Revoluția franceză 1789-1794

Cauzele revoluției
SOCIALE ECONOMICE POLITICE IDEOLOGICE

-Menținerea -Grava criză -Monarhia -Ideile

vechii împărțiri economică absolutistă progresiste ale
a societății pe -Lenta -Abuzurile iluminiștilor
stări: dezvoltare a regelui Ludovic -Marea
-Starea I agriculturii al XVI-lea majoritate a
(clerul) -Frânarea -Regalitatea apăra francezilor,
-Starea a II-a dezvoltării privilegiile pătrunși de
nobilimii și ale aceste idei,
(nobilimea) meșteșugurilor clerului, aceștia
-Starea a III-a și a comerțului săvârșind doreau
(burghezia, prin numeroase desființarea
orășenimea și menținerea abuzuri sub privilegiilor
breslelor și a protecția feudale și
țărănimea imunității.
vămilor interne absolutismului
Starea I și a II-a se bucurau
Cele trei stări
de privilegii:
 Scutiri de impozite
 Ocupau funcții importante
(militare, politice, religioase)
 Duceau o viață de lux și petreceri
la Versailles.
Starea a III-a era lipsită de
privilegii
 Deși era cea mai numeroasă și
ducea toate poverile statului, nu
participa la conducere.
 Țăranii, de exemplu, plăteau
dijme și făceau tot felul de
corvezi. Nu lise îngăduia măcar
să culeagă fructe ori vreascuri din
pădure. Foarte mulți părăseau
pământurile și căutau de lucru în
orașe ori în alte țări, vagabondau
și cerșeau.
Proporția stărilor în cadrul populației
Franței (% din populație)
100
90
80
70
60
50 Stările sociale
40
30
20 Starea a III-a
10 reprezenta 96%
0 din totalul
Starea a III-a: Stările I și a II-a:
țărănimea, clerul și nobilii populației
burghezia,
orășenii săraci
Ce este starea a III-a?
"Trebuie să punem trei întrebări:
1. Ce este starea a III-a? Totul.
2. Ce-a fost ea până în prezent în
ordinea politică? Nimic.
3. Ce dorește ea? Să devină ceva
(...) Așadar, ce este starea a III-a?
Totul, dar un tot
pus în lanțuri și oprimat.
Ce ar putea să fie ea
fără sistemul privilegiilor?
Totul, (...) pentru că nimic nu
poate să înainteze fără ea".
(Abatele Sièyes, 1789)
Palatul regal de la Versailles
"Curtea este mormântul națiunii", remarca
Mirabeau, un om de stat al vremii

Criza economică a accentuat starea gravă a finanțelor publice,

împovărate de cheltuielile pentru războaie și de luxul inutil al
Curții de la Versailles.
 Premisele declanșării revoluției
Regele era un monarh absolut: el Ludovic XVI (1774-1792)
alcătuia legile, el le aplica, el
judeca după bunul lui plac.
Printr-un simplu ordin putea
închide pe oricine în cetatea
Bastilia.
În mintea poporului această
închisoare simboliza însuși
absolutismul regal.
 Ludovic XVI dorea creșterea veniturilor
regale și redresarea finanțelor prin
introducerea de noi impozite. Pentru
aceasta a convocat Adunarea Stărilor
Generale.
 Adunarea Stărilor Generale s-a întrunit la Versailles pe 5
mai 1789 (nu se mai reuniseră din 1614).
Deputații stării a III-a au fost dezamăgiți, pentru că reformele
dorite de ei nu au fost discutate (constituție, drepturi egale pentru
toți cetățenii).
Văzând că regele și nobilii voiau să impună impozite fără reforme,
reprezentanții burgheziei s-au separat de restul stărilor,
proclamând Adunarea Națională Constituantă.
 Începutul revoluției

Reprezentanții Adunarii Naționale Constituante au jurat să nu se

despartă până când nu vor da Franței o constituție.
Revoltele din Paris Ascultând de sfatul
nobililor, regele a încercat
să aresteze pe deputații
Adunării Nționale
Constituante.
Dar, în ziua de 14 iulie
1789, la semnalul dat prin
Cucerirea Bastiliei
sunetele clopotelor,
poporul din Paris s-a
înarmat, a cucerit
închisoarea Bastilia și a
dărâmat-o din temelii.
Cucerirea Bastiliei a
simbolizat victoria
libertății asupra
tiraniei.
Ziua de 14 iulie a
devenit sărbătoarea
națională a Franței.
Bastilia  Numele de Bastilia
provine dintr-un cuvânt
francez care înseamnă
fortăreață.
 Construcția inițială a fost
ridicată în timpul
razboiului de 100 de ani,
în 1382, pentru a apăra
partea estică a capitalei
franceze.
 De-a lungul existenței
sale, a avut de înfruntat 7
asedii și s-a predat de 6
ori.

