii săi doi ani de viață, copilul învață cum să existe în lume, începe
să fie capabil să se calmeze singur, să se simtă bine în propriul corp, să
relaționeze cu părinții și să se bucure de dragostea lor, să-și manifeste
nevoile și să înceapă să aibă gânduri și idei despre ceea ce se întâmplă
în jurul lui, pe care mai apoi să le poată exprima.
Etape
1) de la 0 la 6 luni: Prima provocare a unui nou-
născut este să facă față impulsurilor senzoriale în
avalanșă care vin la creierul său. Toate simțurile
sale sunt funcționale în momentul în care vine pe
lume, deci bebe aude, vede, simte atingerile de
pe piele, are senzația de cald și frig și o avalanșă
de mirosuri și gusturi. La finele primelor șase luni
de viață copilul are conștiință de sine își cunoaște
părinții și, deși nu vorbește, se poate exprima și
se face înțeles. La șase luni, îi va plăcea să să
joace și începe să își dea seamă de legăturile
dintre diferite obiecte, de exemplu, va putea să
sorteze jucăriile sau cuburile după mărime.
2) de la 7 la12 luni: După ce s-a obișnuit cu
lumea care îl înconjoară, copilul a învățat să își
identifice părinții și este foarte atașat de
părinții săi. Îi privește în ochi, le zâmbește, se
luminează la față când ei intră în câmpul său
vizual. Marile momente: primii pași, primele
cuvinte (silabe), dezvoltarea dexterității. La 6-7
luni stă bine în funduleț, iar la 12 luni copilul
reușește să meargă. Sunt granițele perioadei.
Unii o fac bine, alții au încă nevoie de ajutor.
Sunt curioși, sunt încântați de lumea din jur,
râd și sunt dornici de aventură. Pentru ei
cățăratul pe un dulap și datul jos din pat este o
aventură, după cum o aventură este și
explorarea tururor locurilor din casă
3)de la 13 la 18 luni:Copilul devine o ființă care poate să își impună
voința și poate să influențeze mediul în care trăiește și conștientizează
asta. Învățarea este continuă și se bazează pe efectele deciziilor sale, pe
reacțiile pe care le provoacă faptele sale. Marile momente: râsul în
hohote, limbajul, stabilitatea în picioare și cățăratul. Se poate spune că
bebelușul devine copil. La 18 luni putem spune că nu mai avem un
bebeluș, ci un om în miniatură, curios, curajos, posesiv și gata să
explodeze.Poate acordă o atenție mai mare de câteva minute unei
cărticele, măzgâlește tot ceea ce prinde în cale, râde cu gură până la
urechi iar când îi se interzice ceva,o va face în următoarele câteva
secunde.
4)de la 19 la 24 luni: Este etapa unor noi
descoperiri atât ale personalității copilului, cât și
ale modului în care acesta reușește să
interacționeze cu mediul din jurul său. Copilul
descoperă sentimente noi (furia, tristețea),
autonomia și dorința de autonomie. Este
perioada lui ”nu” și a lui ”fac eu!”. Pe de altă
parte, copilul devine mai sociabil, chiar dacă nu
participă la jocuri complexe cu alți copii, ci mai
degrabă se joacă unii lângă alții. Cunoaște mai
multe cuvinte și ne putem distra repetând culori
și cifre. Personalitatea sa iese la iveală, iar
sentimentul sinelui se dezvoltă. Dacă înainte
modalitatea de a exprimă refuzul era una pasivă
(plângea), acum poate caută un lucru care i-a
fost luat, poate să refuze să facă o activitate
îndreptându-se către o altă acțiune preferată.