POLARITĂȚILE PSIHICULUI

Natura contradictorie a psihicului:

obiectiv și subiectiv
• obiectiv şi subiectiv:
- obiectiv din punct de vedere ontologic, deci existențial (psihicul unei
persoane dintr-o parte a lumii); obiectiv prin conţinutul lui preluat din afară,
din realitatea inconjurătoare;
- subiectiv din punct de vedere gnoseologic, deci din perspectiva cunoaşterii
(fiecare individ implicându-se în cunoaşterea prin însuşirile şi particularităţile
ce-i sunt proprii, specifice);

• psihicul este material şi ideal: este material prin originea lui, în sensul că
apare, se naşte din materie şi evoluează o dată cu ea, având la bază
activitatea materială a creierului; este ideal, spiritual prin natura lui, fiind
saturat de un conţinut de imagini, idei dobândite în procesul cunoaşterii
(individuale sau sociale) organizate.
Natura contradictorie a psihicului: proces și produs

• psihicul apare atât în calitate de proces, cat şi de produs: desfăşurarea

procesuală vizează curgerea de timp (serială, fizică) a fenomenului psihic,
succesiunea transformărilor produse in subiectul purtător al psihicului; produsul
reprezintă un concentrat, un condensat al caracteristicilor cantitative şi
calitative ale efectului final, ce se obţine in urma interacţiunii subiectului cu
obiectul; dacă privim aceste două aspecte in succesiunea lor temporală
generală, constatăm că trec unele in altele; ceea ce la un moment dat a fost
proces se finalizează la un alt moment dat intr-un produs şi invers ceea ce a
fost produs se instituie intr-o premisă sau intr-o verigă componentă a unui nou
proces; pornind de la analiza produsului, putem infera fazele procesului,
punctele lui forte sau slabe, chiar erorile comise in desfăşurarea lui;
 Natura contradictorie a psihicului: latentă și
manifestă
• Psihicul este întâlnit atât în stare latentă (ascunsă, interiorizată), cât şi in
stare manifestă (exteriorizată).

• Nu întotdeauna starea latentă (virtuală) coincide cu starea manifestă (reală);

dimpotrivă, uneori între ele există o netă contradicţie (una gândim şi alta
spunem; una gândim, una spunem şi alta facem); o asemenea situaţie
creează mari dificultăţi in interpretarea comportamentului, a relaţiilor dintre
trăirile psihice şi corelatele lor comportamentale (un comportament poate fi
cauzat de motive diverse, la fel cum mai multe comportamente pot avea la
origine una şi aceeaşi motivaţie); în astfel de împrejurări plutim în
incertitudine, fapt care lezează prestigiul psihologiei.
 Natura contradictorie a psihicului uman:
normalitate și patologie
determinat și determinant
dat și liber

• psihicul dispune de desfăşurări normale, fireşti, dar şi de desfăşurări surprinzătoare,

