Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

Expertize metalografice
PROIECT
Coroziunea otelurilor inoxidabile austenitice supuse la deformari plastice si
nitrurarea lor

Prof. coordinator:
Conf. dr.ing. Munteanu Cornel Masterand:
Ursache Ionut

-2022-
Notiuni generale
• Prin notiunea de otel inoxidabil sunt denumite toate sortimentele de otel
care au fost topite intr-o procedura speciala, care au un grad ridicat de puritate si
reactioneaza uniform la tratamentele termice. Oţelurile inoxidabile sunt acele
aliaje pe bază de fier, crom şi carbon care pot conţine şi alte elemente, cum ar fi
Ni, Mo, Si etc., a căror caracteristică principală este rezistenţa la coroziune.
Această caracteristică se datorează capacităţii lor de pasivizare în prezenţa unui
mediu oxidant (prin urmare şi la aer). Pasivizarea constă în formarea unui strat
Oteluri invizibil de oxid (variabil în funcţie de compoziţia chimică a oţelului, de
tratamentul termic şi de tipul de mediu oxidant), care constituie o barieră în calea
oxidării ulterioare şi, prin urmare, a coroziunii şi care, dacă este îndepărtat, se
inoxidabile formează din nou, în mod spontan.
 Clasificarea otelurilor inoxidabile
Putem clasifica otelurile inoxidabile, în functie de compozitia lor chimica
sau dupa structura lor cristalina dupa cum urmeaza in figura de mai jos
 • Sunt oţeluri ce conţin crom (12-27%) şi carbon, în general ≤ 0,20%. Otelurile inoxidabile feritice
includ clasa 430 si contin ca principal element de aliere , cromul. Pot fi intarite prin tratament termic, se
utilizeaza in stare recoapta, au ductibilitate si formabilitate buna. Ele sunt utilizate in aplicatiile la care
Otelurile durata de viata, siguranta si numarul redus de lucrari de intretinere sunt in prim plan si nu sunt cerinte
speciale fata de aspect. Acesta este cazul de ex. la constructia de containere, vagoane si autovehicule
feritice

• Otelurile inoxidabile martensite cu un continut de peste 12 pana la 18% Cr si cu continuturi de carbon

de peste 0,1%, sunt austenitice la temperaturi de peste 950 - 1050°C. O racire rapida (intarire) duce la
formarea unei structuri martensite. Aceasta structura contine in special in starea ameliorata o rezistenta
superioara, care creste in continuare cu cresterea continutului de carbon. Otelurile inoxidabile martensite
Otelurile sunt folosite de exemplu pentru fabricarea de lame de ras, cutite sau foarfeci. Aceste oteluri au o duritate
inoxidabile ridicata ce evolueaza o data cu cresterea continutului de carbon. Pentru o mai buna rezistenta la presiune este
martensite necesara o prelucrare in prealabil a suprafetei, eventual slefuirea materialului.
 Otelurile inoxidabile duplex

Otelurile duplex combina proprietatile inoxurilor feritice si a celor austenitice. Sunt

utilizate datorita rezistentei mari la temperaturi (<1150°C) si in medii corozive, de
exemplu in industria metalurgica pentru cuptoarele de tratament termic.

Otelurile inoxidabile Duplex au in stare de echilibru 0 microstructura alcatuita din cca