La începutul sec al XVII-lea a devenit închisoare. Cardinalul Richelieu a închis

aici pe cine a crezut de cuviință. Prizonierii erau arestați printr-un ordin semnat
secret de rege și nu aveau parte de proces. Nu li se spunea nici motivul pentru
care fuseseră arestați ori pedeapsa lor. Erau pur și simplu aruncați într-unul din
turnurile fortăreței. Figuri marcante ale Franței au fost printre deținuți: Voltaire,
marchizul de Sade. Și aici, diferențele de avere și de sânge erau respectate. La
eliberare nu era voie să spui niciun cuvânt despre tratamentul din închisoare.
Orașul Paris a fost răsculat de tânărul avocat Camille Desmoulins.
Populația a luat cu asalt depozitele de arme și a pornit spre
Bastilia. Ajunsă acolo, mulțimea a eliberat deținuții, iar
comandantul închisorii, Delaunay, a fost ucis.
După aceea, clădirea închisorii, care avea 8 turnuri, înalte de
23 de metri fiecare, a fost dărâmată.
Căderea Bastiliei marchează începutul Franței moderne.
Monarhia constituțională
La vestea cuceririi Bastiliei s-a
răsculat și țărănimea franceză,
incendiind multe castele.
Lozinca revoluționarilor era:
Libertate, egalitate,
fraternitate.
Speriată de valul revoluționar,
Adunarea a desființat privilegiile
nobilimii.
Temându-se de răzbunarea
poporului, mulți nobili, în
frunte cu frații regelui, au fugit
din țară.
Stema regală
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului
 A fost adoptată la 26 august 1789
 Constituie unul din actele cele mai
importante ale istoriei lumii.
 S-a bazat pe ideile iluminiștilor francezi.
 A avut ca exemplu Declarația drepturilor
din Anglia (1689) și Declarația de
independență americană (1776).
 Stabilea principiile de organizare ale unei
societăți democratice: egalitatea
oamenilor în drepturi, suveranitatea
poporului, dreptul la proprietate,
libertatea cuvântului, dreptul cetățenilor
de a se împotrivi oricărui abuz, oricărei
nedreptăți etc.
 Declarația a servit ca prefață la Constituția
din 1791.
 Măsuri de modernizare
Constituția din 1791
prevedea:
Separarea puterilor în stat:
 executivă- regele
 legislativă- Adunarea
 judecătorească- judecătorii
aleși
► Franța era o monarhie
constituțională
Drept de vot aveau numai
cetățenii activi (cu o
anumită avere), cei pasivi
(săraci) fiind excluși de la
drepturile politice
 Adunarea Națională Constituantă a luat
măsuri de modernizare a Franței:
 A desființat vămile interne și breslele
 A confiscat averile bisericești și le-a
vândut burgheziei
 A unificat impozitele
 A căutat să dezvolte industria și
agricultura
 A organizat teritoriul Franței în comune,
cantoane, districte și departamente.
► Socotindu-și misiunea îndeplinită,
Adunarea Națională Constituantă s-a
dizolvat.
► În locul ei s-a ales Adunarea
Legislativă. Ea alegea guvernul, care,
împreună cu regele, aplica legile.
 Sărbătorirea zilei de 14 iulie în 1790

La un an de la căderea Bastiliei s-au organizat mari serbări, la

care a participat și Ludovic XVI. El a jurat că va respecta noua
Constituție a Franței. Dar, Regele ținea o strânsă legătură cu
aristocrații emigranți și urmărea ca ajutat de monarhii Europei,
să înfrângă revoluția și să reinstaureze absolutismul.
 Reîntoarcerea familiei regale la Paris

În iunie 1791, Ludovic XVI a încercat să fugă din țară, deghizat în

valet. Aproape de graniță a fost însă prins și adus la Paris. Poporul
l-a socotit trădător și a cerut judecarea lui.
 Clubul iacobinilor

