I.P.

CENTRUL DE EXCELENTA IN CONSTRUCTII

ACOPERIŞURI
VERZI
(GREEN ROOFS)

Elaborat: Pasa Liviu

Grupa: A 18.09
Profesor: Ojog Alexandru
Ce sunt acoperişurile verzi?

Prin definiţie, acoperişurile verzi sunt spaţii verzi

amenajate din structuri artificiale, dar mai
complicate decât o simplă grădină plasată pe
acoperiş.
Grădinile suspendate ale Babilonului, construite în
jurul anului 500 î.Hr. construite de regele
Nabucodonosor al II-lea.
 Primul proiect de acest fel se consideră a fi
“Augustenborg Botanical Roof Garden” din
Malmo, Suedia ce este amplasat pe “Scandinavian
Green Roof Institute” .
 Acoperişurile verzi se împart în trei
categorii, în funcţie de stratul vegetal ales pentru
acoperire:

 extensiv
 semi-extensiv
 intensiv
 Acoperişul de tip extensiv

 presupune un strat foarte subţire de sol pe care cresc

plante extrem de tolerante ce nu implică o ingrijire
specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire.
 vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv
este formată din ierburi, suculente şi muşchi.
Exemplu de acoperis extensiv
 Acoperişul de tip semi-extensiv

Vegetaţia este formată în principal din ierburi, plante

perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe.
Plantarea nu presupune măsuri speciale pentru
întreţinerea plantelor.
Grosimea substratului este minimum 10cm.
 Acoperişul de tip intensiv

Vegetaţia este formată în principal din ierburi, plante

perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante
lemnoase.
Gama de posibilităţi de expresie este foarte mare,
mergând până la respectarea aceloraşi principii ca în
cazul plantării pe sol.
Grosimea substraturilor creşte considerabil.
Exemplu de acoperis intensiv (Manhattan)
Straturile de bază ale unui acoperiş verde
 1.Stratul vegetal

conceput pentru a reţine o mare parte din apă pe acoperiş

rezultată în urma precipitaţiilor.
colectează, de asemenea, praful, oxigenează, umidifică
prin depozitarea apei la nivelul ţesuturilor şi răceste aerul
prin evaporare.
Criterii in selectionarea vegetatiei pentru acoperis verde:
-rezistenţa la secetă;
-auto-susţinere, fără a fi nevoie de îngrăşăminte, pesticide
sau erbicide.
-să reziste la căldură, frig şi vânturi puternice.
-uşor de întreţinut;
-rezistenţa la foc.
Se recomanda plante din categoria sedum:
 2.Mediul de creştere (substratul – solul)
- este un element critic de stocare şi detenţie a apei
pluviale pe un acoperiş verde;
Prinicipalele cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească
„solurile”:
reţinere eficientă de umiditate.
 excesul de apă să fie uşor de drenat.
 bine aerate – granulat cu 60-70% spaţiu aer.
 capabile să absoarbă şi să furnizeze substanţe
nutritive.
 să-şi păstreze volumul în timp.
 ancorare adecvată pentru plante.
 slab în substanţe organice 75-90% anorganic.
 Componentele pot fi:
minerale naturale,nisip( procent scazut ),
pietris.
Minerale artificiale: vermiculita, granule
argila expandata, sisturi expandate.
Materiale reciclate sau deseuri: caramida,
argila sau dale macinate, beton spart, sol
nefertil.
 3.Stratul filtrant

previne trecerea particulelor substratului, în

adâncimea structurii, ce ar putea distruge
hidroizolaţia.
Materialul din care este făcut acest filtru va
permite totuşi penetrarea de către rădăcini
(geotextil de ex.).
 4.Stratul de drenaj

Trebuie să ofere un echilibru în reţinerea apei şi aerarea

rădăcinilor fiind o componentă critică a întregului sistem de
retenţie a apei pluviale.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească:
-compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele
şi cu plantele (să se evite fito-toxicitatea)
-compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător
-rezistenţa la îngheţ
-permeabilitatea la apă
-capacitatea de retenţie a apei
-valoarea pH
-continuţul de săruri
-structura stratului drenant şi stabilitatea lui
 5.Bariera contra radacini

 PVC–ul s-a dovedit a fi toxic in unele cazuri si ar

trebui evitat in cazul in care alte variante sunt
disponibile.
Se va evita folosirea erbicidelor pentru ca acestea
pot penetra hidroizolatia.
In cazul acoperisurilor intensive este nevoie de o
bariera contra radacinilor, mai robusta, capabila sa
reziste la radacinile mai mari. De obicei se realizeaza
din plastic dur ori chiar metal (cupru de obicei)
pentru radacini foarte puternice.
 AVANTAJELE UNUI ACOPERIŞ VERDE:

 Îmbunătăţirea eficienţei termice.

 Reducerea scurgerilor apelor pluviale şi

îmbunătăţirea calităţii apelor pluviale.

 Reducerea nivelului de zgomot interior

 Prelungeşte viaţa acoperişului , protejează

membrana acoperişului.
Beneficii indirecte ale unui acoperiş verde
 -pot ajuta la reducerea temperaturii “globale” a unui
cartier (reducerea efectului de seră).
-pot oferi habitaturi naturale pentru animale, insecte şi
plante şi pot contribui la creşterea biodiversităţii dintr-
o zonă urbană.
-pot ajuta la reducerea prafului şi nivelului de poluare
al aerului.
Beneficii pentru ocupanţii clădirii şi/sau a vecinilor
 -în ideea că un acoperiş verde este vizibil, poate fi un
potenţial estetic şi visual atât pentru ocupanţii clădirii
cât şi pentru vecini.
-un acoperiş verde pe un acoperiş tip terasă are
potenţialul de a crea noi spaţii ce pot fi utilizate de
locatari , sau să genereze spaţii urbane deschise către
vecinătăţi.
- potenţial educaţional, fie direct, cum ar fi o şcoală sau
un centru comunitar, sau indirect, prin educare
conştientizată a publicului.
- potenţialul agricol, urmărit din ce în ce mai mult,
având şi aspect economic.
THE SOLAIRE, NEW YORK,UNITED STATES - Rafael Pelli,
Balmori Diana
NINE HOUSES, DIETIKON,SWITZERLAND - Peter Vetsch
NINE HOUSES, DIETIKON,SWITZERLAND
Fukuoka Prefectural International Hall, Japan - Emilio Ambasz
Historial de la Vendée in Les-Lucs-sur-Boulogne, France
Primaria Chicago,United States
California Academy of Sciences, United States
Şcoala de Arte şi Design, Singapore
Primăria din Seattle
Biblioteca publică din Vancouver
Art and Exhibition Hall in Bonn, Germany
Denmark’s National Bank Building
Cladire in Milano
Biserica in Saurbær, Islanda