Metode şi tehnici

de cercetare (II)
Metode de cercetare
calitativă

Designul prezentării:
© D.R. Forsyth, Group Dynamics, 2006
 5.
Interviul calitativ (II)
Teme abordate:
Tehnici de intervievare şi utilizarea lor
Etapele unui interviu calitativ
Pregătirea interviului.
Elaborarea ghidului de interviu; tipuri de
întrebări
 Bibliografia temei
O. Tutty, Leslie M.; Rothery,
Michael A.; Grinnell, Richard M.
(2005) Cercetarea calitativă în
asistenţa socială. Faze, etape şi
sarcini, Iaşi: Polirom, pp. 70-76.
O. Bryman, Alan (2001) Social
Research Methods, Oxford:
Oxford University Press, pp. 317-
319 şi 323-325.
 Când utilizăm interviul calitativ?

Fazele
cercetării
calitative
 Când utilizăm interviul calitativ?
1. pentru a explora un fenomen despre care nu avem
informaţii suficiente (funcţie de explorare)
Interviuri exploratorii (în studiile pilot)
principala funcţie: identificarea aspectelor relevante ale
temei de cercetare, completarea informaţiilor
obţinute în urma studiului bibliografiei
moment: la începutul unei cercetări
scop: familiarizarea cercetătorului cu problema pe care
doreşte să o studieze; formularea ulterioară a unor
interogaţii de cercetare; producerea unor informaţii
necesare pentru elaborarea unui alt instrument de
cercetare (ex. chestionar).
 Când utilizăm interviul calitativ?
2. pentru a studia propriu-zis o problemă care necesită o
abordare calitativă (funcţie principală de culegere de
date)
Interviuri de producere a datelor calitative
principala funcţie: cercetarea empirică propriu-zisă a
unui fenomen; presupune existenţa unor informaţii
anterioare consistente care să permită formularea
unor interogaţii de cercetare.
moment: pe parcursul unei cercetări calitative
scop: culegerea de informaţii pe baza cărora se va
construi teoria.
 Când utilizăm interviul calitativ?
3. pentru a completa sau verifica informaţiile obţinute
prin alte metode de culegere de date (funcţie de
completare, aprofundare sau verificare).
Interviuri de completare sau verificare
principala funcţie: înţelegerea mai bună a unor date
culese anterior, completarea, aprofundarea sau
verificarea acurateţei lor.
moment: la sfârşitul unei cercetări
scop: completarea datelor obţinute prin alte metode (ex.
anchetă), verificarea posibilelor erori ale datelor
culese anterior.
 Când utilizăm interviul calitativ?

Tehnicile interviului calitativ şi etapele

investigaţiei de teren
(Adaptat după Ghiglione şi Matalon, apud Chelcea, 2001)

Tip de interviu
Nestructurat Semi-structurat Structurat
Etapa de cercetare
Exploratorie *
Culegere de date * *
Completare sau verificare * *
 Compararea tehnicilor de interviu

Tip de interviu Caracteristici Avantaje Dezavantaje Funcţie Instrument

Interviu nestructurat
(de profunzime)
Sau Convorbire liberă
(Tutty&al., 2005)
Conversaţie informală
(Patton, 2001)
- abordare non- directivă - se obţin date de - necesită o înaltă calificare Exploratorie Ghid de tip
- nu se folosesc întrebări specifice profunzime a cercetătorului „aide
pregătite în prealabil - ajută la înţelegerea - libertatea totală în SAU memoire”
- eventual, se foloseşte o întrebare temelor despre care formularea întrebărilor şi în (memorizator
pregătită (numită consemn iniţial) pentru există puţină informaţie ordinea lor pot conduce la Aprofundare cu însemnări
a lansa discuţia şi a anunţa tema empirică răspunsuri diferite, de unde pentru parţiale)
principală - necesită timp scurt de şi slaba comparabilitate a observaţie
- întrebările apar şi se formulează în pregătire datelor (de obicei e
contextul conversaţiei şi sunt adresate în - datele sunt nesistematice legat de
ordinea în care apar, cu focalizare pe şi dificil de analizat observaţie)
temele generale urmărite, prin eventuale - necesită timp relativ
relansări spontane îndelungat de aplicare