 Desfășurarea revoluției a deșteptat simțul civic al cetățenilor. Au

apărut astfel cluburile unde se discutau problemele la ordinea zilei. Aceste
cluburi au constituit locul de formare a grupărilor și partidelor politice, dintre
care cele mai importante au devenit:
 al girondinilor (de la numele provinciei Gironda)
 al iacobinilor (după numele mănăstirii Sf.Iacob, unde se întâlneau).
 Comuna din Paris
 Regele nu dorea să
renunțe la puterea
absolută. În ajutorul său
au intervenit monarhii
Prusiei și Austriei, care
vedeau în Revoluția
franceză o primejdie
pentru propria lor
stăpânire despotică.
 În 1792 Franța le-a
declarat război.
 Trădarea ofițerilor nobili
și dezorganizarea armatei ▪ Adunarea Legislativă a declarat "Patria în primejdie".
Zeci de mii de voluntari s-au înrolat sub drapel și
au creat o situație dificilă.
grăbeau spre graniță, cântând "La Marseillaise".
 La apelurile iacobinului ▪ Pe 10 august revoluționarii au cucerit palatul regal,
Danton, poporul i-a l-au detronat pe Ludovic XVI și l-au închis.
înfrânt pe dușmanii ▪ Revoluția din 10 august 1792 a fost condusă de
revoluției. Comuna insurecțională din Paris, în frunte cu Jacques
Danton, Jean Paul Marat și Maximilien Robespierre.
Aceștia erau membri ai Clubului iacobin.
 Jean Paul Marat Jacques Danton Maximilien Robespierre

ROBESPIERRE era avocat de profesie, bun orator, înflăcărat revoluționar.

Era neînduplecat în hotărârile luate și necruțător cu dușmanii. Urmărea un
singur gând: să triumfe revoluția. Timp de aproape un an a fost sufletul
Comitetului Salvării și omul cel mai însemnat din Convenție.
A stăruit ca toți dușmanii republicii și ai revoluției, toți trădătorii să fie judecați
și ghilotinați. Nu l-a iertat de ghilotină nici pe prietenul său, Danton, din
momentul în care l-a bănuit de trădare. A fost adeptul gândirii lui Rousseau.
După concepția lui, toți cetățenii trebuie să fie egali, virtuoși și
patrioți. De aceea, revoluționarii l-au numit "INCORUPTIBILUL".
La Marseillaise, cântecul al cărui text și muzică fuseseră compuse de ofițerul Rouget de
Lisle, purta titlul inițial de "Cântec de război pentru Armata Rinului". El a fost preluat de
voluntarii din Marsilia care, intonându-l în drum spre front, l-au făcut cunoscut întregii
Franțe. De atunci s-a numit Marsilieza, devenind imnul Revoluției și al Franței.

Rouget de Lisle cântând Marsilieza

 Bătălia de la Valmy

În locul Adunării Legislative, în sept.1792, poporul a

ales o altă adunare, care s-a numit Convenția
Națională.
Luptând cu eroism, armata franceză a câștigat victoria
de la Valmy (20 sept.1792) și a alungat dușmanii de pe
pământul patriei.
 Proclamarea Republicii
În ziua de 21 sept.1792 Execuția lui Ludovic XVI

Convenția Națională a
proclamat Republica.
Aceasta a fost prima
Republică franceză.
Judecându-l ca trădător,
Convenția l-a condamnat pe
rege la moarte și l-a ghilotinat
(ianuarie 1793).
 Acest eveniment a provocat coalizarea
celor mai mulți monarhi europeni
împotriva Franței.
Interogatoriul lui Ludovic XVI
 Republica în primejdie

Vendeea
(răscoala
șuanilor)

 Îndată după ghilotinarea regelui, Austria, Prusia, Anglia, Spania, Piemontul au

format o mare coaliție împotriva Franței revoluționare și au atacat-o dinspre
toate granițele. Armatele franceze au suferit grave înfrângeri.
 Îndemnați de preoți și de aristocrați, țăranii din Vendeea s-au răsculat
împotriva Republicii. În multe părți din sudul și vestul Franței regaliștii au
ajuns iar stăpâni. Convenția Națională mai controla doar o treime din teritoriul
țării. Armata se retrăgea în dezordine.
 Înlăturarea girondinilor
Execuția