50% ferita si 50% austenita, motiv pentru care mai sunt cunoscute sub numele de oteluri
inoxidabile ferito-austenitice sau austenitoferitice. Ele prezinta o mare stabilitate la
coroziune sub tensiune in fluide apoase ce contin ioni de clor si o excelenta stabilitate la
coroziune in puncte. Totodata, ele ofera inalte caracteristici de rezistenta mecanica
(Iimita de curgere si rezistenta la rupere). Elementele de aliere cele mai importante ale
otelurilor Duplex sunt Cr, Ni, Mo si N.
Otelurile inoxidabile austenite
• Otelurile inoxidabile austenite (denumite si: oteluri crom-nichel) cu continuturi
de nichel de peste 8% formeaza cele mai avantajoase combinatii pentru
utilizarea practica din punct de vedere al rezistentei la coroziune si
proprietatilor mecanice. Cea mai importanta proprietate acestui sortiment de
otel inoxidabil este rezistenta ridicata la coroziune,otelurile inoxidabile
austenite sunt folosite in domeniul mediilor agresive, de exemplu la contactul
cu apa de mare cu continut de clorura si in industria chimica si alimentara.
• Clasele austenitice nu sunt magnetice. Aliajele cele mai frecvente sunt otelurile
austenitice de fier-crom-nichel si sunt cunoscute ca seria 300. Din cauza
continutului ridicat de Cr si Ni, sunt cele mai rezistente la coroziune din grupul
otelurilor inoxidabile. Clasa „L” ofera rezistenta superioara la coroziune datorita
continutului redus de carbon. Tipul 304 are cea mai larga utilizare fiind cunoscut
si ca „inox alimentar” utilizandu-se la confectionarea instalatiilor alimentare,
echipamente preparare, meselor de lucru, a hotelor, hote profesionale, la
carmangerii, autoservire si catering, echipamente fast food si in principiu in
toate domeniile ce tin de industria alimentara.
Modificari de structura ale otelurilor inoxidabile

Otelurile inoxidabile pot suferi modificari de structura sub actiunea :

 unui tratament termic (impus de procesul de fabricatie);
 unei deformari plastice la rece (oteluri austenitice);
 unei recoaceri dupa deformare la rece;
 unui tratament termomecanic la temperatura înalta (impus de exemplu otelurilorlaminate la cald sau supuse
solicitarilor mecanice la temperatura înalta).

În figura alaturata se prezinta exemple de structuri tipice

pentru cele patru categorii de oteluriinoxidabil:

a)Otel cu structura feritica

b)Otel cu structura martensitica
c)Otel cu structura austenitica
d)Otel cu structura austenito-feritica
Domeniile de aplicare a otelurilor inoxidabile
 Prezentare generala a coroziunii, a tipurilor sale si a protectiei impotriva acesteia

Majoritatea cercetatorilor definesc coroziunea ca fiind: distrugerea materialelor în

general si a metalelor si aliajelor în special, sub actiunea mediului. Distrugerea poate fi
partiala, totala sau poate antrena modificarea proprietatilor materialelor facându-le sa devina
improprii pentru utilizare. Coroziunea este interpretata uneori impropriu ca uzura unei piese
sau ca distrugerea unei structuri.

Ultimele studii indică faptul că coroziunea este

cauzată de interacțiunea dintre metalul de bază și mediul
înconjurător. Prin urmare, există multe tipuri de coroziune
care se referă la forma coroziunii, iar aceste tipuri multiple
duc la diferite forme de deteriorare a proprietăților
mecanice ale metalului de bază.
 TIPURI DE COROZIUNE

După mediul de coroziune

Conform acestui fapt, coroziunea poate fi împărțită în două tipuri: uscată și umedă. Prin urmare, este necesar
să existe un lichid sau o umiditate la coroziunea de tip umed; exemplul care este comun pentru acest tip este
coroziunea oțelului inoxidabil în apă. În schimb, tipul uscat nu necesită prezența de lichide sau umiditate. De obicei,
apare la temperaturi ridicate, așa cum se întâmplă în unele coșuri de fum.
După mecanismul coroziunii
Coroziunea este împărțită în două tipuri: - Coroziunea chimică: distrugerea metalului se întâmplă ca urmare a
interacțiunii directe cu mediul înconjurător care nu este un electrolit. - Coroziune electrochimică: se întâmplă în
mediul electrolitelor care înconjoară întregul metal sau parțial și asta este rezultatul reacțiilor electrochimice de pe
suprafața metalului.
După apariția coroziunii metalului
Coroziunea este împărțită în două tipuri:
- coroziune uniformă: Rata de coroziune este egală pe suprafața metalului în ansamblu.
- coroziune localizată: coroziunea este concentrată în zone specifice pentru metal
Coroziunea otelurilor inoxidabile

În cazul otelurilor inoxidabile în special si a materialelor pasivabile în general,

polarizatia este deplasarea potentialului de echilibru sub actiunea trecerii curentului electric
propriu de coroziune, produs de cele doua reactii chimice simultane care produc
coroziunea. În cazul aliajelor Fe-Cr, în care cromul formeaza cu Fe, solutii solide,cromul are
tendinta foarte pronuntata de pasivare si joaca rolul componentului protector .

