BOLI INFECȚIOASE

CURS

ȘEF LUCR. UNIV. Dr. Cocuz Maria-Elena

 TETANOSUL

Def.: antropozoonoza acută, necontagioasă, produsă de infecția

cu bacilul tetanic, caracterizata clinic prin contractura musculara
generalizata si accese de contractura paroxistice.
Etiologie: Clostridium tetani – bacil Gram pozitiv, sporulat,
anaerob, imobil.
• Saprofit in conditii de aerobioza ( prezent in intestinul
animalelor si omului); devine patogen in conditii de
anaerobioza – sporul germineaza, se transforma in forma
vegetativa si produce boala.
• Sensibil la AB: penicilina, ampicilina, tetraciclina.
Epidemiologie:
• Sursa de infectie – animalele ierbivore, care elimina germenii
prin fecale si contamineaza solul.
• Transmiterea – cutanata, prin patrunderea sporilor la nivelul
diverselor plagi ( cutanate, mucosae, uterine, ombilicale,
chirurgicale); uneori poarta de intrare ramane necunoscuta.
• Receptivitatea la infectie – generala la persoanele
nevaccinate.
Patogenie:
• In conditii de anaerobioza sporii se transforma in forma
vegetative, care secreta toxina tetanica, cu 2 componente:
tetanospasmina si tetanolizina.
• Tetanospasmina migreaza in lungul neuronilo motori,
traverseaza sinapsa si ajunge la celulele inhibitorii
presinaptice, unde blocheaza eliberarea neurotransmitatorilor
musculari eliberati de neuronii GABA-ergici.
• Consecinta este hiperactivitatea neuronilor motori spinali, cu
cresterea tonusului muscular si aparitia contracturii
musculare.
Tablou clinic:
• Incubatia 3-30 zile.
• Debutul – insidios, cu parestezii la poarta de intrare, crampe
musculare, sensibilitate la frig.
• Perioada de invazie: dureaza 24-48 ore; se manifesta prin
febra, trismus ( prin contracture muschilor maseteri) si
disfagie.
• Perioada de stare – elementul clinic caracteristic este
contractura musculara tonica, localizata la nivelul musculaturii
paravertebrale ( cu aparitia pozitiei de opistotonus),
musculaturii fetei ( cu facies caracteristis tip “ risus
sardonicus”), musculaturii abdominale si respiratorii,
musculaturii membrelor.
• Contractura tonica este dureroasa, permanenta , insotita de
ROT hiperreactive.
• Pe fondul de contracture permanenta apar accese de
contractura paroxistica, spontane sau declansate de diverse
excitatii ( lumina, zgomote, examinari brutale, alimentatie,
injectii etc.) – sunt dureroase, se insotesc de transpiratii,
tahicardie, cianoza, polipnee.
• Se asociaza un sindrom infectios general: febra, transpiratii
abundente, tahicardie.
Forme clinice:
• Forma supraacuta – generalizata, febra inalta, paroxisme de
contractura subintrante, tulburari respiratorii si cardiace,
tulburari metabolice severe; decese frecvente.
• Tetanosul subacut – incubatie mai lunga, generalizarea
contracturilor in cateva zile, febra moderata, decese sub 20%
cazuri.
• Tetanosul localizat – la persoane partial imunizate;
contractura musculaturii la membrul care prezinta plaga, fara
trismus, cu vindecare.
• Tetanosul postabortum – forma severa, cu decese peste 90%.
• Tetanosul nou-nascutului – poarta de intrare este plaga
ombilicala, sectionata sau pansata in conditii septice.
Clinic – refuzul suptului, cu “gura de peste”, apoi contractura
tonica cu paroxisme, cianoza, crize prelungite de apnee; decese
peste 90% cazuri.
Complicatii:
• Pneumonii si bronhopneumonii prin aspiratie,
• Miocardita, flebite,
• Suprainfectii bacteriene;
• Accidente in timpul contracturii paroxistice: muscatura limbii,
rupturi musculare, dezinsertii ligamentare, fracturi;
• Glob vezical, hemoragii etc.
Prognostic: in general rezervat, cu decese in 20-40% cazuri, mai
frecvente la nou-nascut.

Diagnostic pozitiv:
Este exclusiv clinic: prezenta plagii tetanigene, prezenta
contracturii tonice asociate cu contracturi paroxistice, prezenta
trismusului.
• Confirmarea de laborator – evidentierea bacilului tetanic in
secretia din plaga ( pe frotiu si in culturi, prin insamantarea pe
medii anaerobe).
Diagnostic diferential:
• Trismusul – cu trismusul secundar din angine, flegmonul
periamigdalian, abcese dentare, artrita temporo-mandibulara,
osteita maxilara;
• Intoxicatia cu stricnina, meningite si menigo-encefalite,
tetanie, isterie.
Tratament: precoce.
Obiective:
1. Suprimarea elaborarii de toxina si neutralizarea toxinei
circulante:
• Toaleta chirurgicala a plagii tetanigene, cu debridare larga;
• Terapia cu antibiotic: Penicilina G sau Metronidazol 5-7 zile.
• Neutralizarea toxinei circulante prin administrare de Ig umane
specifice antitetanice sau ser antitetanic;
• Ulterior se administreaza anatoxina tetanica ( ATPA) la 7,14 si
30 zile.
2. Combaterea sindromului de contractura musculara:
- administrare de Diazepam – drog de electie, cu actiune
miorelaxanta, anticonvulsivanta, sedative, anxiolitica;
- in formele severe, cu contracture paroxistica prelungita, se
recomanda traheostomie si asistenta respiratorie.
3. Terapia patogenica:
- aport energetic – pev cu glucoza 10%, solutii de aminoacizi;
- reechilibrare hidro-electrolitica;
- la nevoie oxygen.
4. Monitorizare permanenta; izolare in incaperi fara zgomote, in
semiobscuritate, examinare blanda; alimentare prin gavare ;
igiena riguroasa tegumente si mucoase.
Profilaxie:
• Vaccinare specifica;
• Pentru prevenirea tetanosului neo-natal se face un rapel cu
ATPA in ultimul trimestru de sarcina;
• Atitudinea in plagile tetanigene – vaccinare antitetanica cu
ATPA.