Seria 4, Curs 4.

1 – Energia apei

Apa este un purtător de energie din care se poate obţine

- energie electrică - în centrale hidro-electrice,
- energie calorică – din energia geo-termală şi
- energie mecanică – prin punerea în mişcare a unui tambur cu ax (moara de apă).
Energia apei (hidro-energia) se defineşte prin energia apei în mişcare, care prin
intermediul unor instalaţii adecvate poate fi transformată direct în energie mecanică,
care apoi este transformată în energie electrică în centralele hidro-electrice. Una din
metodele de utilizare a energiei apei este utilizarea energiei potenţiale a apei aflată pe
un nivel superior, de unde prin curgere, energia cinetică se utilizează pentru punerea
în mişcare a unei turbine.
În mod natural, apa prin evaporare, prin acţiunea vântului şi ploaia, este adusă pe un
nivel superior (râu montan, vale superioară, lacuri de munte), care apoi este captată,
canalizată şi utilizată în centralele hidro-electrice.
Energia apei face parte din sursele de energii regenerabile.
Centralele hidro-electrice produc aproximativ 3,5% din totalul energiei electrice
produsă în toată lumea, reprezintă 18% din totalul energiilor regenerabile care ne stau
la dispoziţie şi este aproximativ egală cu totalul energiei produse în centralele nucleare.
Energia electrică produsă de centralele hidro-electrice este cea mai importantă sursă
de energie regenerabilă care alimentează în momentul de faţă populaţia lumii.
Celelalte surse de energie regenerabile sunt: soarele, vântul, bio-masa şi energia geo-
termică, care contribuie cu 2,1% din totalul energiei produse.

03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 1

Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Energia mărilor
1. Energia valurilor
Această formă de energie intră în categoria energiilor regenerabile şi rezultă din
mişcarea continuă a valurilor mărilor şi oceanelor.
-Potenţialul energetic a mişcării valurilor se estimează la o valoare medie cuprinsă între
15-30 kW/metru de coastă marină. Conform estimărilor rezultate din calculele efectuate
de Consiliul International a Energiei Mondiale din Londra, energia furnizată de centralele
electrice care funcţionează pe baza energiei valurilor şi a flux-refluxului apelor, poate
acoperii 15% din consumul mondial de curent electric. În acest calcul estimativ au fost
luate în considerare numai coastele marine aflate în apropiere de localităţi. Cele mai
potrivite localităţi din Europa care ar putea profita de utilizarea acestei forme de energie
sunt cele plasate pe coastele Angliei, Franţei, Spaniei, Portugaliei, Irlandei şi Norvegiei.
Pentru cazul Scoţiei s-ar putea atinge o producţie de curent electric, care să acopere 40%
din consumul total. Actual, preţul curentului electric provenit din centralele care
funcţionează cu energia valurilor este de ~ 10 cenţi/kWh, care este aproximativ de două
ori mai mare decât preţul curentului electric produs de centralele eoliene. Tendinţa
pentru următorii 10 ani este ca preţul să scadă la valoarea de 5 cenţi/kWh şi astfel să fie
competitiv cu preţul curentului electric produs de centralele care funcţionează cu gaz şi
cărbune. Câteva firme, Ocean Power Technologies Inc., SDE Wave Energy Ltd., Wave
Dragon ApS., care deja au o tehnologie înaltă în producţia de serie a acestor centrale
electrice, consideră că aceste tehnologii sunt implementabile şi vor produce curent
electric la preţul de 3 cenţi/kWh, valoare care este foarte competitivă pe piaţa mondială.

03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 2

Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Principiul de funcţionare a centralelor electrice care utilizează energia valurilor este
prezentat schematic în figura de mai jos. Camera pneumatică, utilizează circulaţia unui flux
de aer printr-o incintă cu legătură la mare, în care se găseşte apă de mare a cărui nivel se
ridică şi se coboară în funcţie de mişcarea valurilor. Fluxul de aer în mişcare acţionează o
turbină de tip eolian.

