Introducere în teoria literaturii

30/15 ore teoretice

15/8 ore practice

Vlad Caraman, dr., conf. univ.

Tema I. Introducere în curs.
Ce este literatura?
 Bibliografie
• Aristotel, Poetica, Bucureşti, diverse ediţii.
• Crăciun, Gheorghe, Introducere în teoria literaturii, Ed.
Magister/Cartier, 1997
• Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, 1998
• Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, 1998
• Noemi Bomher, Iniţieri în teoria literaturii, Iaşi, 1994.
• Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, Ed. Eminescu,
București, 1973
• Tiutiuca, Dumitru, Teoria operei literare. - Galaţi, 1992.
• Tomaşevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica, Univers, 1973
• Wellek, René şi Warren, Austin, Teoria literaturii, Univers, 1968
• Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze româneşti
şi străine, Editura Minerva, 1976
• Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Editura Univers,
1982
 CE ESTE
LITERATURA?
Numiți arta!
Numiți arta!
Numiți arta!
Numiți arta!
Numiți arta!
Numiți arta!
Numiți arta!
LITERATURA ESTE
ARTA CUVÂNTULUI
Literatura este un
domeniu al artei, alături
de pictură, sculptură,
teatru, muzică, dans,
arhitectură ș.a.
Spre deosebire de
celelalte arte, mijlocul
prin care se creează
operele în literatură este
limba, limbajul.
 Literatura este un ansamblu
de texte scrise care au caracter
estetic și valoare culturală.
LITERATURĂ

Națion Univer Artistic Științifi

ală sală ă că
 Orice literatură națională a trecut prin două
faze generale în evoluția sa, determinate de
dezvoltarea culturii și civilizației popoarelor:
literatura populară și literatura cultă. Fiecare
literatură națională are scriitori valoroși ale
căror opere literare fac parte din patrimoniul
cultural mondial și formează
literatura universală
(producțiile literare
ale tuturor popoarelor
lumii).
 LITERATURA
POPULARĂ CULTĂ
(folclorul, literatură (literatură scrisă) –
orală) – literatura literatura creată de
creată de popor, autori anumiți,
considerat ca autor reprezentând
colectiv, și transmisă individualități
din generație în artistice.
generație prin viu
grai, prin vorbire.
 LITERATURA
Artistică Științifică
(beletristică) textele textele nonliterare,
literare care au care au funcție de
funcție estetică. formare și informare
(textele metaliterare:
de critică, istorie,
teorie literară)
 LITERATURA
ARTĂ ȘTIINȚĂ
TEXTE ARTISTICE TEXTE ȘTIINȚIFICE
- Poezii (texte lirice) - Teorie literară
- Proză (texte - Critică literară
narative) - Istorie literară
- Dramaturgie (piese
de teatru)
RAMURILE LITERATURII
Ramurile literaturii

Teoria literară Critica literară Istoria literară

 ISTORIA LITERARĂ

Istoria literaturii este o ramură care

studiază evoluţia în timp a fenomenelor
literare (periodizarea literaturii, curentele
literare, geneza operei literare, biografiile
scriitorilor, apariţia, evoluţia şi dispariţia
diverselor genuri şi specii literare,
contextul istoric în care apar operele
literare etc.). 
 ISTORIA LITERARĂ

Istoricul literar reconstituie evenimente din

trecut pe baza izvoarelor istorice, a relatării
martorilor. Până secolul al XVIII-lea, istoria
literaturii făcea corp comun cu istoria ca
ştiinţă propriu-zisă.
ISTORICI LITERARI români: George Călinescu,
Mihai Cimpoi, Nicolae Manolescu, Eugen
Simion, Nicolae Balotă ş.a.
 CRITICA LITERARĂ

Critica literară (fr. “critique” din lat.