- abordare semi- directivă - lista de teme - necesită o înaltă calificare Metodă Ghid tematic
Interviu semistructurat - temele detaliate pentru convorbire sunt determină o culegere a cercetătorului principală (teme sau
(ghidat, uneori de profunzime) formulate în prealabil sub formă de listă sistematică a datelor - flexibilitatea în formularea de culegere întrebări
de teme sau de întrebări (ghid tematic) - datele sunt întrebărilor şi în ordinea lor de date prestabilite)
sau Convorbire cu norme - intervievatorul hotărăşte pe parcursul comparabile şi mai uşor pot conduce la răspunsuri
fixate parţial (Tutty&al., 2005) interviului cum să formuleze întrebările de analizat diferite, care reduc Completare
corespunzătoare temelor şi în ce ordine - necesită timp scurt de comparabilitatea datelor a datelor
să le adreseze pregătire şi de aplicare
 Compararea tehnicilor de interviu

Tip de interviu Caracteristici Avantaje Dezavantaje Funcţie Instrument

Interviu structurat
(cu rută fixă de întrebări
deschise cu răspunsuri libere) formă de listă fixă (rută) de întrebări
sau Convorbiri cu norme
fixate (Tutty&al., 2005)
- abordare directivă - comparabilitatea - flexibilitatea mică în relaţia Metodă Ghid cu rută
- formularea şi ordinea exactă a răspunsurilor este foarte cu respondenţii; principală fixă de
întrebărilor se stabilesc în prealabil sub mare, datorită formulării - sensibilitate contextuală de culegere întrebări
identice a întrebărilor foarte scăzută de date (prestabilite)
(consemne iniţiale); eventual se - se culeg acelaşi tip de - standardizarea formulării (rar)
formulează şi întrebările subsecvente date de la toţi şi ordinii întrebărilor poate
(relansările) respondenţii limita producerea unui Completare
- intervievatorul trebuie să adreseze - reduce influenţa discurs natural sau
exact aceleaşi întrebări în aceeaşi ordine intervievatorilor, când - necesită timp îndelungat verificare a
tuturor respondenţilor, fără a direcţiona aceştia sunt diferiţi de pregătire (instrumentul datelor
răspunsurile - facilitează analiza necesită o testare
datelor minuţioasă)
Etapele culegerii de date prin interviu
 1. Pregătirea interviului
Pregătirea interviului - în funcţie de faza de planificare a
cercetării cercetării (faza 2).
În faza de planificare a cercetării am realizat deja:
- formularea temei de cercetare
- formularea întrebărilor de cercetare
- identificarea populaţiei de studiat şi eşantionarea cazurilor
- stabilirea locaţiei sau „terenului”
- stabilirea metodei şi a tehnicii de interviu vizate

Activităţi practice necesare pregătirii unui interviu:

1a) Pregătirea intervievatorului
1b) Pregătirea terenului
1c) Pregătirea subiecţilor
 1a) Pregătirea intervievatorului
Activităţi de pregătire (Tutty&al., 2005):
- întâlniri cu cercetători experimentaţi pentru a
obţine sugestii privind realizarea unei
convorbiri
- consultarea unor lucrări privitoare la
tehnicile de intervievare
- realizarea de exerciţii de tip joc de rol (de
cercetător şi de respondent)
- desfăşurarea de interviuri-pilot (exploratorii)
- elaborarea unui plan al convorbirii (ghid de
interviu)
 1a) Pregătirea intervievatorului
Bryman (2001) recomandă:
- să ne asigurăm că am reuşit să fim familiari
cu contextul în care trăiesc subiecţii
- să pregătim mijloace de înregistrare
adecvate
- să ne asigurăm că interviul va avea loc într-
un cadru liniştit şi confortabil pentru subiect
- să exersăm anumite competenţe de
comunicare obligatorii pentru un
intervievator calificat
 1a) Pregătirea intervievatorului
Lista competenţelor necesare unui intervievator (după
Kvale, 1996)

- să fie în temă: să cunoască scopul interviului.