Prima centrală electrică care a funcţionat pe principiul OWC (Oscillating Water Column)
este deja din anul 2001 în funcţiune pe ţărmul insulei scoţiene Islay şi a fost contruită de
Firma Voith Siemens Hydro Power Generator. În acest tip de centrală, fiecare val impinge
apa într-un sistem de conducte de beton după care apa iasă din nou afară. La partea
superioară aceste conducte sunt în legatură cu turbina. Coloanele de apă din conductele
de beton se deplasează pe înălţime în funcţie de presiunea valurilor şi comprimă sau
aspiră aerul care se găseşte deasupra coloanelor de apă din conducte. În cilindrii, rezultă
un flux rapid de aer care acţionează o turbină de tip Wells, concepută în anii 1980 de prof.
Allan Wells din Belfast. Aceasta este o turbină de tip special, prezentată schematic în
figura 6.2, concepută să fie acţionată în mod special cu coloane de apă şi înzestrată cu
ventile cu clapete care transformă mişcarea fluxului de aer numai într-o direcţie.
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 3
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Deşi este acţionată de coloana de aer care se
deplasează în două sensuri contrare, turbina se
roteşte numai într-un sens. Paletele turbinei au un
profil simetric cu planul median aflat în planul de
rotaţie şi perpendicular pe direcţia fluxului de aer.
Randamentul acestei turbine este mai mic decât al
unei turbine acţionată cu un flux de fluid cu
deplasare constantă şi palete asimetrice. Paletele
simetrice ale unei turbine prezintă două
dezavantaje faţă de paletele asimetrice:
-Coeficientul de rezistenţa este mai mare, chiar şi
în cazul când condiţile de acţionare a fluxului de
fluid sunt optimale,

-Sunt dependente de unghiul de atac a paletei, în special la valori mari ale unghiului de atac şi
pentru valori variabile a vitezei de deplasare a fluxului de aer. Acest efect este răspunzător
pentru valoarea redusă a randamentului turbinei (40-70%).
Un dezavantaj suplimentar rezultă din faptul că turbina nu intră direct în mişcare la acţiunea de
startare a fluxului de aer. Pentru startarea turbinei, generatorul trebuie cuplat pentru un anumit
timp, ca motor de acţionare. Rezultatele obţinute cu acestă centrală electrică de pe insula Islay
(Limpet) se găsesc mult sub aşteptările valorii medii anuale de proiectare de 500kW. În anul
2001 centrala a produs o putere medie de 21 kW. Consorţiul scoţian SeWave a construit în
anul 2006 pe insula Sandoy o centrală electrică care funcţionează pe acelaşi principiu, cu o
putere anuală instalată de 800 MWh şi o tehnologie specială .
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 4
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
-Utilizareamişcării relative a unui plutitor (numit şarpe de mare) faţa de
un nivel de referinţa (nivelul solului), sau mişcarea relativă a mai mulţi plutitori, cu nivel
de referinţa mobil. Aceste mişcări relative a plutitorilor sunt transmise prin sisteme hidraulice
la ţărm unde sunt transformate într-o mişcare de rotaţie care acţionează un generator electric.

Acest sistem format din elemente plutitoare pe suprafată mării, legate între ele prin
articulaţii mobile, oferă posibilitatea captării energiei de mişcare a valurilor pe o lungime
mare a frontului de deplasare. În articulaţii se găsesc cilindrii hidraulici a căror lichid de
acţionare transmit energia mai multor conducte cu apă care comprimă şi aspiră un volum
de aer, care acţionează câte o turbină. Curentul electric produs are un nivel variabil de
putere, care se mediază datorită numărului mare de turbine aflate în sistem. Firma Pelamis
Wave Power din Edinburgh (Scoţia) a construit o centrală cu 4 tuburi de oţel şi 3 module de
transformare a energiei, fiecare cu o putere nominală de 250 KW, cu denumirea P-750.
Fiecare tub are o lungime de 150m, cu un diametru de 3,5m şi cu o greutate de 700 t (cu
balast).
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 5
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Utilizarea energiei potenţiale a valurilor care se deplasează pe o rampă