“criticus” - critic; gr. “kritikos” = „a
judeca”, „a discerne”, „a dovedi”) –
studierea, analiza, descrierea operei
literare în scopul de a emite aprecieri
asupra ei, de a afirma sau contesta
valoarea estetică a acesteia.
 CRITICA LITERARĂ
Platon înţelegea acest termen ca artă a
judecăţii. Este o ramură a literaturii care
presupune judecata directă asupra operei
literare pe baza analizei. Prin actul critic,
opera este caracterizată şi valorificată din
perspectivă estetică, pe criteriul valorii
artistice şi al originalităţii, presupunând şi
o investigare axiologică a literaturii.
 CRITICA LITERARĂ
Din Antichitate şi până în Renaştere critica
literară nu e delimitată de arta literară în
genere obiectivele şi metodele criticii se
conturează în a doua jumătate a sec. al XVIII-
lea. Cel mai vechi fragment de critică literară
este atestat în forma unei dezbateri la comedia
„Broaștele” de Aristofan (405 î. Hr.).
Practicarea criticii literare ca profesie a început
abia în sec. al XX-lea.
 CRITICA LITERARĂ
În literatura română, critica literară se
conturează ca domeniu în perioada paşoptistă,
începând cu articolele programatice din revista
„Dacia literară”, în anul 1840. Printre
reprezentanţii criticii literare româneşti sunt
Alecu Russo, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga,
Garabet Ibrăileanu, E. Lovinescu, Tudor Vianu,
Vladimir Streinu, Perpessicius, G. Călinescu,
Alex Ștefănescu, N. Manolescu, Ioana Em.
Petrescu, Al. Burlacu.
 TEORIA LITERARĂ

Teoria literaturii (gr. „theorein” – „a

observa”, „a examina”) este disciplina
care studiază particularităţile generale ale
fenomenului literar şi, în special, de
definirea elementelor și particularităților
acestuia.
 TEORIA LITERARĂ
În aria de cercetare a teoreticienilor literari
intră structura operei literare, genurile literare,
stilul, versificaţia, curentele literare, receptarea
operei literare, literatura în raport cu celelalte
arte etc. În cadrul științei literaturii, teoria
literară are funcția de conceptualizare a
termenilor literari, de definire și clasificare a
formelor literare existente.
 TEORIA LITERARĂ

. Lucrări importante din teoria literaturii:

- Aristotel, Poetica (cca 330 i.Ch.).
- Horațiu, Epistolă către Pisoni. Ars poetica (15 i.Ch.).
- Boileau, Arta poetică (1674)
- R. Wellek, A. Warren, Teoria literaturii (1949).
Teoreticieni literari români: T. Vianu, E. Lovinescu, A.
Marino, M. Călinescu, N. Manolescu, An. Gavrilov.
RAMURILE LITERATURII
Ramurile literaturii

Teoria literară Critica literară

Istoria literară
POETICA
HERMENEUTICA
 POETICA

Un compartiment al teoriei literare este

poetica, ştiinţă ce se ocupă de analiza și
descrierea componentelor operei literare
și funcțiilor acestora. Poetica cercetează
procedeele artistice ale textului și
mecanismele lui de construcție.
 HERMENEUTICA
Hermeneutica este o ramură a criticii literare
definită elementar ca artă a interpretării/
înțelegerii textelor.
Acest compartiment are rădăcini în Antichitate,
în încercarea de decodificare și clarificare a
semnificațiilor scrierilor lui Homer. Teoria este
considerată ca fiind identică cu exegeza literară
(explicarea și comentarea sensurilor textelor).
 Ramurile literaturii sunt în strânsă
legătură

Critica, teoria și istoria literară pot fi

înțelese și ca faze complementare ale
aceluiași proces. Nu poate exista un
critic adevărat fără să înțeleagă
perspectiva istorică sau fără să știe
teorie literară.
 Ramurile literaturii sunt în strânsă
legătură

Teoria literaturii servește ca fundament

teoretic pentru istoria și critica literară, dar
în activitatea teoreticienilor este
indispensabilă și cunoașterea istoriei
literare. Istoria literară cuprinde și evoluția
conceptelor literare pe care le definește
teoria, dar și evoluția aprecierilor critice.
Mulțumesc pentru atenție!