- să fie organizat: să dea sens convobirii, să solicite
întrebări de lămurire.
- să fie clar în exprimări: să pună întrebări scurte şi
simple; să nu folosească jargon
- să fie politicos şi înţelegător: să respecte pauzele
interlocutorului, să-i ofere acestuia timp de
reflecţie, să-l lase să-şi termine ideile sau frazele, să
nu intervină brutal.
- să fie sensibil/empatic: să asculte atent ceea ce se
spune şi să empatizeze cu stările intervievatului.
 1a) Pregătirea intervievatorului
- să fie deschis: să fie flexibil şi să răspundă cererilor
intervievatului.
- să fie focalizat pe temă: să urmărească permanent
obţinerea informaţiilor vizate şi nu a unor
informaţii redundante sau nefolositoare.
- să fie critic: să provoace respondentul în vederea
lămurirea unor afirmaţii contadictorii sau
neinteligibile.
- să aibă spirit sintetic: să facă legătura între ce se
spune la un moment dat cu ceea ce s-a spus
anterior.
- să aibă capacitatea de interpretare şi reformulare a
sensurilor vehiculate: să reformuleze mai clar
afirmaţiile interlocutorului pentru verificarea
înţelegerii corecte a sensului acestora.
 1. Pregătirea interviului
1b) Pregătirea terenului
- Cunoaşterea locaţiei şi obţinerea accesului
- Asigurarea accesului la subiecţii cercetaţi:
- selectarea şi contactarea informatorilor
- selectarea şi contactarea participanţilor
- Programarea întâlnirilor cu subiecţii
1c) Pregătirea subiecţilor
- obţinerea consimţământului subiecţilor
- scrisoare de acceptare
- formular de consimţământ informat
 Elaborarea ghidului de interviu
Ce este ghidul de interviu?

listă de teme sau de întrebări folosite ca

indicatori sau operatori pentru informaţia
care urmează să fie culeasă de pe teren.

În cazul interviului calitativ, forma şi conţinutul

ghidul de interviu sunt legate de tipul de
interviu pe care îl alegem pentru a culege date.
 Elaborarea ghidului de interviu
Etapele elaborării unui ghid de interviu (adaptat după Bryman, 2001)
Etapele elaborării ghidului Interviu Interviu Interviu
pentru diferite tehnici ale nestructurat de semistructurat structurat cu
interviului calitativ profunzime ghidat rută de întrebări