Arestarea

 Convenția era dominată de girondini, reprezentanți ai marii burghezii. Ei

considerau că revoluția s-a încheiat.
 Situația economică s-a înrăutățit, specula a căpătat proporții, s-a produs
devalorizarea monedei. Revoluția însăși era amenințată.
 Fiind incapabili să stăpânească acestă situație grea, girondinii au fost înlăturați
de o insurecție populară condusă de iacobini (iunie 1793).
 Dictatura iacobină
 Trăsăturile dictaturii iacobine: Comitetul Salvării Publice
 Punctul culminant al revoluției franceze
 Mijloc de guvernare: teroarea
 Personalități: Robespierre, Danton, Marat
 Organe de conducere:
 Comitetul Salvării Publice
 Comitetul Siguranței Naționale
 Tribunalul Revoluționar
 Sfârșit determinat de "noii îmbogățiți" prin
lovitura de stat din iulie 1794.
Tribunalul Revoluționar
 Actul politic cel mai important al
iacobinilor a fost elaborarea unei noi
Constituții. Aceasta. Aceasta pornea de la
ideea că "scopul societății este fericirea
generală". Nu a intrat niciodată în
vigoare, datorită războiului civil și a
agresiunii externe.
Guvernarea iacobină și teroarea
 Iacobinii au pedepsit repede și fără milă pe
toți dușmanii Republicii: trădătorii,
șovăielnicii, leneșii, hoții, speculanții.
 Au confiscat averile nobililor, ale celor fugiți
peste graniță, ale tuturor dușmanilor țării.
 Au fixat prețuri maximale ca să oprească
specula.
 Au împărțit pământ țăranilor.
 Au decretat înrolarea în masă și au schimbat
toți vechii ofițeri aristocrați cu ofițeri tineri,
ridicați din rândul poporului. Noua armată i-
a respins pe invadatori și a cucerit noi teritorii
(Belgia).
Lozinca sub care lupta Franța
revoluționară era "Libertate,
egalitate, fraternitate sau moartea".
 Armata revoluționară

"Din acest moment, până în momentul când dușmanii vor fi alungați de pe teritoriul Republicii, toți
francezii sunt mobilizați în mod permanent pentru serviciul militar. Tinerii vor merge pe câmpul de
luptă; oamenii căsătoriți vor furniza armele și vor transporta hrană; femeile vor face corturi,
îmbrăcăminte și vor presta serviciu în spitale; copiii vor face scame pentru bandaje, din rufe vechi;
bătrânii vor merge în piețele publice pentru a ridica moralul luptătorilor, propovăduind ura față de
regi și ideea de unitate a republicii". (Declararea mobilizării generale, 23 august 1793)
Războiul revoluționar Bătălia de la Fleurus

Luptând eroic, armata

Uniforma
revoluționarilor
franceză a înfrânt
francezi armatele coaliției la
Fleurus (iunie 1794).
Republica era salvată.
Cocarda tricoloră franceză
Înlăturarea iacobinilor
 În rândurile iacobinilor s-au diferențiat
Un "sans culottes"
trei grupări:
 Gruparea lui Danton ("indulgenții")
considera că teroarea nu mai era
necesară. Adepții lui Danton erau "noii
îmbogățiți" în urma revoluției.
 Gruparea lui Hébert ("turbații")
considera că teroarea trebuie înăsprită.
Partizanii lui Hébert erau oamenii săraci
din cartierele mărginașe ale Parisului
(sans culottes), care avuseseră un rol
decisiv în apărarea revoluției.
 Gruparea lui Robespierre considera că
teroarea încă mai era necesară. El i-a
înlăturat pe Hébert și pe Danton, care au
sfârșit prin a fi ghilotinați, dar în acest fel
a slăbit și puterea iacobinilor.
 Sfârșitul revoluției
Executarea lui Robespierre

După victoria francezilor de la Fleurus, "noii îmbogățiți" au căutat să scape de

dictatură și de Robespierre. Printr-o lovitură de stat, au preluat puterea și l-au
ghilotinat pe Robespierre fără judecată (27 iulie 1794).
Apoi au anulat o bună parte din reformele iacobinilor și au pedepsit cu
moartea pe toți adepții dictaturii iacobine.
Însemnătatea revoluției franceze
► Prin revoluție, poporul francez a înlăturat vechiul
sistem feudal, a îndepărtat monarhia, a creat republica,
a învins dușmanii din interior și din afară.
► Revoluția franceză din 1789-1794 a fost cea mai
importantă revoluție modernă din istorie. Ea a avut
ecou în întreaga lume.
►După exemplul francezilor, în mai multe țări din
Europa, popoarele au început să se ridice împotriva
guvernărilor absolutiste.
 De reținut
Separarea deputaților stării a III-a a marcat începutul
revoluției franceze.
Ziua de 14 iulie (căderea Bastiliei) este simbolul
instaurării unui alt regim în istoria Franței, fiind
proclamată zi națională.
În timpul monarhiei constituționale (1789-1792), Franța
devine un stat burghez.
La 21 septembrie 1792 a fost proclamată republica.
Iacobinii au impus un regim de dictatură și teroare.
Revenirea la normalitate a stabilizat cuceririle
revoluției.