Proiectul Wave Dragon , constă dintr-un sistem cu două rampe, format din două bariere
aranjate sub formă de V (cu vârful în sus), care concentrează energia valurilor în partea
superioară. Valurile de apă se deplasează pe cele două rampe în sus, energia lor se va
concentra în punctul maxim şi vor acţiona o turbină care se găseşte plasată în punctul
superior a celor două rampe şi pune în mişcare un generator electric. După acţionarea
turbinei, apa este condusă pe un canal adiţional. Acest tip de centrală electrică este
construită ca un sistem plutitor în apropiere de ţărm (Offshore) şi nu are legătură
funcţională cu coasta mării (doar conductele electrice). Un prototip există în funcţiune din
anul 2003 în localitatea Nissum Bredning, într-un fiord din partea nordică a Danemarcei.

03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 6

Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Utilizarea valurilor (curenţilor marini) de pe fundul mării se realizează prin intermediul unei
platforme care este ancorată pe fundul mării prin intermediul unei articulaţii mecanice.
Această platformă este pusă în mişcare prin energia valurilor. Energia mecanică de oscilaţie a
platformei este transmisa unei turbine prin intermediul unui sistem hidraulic. Acest concept a
fost utilizat de firma norvegiană AW-Energy în anul 2007 pentru construcţia unei centrale
electrice plasată în apropierea coastei portugheze.
Până în anul 2009 a fost prevăzută construcţia unui parc de centrale cu o putere instalată de
1MW. Proiectul Seaflow este o centrală electrică tipică care funcţionează pe baza energiei
curenţilor de apă care se deplasează între fundul mării şi suprafaţă. În principiu acest tip de
centrală electrică funcţionează la fel ca o centrală electrică eoliană, cu deosebirea că rotorul se
găseşte sub apă. La suprafaţa mării se găseşte o platformă care conţine un sistem de colectare
a datele de funcţionare ale rotorului şi permite anumite lucrări de întreţinere a centralei.

La o adâncime corespunzătoare vitezei

maxime de deplasare a curenţilor marini sunt
plasate două perechi de rotori cu câte două
palete cu diametrul de 11m care se rotesc cu
15 rotaţii/minut antrenaţi de curenţii marini.
Generatoarele electrice cuplate cu aceşti
rotori, transformă mişcarea de rotaţie în
energie electrică care este transportată prin
cabluri subterane la ţărm şi cuplată cu
sistemul naţional de energie.

03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 7

Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei

Acest tip de centrală electrică prezintă următoarele avantaje:

