Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formele atenţiei
În funcţie de prezenţa sau absenţa efortului depus şi a gradului de
conştientizare diferenţiem:
Atenţia involuntară
Sunt anumite situaţii, contexte, în care, deşi nu ne propunem, atenţia noastră este
captată de ceva anume. Este un fel de solicitare dinspre anumite aspecte sau
anumiţi stimuli de a întrerupe o acţiune în desfăşurare şi de orientare a atenţiei
către aceşti stimuli. Fiind foarte cufundat în lecturarea unui roman, dacă eşti
strigat pe nume de o persoană, întrerupi brusc activitatea şi-ţi îndrepţi atenţia către
nouă sursă de stimulare.
Această formă a atenţiei se confundă aproape cu reflexul de orientare. Orice zgomot brusc şi
neaşteptat determină orientarea reflexă către sursa respectivă. Deci atenţia involuntară este legată
de stimularea externă şi ea poate fi provocată de o serie de aspecte ale acesteia, cum ar fi:
– apariţia şi oprirea bruscă a unor stimuli (dacă cineva urmăreşte o emisiune la televiziune şi se
opreşte brusc lumina, atenţia ei va fi reorientată către problemele legate de sursa de lumină);
– caracterul inedit al unor stimuli (oricât de absorbiţi ar fi oamenii de problemele lor când merg
spre stradă, dacă ar apărea cineva cu o înălţime de peste 2,5 m, în mod sigur atenţia lor se va
îndrepta către această apariţie neobişnuită);
– contrastul dintre stimuli (un cuplu ce cuprinde o persoană excesiv de grasă şi o alta excesiv de
slabă captează imediat atenţia privitorilor);
– mişcarea stimulilor (într-un complex static mişcarea oricărui stimul ar capta atenţia).
Atenţia voluntară
În funcţie de direcţia principală de orientare pot fi diferenţiate două forme ale atenţiei:
– Atenţia internă este orientată către diferite aspecte ale psihologiei proprii: gânduri, imagini,
sentimente etc.
– Atenţia externă este orientată către lumea exterioară: obiecte, persoane, fenomene. Ea intervine
practic în toate tipurile de activitate umană: muncă, joc, învăţare, creaţie.