patologice (vise, halucinaţii, evocări spontane, stări emoţionale şi ideatice bizare,
stranii).
• psihicul este atât determinat, cât şi determinant: el este cauzat, provocat, influenţat
de factori şi condiţii (naturale şi sociale) din afara sau chiar din interiorul lui, dar
dispune şi de iniţiative şi acţiuni determinative; el este produs al împrejurărilor, dar şi
producător de împrejurări.
• psihicul este dat, şi liber: prin el, oamenii sunt pe de o parte încorsetaţi de
deprinderile, stereotipiile şi automatizările, ce capătă o dată cu trecerea timpului un
caracter rigid, constrângător; pe de altă parte, prin psihic oamenii îşi propagă forţa de
inteligenţă şi acţiune, de experienţă şi voinţă. La om, psihicul conduce şi
instrumentează viaţa, mijloceşte depăşirea naturii prin cultură.
 Curiozități despre creier
• Creierul este 73% constituit din apă. E suficientă o deshidratare de doar 2%
pentru ca el să vă afecteze atenţia, memoria şi alte abilităţi cognitive.
• Creierul are o greutate de aproximativ 1300 – 1400 de grame.  60% din
greutatea uscată a acestuia o constituie grăsimea, făcându-l cel mai gras
organ din corpul nostru.
• 25% din colesterolul organismului se află în creier. Colesterolul este  parte
integrantă a fiecărei celule ale creierului. Fără o cantitate adecvată de
colesterol celulele creierul mor.
• Creierul uman ajunge la maturitate deplină aproximativ pe la 25 de ani.
• Copii au capurile mari pentru a fi în stare să menţină creşterea rapidă a
creierilor lor. Dimensiunea creierul a unui copil de doi ani constituie 80% din
mărimea creierului unui om adult.
 Curiozități despre creier
• Noi nu devenim mai inteligenţi. Începând cu epoca victoriană, coeficientul
de inteligenţă a scăzut în mediu cu câte 1,6 puncte pe deceniu cu un total
de 13,35 de puncte.
• Creierele noastre devin tot mai mici. De-a lungul ultimilor 10-20 000 de ani
mărimea medie a creierului uman a scăzut cu o dimensiune egală cu cea a
unei mingi de tenis.
• Cu toate că durerea este procesată în creier, creierul nu are receptori
pentru durere şi el nu simte nici o durere.
 Cazul lui Phineas Gage
 Cel mai renumit caz de vătămare cerebrală la nivelul cortexului
prefrontal este cel al lui Phineas Gage. În 1848, Phineas Gage, în
vârstă de 25 de ani, lucra ca maistru într-o echipă de muncitori
feroviari. Angajatorii săi îl numeau cel mai bun maistru, iar colegii
de echipă îl respectau şi îl simpatizau. Prietenii şi familia spuneau
despre el că era liniştit şi respectuos. Medicul său, John Martyn
Harlow, îl descria ca fiind un om excepţional de puternic din punct
de vedere psihic şi fizic, „cu o voinţă de fier şi un trup robust“.
 Însă toate acestea s-au schimbat în ziua de miercuri, 13
septembrie, la ora patru și jumătate după amiază. Gage şi oamenii
lui lucrau în Vermont, folosind explozibili pentru a croi un drum prin
Vermont pentru linia de cale ferată dintre Rutland și Burlington.
Sarcina lui Gage era să pregătească fiecare explozie. Operaţiunea
se desfăşurase cu succes de mii de ori, însă de această dată ceva
a mers prost.
 Cazul lui Phineas Gage
• Explozia s-a produs prea devreme, iar suflul ei a trimis o tijă de fier lungă de
peste un metru, folosită la tasarea prafului de pușcă, direct în craniul lui
Gage. Aceasta i-a străpuns obrazul stâng, i-a distrus cortexul prefrontal și a
aterizat la 27 metri în spatele lui, ducând cu ea o parte din materia cenușie
a lui Gage.
• Însă el n-a murit. După spusele martorilor, nici măcar nu a leșinat. Muncitorii
l-au așezat într-un car cu boi și l-au transportat pe o distanță de aproape 1,5
km, până la hanul unde era cazat. Doctorul său l-a pansat cât de bine a
putut, punând la loc fragmentele cele mai mari de craniu recuperate de la
locul accidentului și întinzând scalpul pentru a acoperi rănile.
 Cazul lui Phineas Gage
• Recuperarea fizică completă a lui Gage a durat mai bine de două luni. În jurul
datei de 17 noiembrie, el se însănătoșise suficient pentru a-și relua viața
obișnuită. Gage însuși declara că „se simte mai bine din toate punctele de
vedere” și că nu mai are deloc dureri.
• Pare un final fericit. Însă, din nefericire pentru Gage, povestea nu se încheie
aici. Poate că rănile lui externe s-au vindecat, dar în creierul lui Gage se
petrecea ceva ciudat. Potrivit spuselor prietenilor și colegilor de muncă,
personalitatea lui se schimbase.
• Insă, dintr-un bărbat blând şi rezervat, Gage ajunsese acum zgomotos şi
impulsiv, cu preferinţe pentru lucruri vulgare. A ajuns, până la urmă, un
vagabond şi a murit în 1860 de epilepsie.