-Curenţii marini circulă fără întrerupere şi deci pot fi făcute măsurători precise în vederea
proiectării unei astfel de centrale.
-Puterea electrică produsă este mai constantă decât aceea produsă de o centrală electrică
eoliană sau solară, care sunt dependende de condiţile meteo.
-Randamentul de producere a energiei electrice este mai avantajos deoarece densitatea apei
(fluidului) este de 1000 de ori mai mare decât a aerului,
-Centralele electrice comerciale de acest tip sunt imersate complect în apa mării, ceeace evită
un amestec de curenţi de apă şi curenţi de aer, care conduc la salturi de producţie a energiei.
-Sunt integrate în mediul înconjurător şi nu emit gaze dăunătoare mediului ambiant.
-Datorită rotaţiei mici a rotorilor, aceştia nu prezintă pericole pentru fauna marină.
Dezavantajele pe care le prezintă centralele electrice acţionate de curenţi marini sunt
următoarele:
-Se caracterizează printr-o valoare mai mică a randamentului de funcţionare în comparaţie cu
alte tehnici de producere a energiei electrice din energii regenerabile.
-În apropierea acestor centrale electrice pescuitul este permis numai atunci când nivelul apei
este deasupra paletelor turbinei.
-Atunci când turbinele funcţionează, rotirea paletelor pot influienţa mişcarea vaselor de
pescuit.
-Instalarea unor astfel de centrale electrice necesită măsuri tehnice pretenţioase de
construcţie din beton şi oţel, cu materiale care să reziste la condiţile de salinitate ridicată.
-Rotaţia paletelor rotorilor pot influienţa transportul şi sedimentarea materiei marine.
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 8
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
2. Energia flux-reflux
După energia solară, cea mai mare sursă de energie de pe planetă este energia mărilor şi
oceanelor înmagazinată în energia valurilor şi energia flux-reflux. Ambele surse de energie
sunt inepuizabile. Mările şi oceanele au un potenţial mare energetic. Energia poate fi
extrasă din mişcarea valurilor şi din miscarea masei de apă datorită fenomenului de flux-
reflux. O centrală care utilizează energia curenţilor de apă care se deplasează datorită
fenomenului de flux-reflux, utilizează energia potenţială (de înălţime) care apare prin
modificarea nivelului mării şi care se transformă în energie cinetică de deplasare a
curenţilor de apă. Această energie cinetică acţionează paletele unei turbine care roteşte un
generator electric.

Deci, turbinele vor fi acţionate de

ambele fluxuri a curenţilor de apă.
Aceasta se realizează prin rotirea
alternativă a turbinelor astfel ca
paletele rotorului să fie orientate
perpendicular pe direcţia fluxului de
apă, conform figurii

Deoarece cantitatea de apă care circulă prin turbine, pentru producerea curentului electric
este relativ mică, se folosesc tipurile de turbine în conductă (turbina Kaplan).
Turbinele de tip Kaplan sunt de tip axial si au fost inventate de profesorul austriac Viktor
Kaplan în anul 1913.
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 9
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican
 Seria 4, Curs 4.1 – Energia apei
Fluxul de apă este condus printr-un sistem în formă de
spirală şi astfel primeşte o mişcare de rotaţie a cărui ax
este paralel cu axul turbinei şi cade perpendicular pe planul
paletelor turbinei.
Energia fluxului de apă este cedată paletelor care pun în
mişcare turbina. Turbina Kaplan este astfel o turbină care
funcţionează cu suprapresiune.
Deoarece fluxul şi refluxul apare periodic la un interval de
12 ore şi 24 de minute, centrala funcţionează într-un regim
întrerupt de transformare a energiei. La această
periodicitate se adaugă variaţile nivelului apei în timpul
fluxului numite Springtide (creştere) şi Nipptide (scădere),
care apar cu o periodicitate de 14 zile.
1.Prima centrală de acest tip a fost construita în Franţa, în anul 1961, pe coasta oceanului
Atlantic - Diferenţa de nivel a apei între flux şi reflux este de 12m - 16m.
- Barajul de beton a laculuiui de acumulare este de 750m lung şi limiteză un bazin de acumulare
cu suprafaţa de 22 Km² cu un volum de 184 Milioane m³ de apă.
- În barajul de beton se găsesc 24 de canale de dirijare a apei. În fiecare canal este instalată câte
o turbină cu puterea nominală de 10 MW. Instalaţia are deci o putere totală instalată de 240 MW
şi produce anual ca. 600 Milioane kWh curent electric.
2. În Anglia este planificată o centrală cu numele Severn Barrage, a cărui baraj are lungimea de
16 Km. În acest baraj vor fi amplasate 216 turbine cu o putere totală de 8500 MW, care va
acoperii 5% din totalul energiei consumate anual. Se estimează că această centrală va costa 19
Miliarde €.
03-21 Octombrie 2011 ©Curs Universitar „Energii regenerabile“ 10
Prof.Asociat UBB - Dr.Roman Baican