Evoluția orașului

Curs an II, sem.1

Prof.dr.arh.Mihaela Ioana Agachi
ANTICHITATEA GREACĂ
Caracteristici ale mediului natural:
- pământ arid, stâncos (agricultură săracă – predomină cultivarea viței de vie și a măslinilor);
- deschidere spre mare - dezvoltarea comerțului.

Periodizare istorică (mileniile IV-II Î.Hr.) :

- civilizațiile preelene
- mileniile 4-3 î.Hr. – civilizația cicladelor / exemple: Poliochni, Troia (orașe stat/fortărețe);
- 2000-1450 î.Hr.- civilizația cretană / exemple: Gurnia (orașe stat organizate în jurul palatului,
fără fortificații);
- 1800-î.Hr.- sosirea aheilor in Peloponez;
- 1600-1200 î.Hr. – regatul micenian / exemple: Tirinth, Micene (orașe stat/cetăți fortificate);
Conducerea este exercitată de un grup restrâns de bărbați(oligarhie și/sau plutocrație).
Se estimează că aşezarea
Poliochni (considerată cel mai
vechi oraș european) ar fi avut
suprafaţa de 11.000 mp, iar
populaţia ar fi atins 1500 de
locuitori.
 Poliochni (ins.Lemnos)–” BULEUTERION “ – clădire cu gradene din piatră - considerată cea
mai veche dovadă de existenţă a unui parlament în Europa, precum şi în lume, care
precede varianta clasică cu aproape 2000 de ani.
Se estimează că orașul Gurnia ar fi
avut suprafaţa de 25.000 mp, iar
populaţia ar fi atins 4000 de
locuitori.
Tirint
Micene
Palatul regal - Micene
Tezaurul lui Atreu - Micene
Periodizare istorică( sec.XII – V î.Hr):
- 1200-900 - î.Hr.- invazia doriană - perioada veacurilor întunecate (obscură)
- în jurul anului 850 apar cetățile grecești – polis-uri ( POLIS - o comunitate de cetățeni –
asociație
“Un cu caracter
mic teritoriu, moral,
adosat unui politic,
munte, religios);
traversat de un râu, scobit de câteva colibe. Pretutindeni, la câțiva
- marea colonizare
kilometri greacă. a terenului servește de hotar. E suficient să te urci pe acropolă pentru a îmbrățișa
distanță, o ridicătură
totul cu privirea. Acesta e terenul sfânt al patriei: incinta familiei, mormintele strămoșilor, pamânturile ai căror
proprietari se cunosc, muntele de unde se taie lemne, unde e dusă capra la păscut sau se adună mierea,
templele (altarele) unde se asistă la sacrificii, acropolele în care se merge în procesiune.”G.Glotz Cetatea greacă,
1928

- sec.V î.Hr. – secolul de aur al lui Pericle (443-429) – perioada clasică ( cuprinsă între 490-479
– războaiele medice și 431-404 – războiul peloponeziac ) . Reconstruirea orașelor distruse se
realizează după traseul urban ortogonal propus de Hipodamus din Milet - urbanism hipodamic
(planuri prestabilite) ;
- guvernare democratică: eclesia/adunarea poporului, boule/adunare permanentă de 500
consilieri ;
- Hipocrate – studiază efectele fizice și morale ale mediului natural asupra locuitorilor orașului.
Organizarea orașului clasic se face în 3 zone: zona locuințelor - zona privată,
zona sacră (acropola)– templele zeilor, zona publică (agora) – pentru reuniuni
politice(pritaneu, buleuterion), comerț (depozite, magazine, stoa), teatru, jocuri
sportive (stadion) - alcătuind un tot unic, fără subdiviziuni.
Echipare edilitară – aprovizionare cu apă.
Caracteristici: unitate, articulare în teritoriu, în echilibru cu natura, limitarea
creșterii – model universal de fizionomie precisă și simplă pentru o conviețuire
umană.
Exemple: Delos, Atena, Olinth, Milet, Pireu.
Principii compoziționale: simetria(acordul părților), euritmia(armonie în mișcare),
înscriere în peisaj, percepția volumelor construite în perspectivă(dinamică).
Platon: situl este important din p. de v. al salubrității, economic, psihologic și
moral(este contra siturilor marine-slăbesc moravurile); sanctuarele principale și
locuințele războinicilor trebuie să fie pe acropolă; polis-urile să nu aibă ziduri –
prezența lor slăbește curajul cetățenilor. Cetatea ideală are 5040 cetațeni /fără
ziduri de apărare.
Delos
Atena
Olint
Milet
Pireu
ANTICHITATEA GREACĂ/perioada elenistică- sec.IV-III î.Hr
Periodizare istorică:
- sec.IV î.Hr.- perioada elenistică – imperiul macedonean – 323 – împărțirea în regate;
- Aristotel – marele teoretician al urbanismului grec;
- sec.III î.Hr. - I d.Hr. – regatele elenistice devin provincii romane .

Organizarea orașului elenistic în 3 zone: zona locuințelor -zona privată, zona sacră (acropola)– templele zeilor,
zona publică (agora) – pentru reuniuni politice(pritaneu, buleuterion), comerț(depozite, magazine, stoa), teatru,
jocuri sportive (stadion) - alcătuind un tot unic, fără subdiviziuni. Echipare edilitară – aprovizionare cu apă,
canalizare, iluminat public.
Caracteristici: unitate, articulare în teritoriu, în echilibru cu natura, limitarea creșterii – model universal de
fizionomie precisă și simplă pentru o conviețuire umană. Apar: locuirea ierarhizată, străzile pentru procesiuni.
Exemple: Priene, Pergam, Alexandria, Laodiceea.
Principii compoziționale: simetria(acordul părților), euritmia(armonie în mișcare), înscriere în peisaj, percepția
volumelor construite în perspectivă(dinamică).
Aristotel: situl trebuie să fie salubru, să permită aprovizionarea facilă atât de pe uscat cât și dinspre mare,
fortificațiile sunt necesare, străzile să fie drepte și regulate dar să aibă decalaje și să nu fie prea lungi – din
rațiuni de apărare, cartierele trebuie să fie specializate după funcțiunea lor(comerciale sau artizanale,
rezidențiale, administrative, religioase), cele 2 piețe să fie distincte: una rezervată vieții publice și cealaltă
activităților comerciale,echiparea edilitară să asigure ca apa potabilă să fie separată de cea destinată folosirii
ordinare.
Priene
Pergam
Alexandria