Daca vom compara curbele de polarizare anodica a

fierului, cromului si nichelului (componente principale în
otelurile inoxidabile) din figura alaturata, cu cele ale aliajelor
FeCr se poate constata ca potentialele de pasivare a aliajelor Fe-
Cr sunt apropiate de cele ale cromului pur si se situeaza între
cel al fierului si cromului pur.

Curbe de epolarizare anodica pentru Fe, Ni, Cr

 Nitrurarea otelurilor inoxidabile austenitice

Nitrurarea este tratamentul termochimic de îmbogăţire a suprafeţelor în azot. Se

supun nitrurării atat piese din oţel, cat şi din fontă la care se urmăreşte mărirea durităţii
superficiale, a rezistenţei la uzură, la oboseală şi chiar la coroziune. În raport cu
cementarea, stratul nitrurat este mult mai dur şi deci mai rezistent la uzură şi prezintă o
stabilitate termică mai mare, duritatea înaltă menţinîndu-se la 550—600 °C. Se supun
nitrurării, de regulă, oţeluri de îmbunătăţire, aliate cu Al, Cr, Mo, V (reprezentantul tipic
fiind oţelul 38 Mo Cr Al 09) sau chiar oteluri de scule bogat aliate.
 NITRURAREA
IONICĂ
Este un procedeu nou de nitrurare, aplicat pieselor finite din oţel şi din fontă, care s-a impus
prin caracteristicile superioare ale stratului şi îndeosebi durata foarte redusă în care se desfăşoară.
în acelaşi timp necesită un consum redus de energie, pierderile de energie prin conductibilitate şi
prin convecţie fiind nule.

In principiu, o instalaţie de nitrurare ionică este compusă

din catodul descărcării (C), care reprezintă de fapt piesele de
nitrurat, anodul (A) fiind constituit dintr-un recipient metalic, în
care se face un vid preliminar cu ajutorul pompei (Pp).

Schema de principiu a unei instalatii de nitrurare ionica

 Deformarea plastica la rece urmata de nitrurare ionica

În ultimii ani, s-au dezvoltat noi tehnologii de ingineria suprafetelor pentru a mari
proprietatile mecanice, fizico-chimice si tehnologice ale produselor. O parte din aceste
tehnologii se refera si la combinarea între doua sau mai multe procedee, astfel aparând asa
numitele tehnologii “duplex”. Nitrurarea s-a combinat cu procedeul PVD(Physical vapor
deposition), cu calirea prin inductie si cu cromarea dura .
Combinarea deformarii cu nitrurarea a dat rezultate bune, asa cum au aratat unele
cercetari .Aceste cercetari s-au facut în special pe oteluri carbon sau slab aliate. În ce priveste
combinarea deformarii cu nitrurarea la oteluri inoxidabile austenitice s-au facut putine
cercetari. În cadrul acestui capitol s-a studiat comportarea la nitrurare si la coroziune a
otelurilor inoxidabile austenitice deformate plastic prin rulare si refulare.
 CONCLUZII

Otelurile inoxidabile austenitice sunt larg folosite în industriile:

chimica, alimentara,textila, energetica, exploatarea carbunilor, marinei,
nucleara s.a., pentru ca au o buna rezistentala coroziune. În schimb, în unele
situatii, piesele din oteluri austenitice au o durabilitate scazutadin cauza unei
uzuri puternice. De aceea, în multe aplicatii industriale este nevoie de a
asigurapieselor pe lânga o buna rezistenta la coroziune si bune proprietati
tribologice.
Distrugerea prin coroziune în numeroase cazuri provoaca
nu atât variatia de masa ametalului, cum este cazul otelurilor
inoxidabile, cât mai cu seama modificarea
proprietatiloracestora, care duce la micsorarea brusca a
rezistentei mecanice.
În functie de natura otelului, a mediului agresiv, precum si în
functie de conditiile de lucru,viteza de coroziune poate sa
ramâna constanta, sa creasca sau sa scada în timp.
Vă mulțumesc pentru atenție!