Percepțiile

PERCEPȚIILE
Def. Percepțiile sunt procese senzoriale complexe și totodată imagini primare conținând
totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile
acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor
Percepția nu este posibilă fără contribuția senzațiilor, dar ea nu se reduce la o simplă sumă a
acestora.
P. este considerată a fi o imagine primară, fiindcă apare numai în relația directă cu obiectul. Dacă
distanța este prea mare, intensitatea prea slabă…percepția este neclară și imprecisă.
Este obiectuală, adică este imaginea unui obiect anume.
Este bogată în conținut, cuprinzând atât însușirile semnificative, cât și pe cele de detaliu.
Este realizată totdeauna aici și acum, asigurând o mai bună adaptare la realitate.
Durata percepției corespunde duratei acțiunii stimulului.
Intensitatea percepției deține o funcție informațională specifică, mai complexă decât a senzației
și are rol reglator pentru activitate.
Fazele procesului perceptiv:

 Detecția
 Discriminarea
 Identificarea
 Interpretarea
 Clasificarea percepțiilor
I. După activitatea analizatorului:
• Externe: distanţă (P. vizuală, auditivă,
olfactivă)
de contact (P. tactile, gustative)
• Chinestezice: de echilibru
de mişcare
 Clasificarea percepțiilor

II. După prezenţa sau absenţa scopului şi a efortului volitiv:

• voluntară, care mai este numită observaţie, având un caracter
dirijat, conştient planificat şi prin rezultatul obţinut.
• involuntară.
 Clasificarea percepțiilor
III. După formele de existenţă a materiei:
• Percepţia timpului obiectivă
subiectivă
• Percepţia spaţiului include următoarele proprietăţi: forma, mărimea, distanţa,
direcţia, relieful,
• Percepţia mişcării se referă, de fapt, la obiectele în mişcare şi nu la mişcarea în sine.
Un obiect, care se mişcă, îşi schimbă poziţia faţă de altele, care rămân fixe şi devin
repere şi jalonează traiectoria sa de mişcare.