1. Stabilirea problemei de
cercetare (care urmează să fie Obligatorie Obligatorie Obligatorie
abordată prin metoda interviului)
2. Stabilirea întrebărilor de
cercetare (la care urmează să
Obligatorie Obligatorie Obligatorie
răspundă datele culese prin
interviu)
3. Elaborarea temelor pentru
Recomandată Obligatorie Obligatorie
interviu
4. Formularea întrebărilor pentru
Nu e cazul Recomandată Obligatorie
interviu
5. Revederea şi reevaluarea
Nu e cazul Recomandată Obligatorie
întrebărilor pentru interviu
6. Testarea ghidului într-un studiu
Nu e cazul Recomandată Recomandată
pilot
7. Identificarea de teme noi
Nu e cazul Recomandată Recomandată
8. Revizuirea întrebărilor pentru
Nu e cazul Recomandată Recomandată
interviu
9. Finalizarea ghidului
Nu e cazul Recomandată Obligatorie
 Întrebările pentru ghid
Întrebările utilizate în cadrul unui interviu vizează
(Patton, 2002):
- comportamente şi experienţe personale: se referă la ce
fac sau au făcut subiecţii, cum au acţionat într-o
situaţie sau alta – „Cum s-a întâmplat în cazul dvs.
referitor la decizia de a vă căsători?”.
- valori şi credinţe: se referă la ce cred subiecţii despre
anumite situaţii dezirabile (cum e mai bine să se
întâmple, ce e bine să faci) – „Ce credeţi, cum ar
trebui să se comporte tinerii?”
- opinii şi atitudini: ce părere au despre anumite
evenimente sau situaţii concrete la care sunt sau au
fost martori - „Ce părere aveţi despre guvernul
actual?”.
 Întrebările pentru ghid
Întrebările utilizate în cadrul unui interviu vizează
(Patton, 2002):
- trăiri, emoţii şi sentimente: se referă la ce simt subiecţii
în raport cu anumite situaţii sau evenimente - „Ce
simţiţi când vă gândiţi la copiii dvs. plecaţi în
străinătate?”.
- cunoştinţe sau informaţii deţinute: se referă la ce ştiu,
ce informaţii au subiecţii despre un eveniment sau
situaţie – „Ce s-a întâmplat atunci când au venit
minerii la Bucureşti?”
- caracteristici personale sau atribute socio-demografice:
se referă la caracteristici ale respondentului – vârstă,
statut profesional, etc.
 Tipuri de întrebări
Întrebări introductive („introducing questions”; „opening
questions”): introduc subiectul în tema convorbirii - „Spuneţi-
mi, vă rog, când aţi auzit pentru prima oară despre...?”
Întrebări de specificare (particularizare): se cer detalii cât mai
amănunţite despre tema abordată, mai ales când subiectul oferă
răspunsuri generale - „Şi cum aţi procedat în acest caz?”, „Cum
s-a întâmplat acest lucru, concret?”
Întrebări subsecvente, de continuare, completare sau
aprofundare: cer respondentului să detalieze sau să elaboreze
răspunsul – „Puteţi detalia, vă rog?”, „Ce înţelegeţi prin ...?”,
„Aşadar vreţi să spuneţi că...?”
Intervenţii de organizare a convorbirii: schimbă tema de discuţie -
„Aş dori să trecem la un alt subiect al discuţiei noastre.”
Pauze: semnalizează că acordăm timp respondentului pentru a
reflecta şi a elabora mai pe larg răspunsul.
 Tipuri de întrebări
Întrebări directe: urmăresc punerea subiectului într-o situaţie bine
precizată, pentru a clarifica unele aspecte neclare sau pentru a
exemplifica: „Cum vă simţiţi când ştiţi că soţul dvs. urmează
să... divorţeze?”
Întrebări indirecte: se folosesc pentru a atenua posibile efecte
neplacute ale unei teme sensibile asupra respondentului - „Cum
se poartă oamenii din satul dvs. atunci când sunt nevoiţi să...
plătescă taxa la biserică?”, urmată de „Dar dvs. ce faceţi în
asemenea situaţii?”
Intervenţii interpretative: se reformulează spusele subiectului
pentru a verifica înţelegerea lor de către intervievator, - „Prin
aceasta vreţi să spuneţi că...?”, „Adică părerea dvs. este că...?”
Întrebări de încheiere: încheie o temă a interviului sau întreaga
convorbire - „Doriţi să mai adăugaţi ceva la ceea ce am discutat
până acum?”, „Ce ar fi trebuit să vă mai întreb şi am omis în
această convorbire/ referitor la acest subiect?”.
 Caracteristici ale formulării întrebărilor
- să fie întrebări cu răspuns liber ales,
nedirecţionat (open-ended)
Ex. „Cât de satisfăcut sunteţi de produsul X?”
(gradul de satisfacţie - mare, mic etc.)
„Ce părere aveţi despre produsul X?”
(libertatea de a alege să se refere la ce crede că e mai relevant
referitor la produs şi NU neapărat la satisfacţia lui faţă de
produs)

- să se refere la un singur lucru (univoce):

ex. greşit: „Ce părere aveţi despre guvern şi despre
partidele politice?”
 Caracteristici ale formulării întrebărilor
- să fie clare pentru respondenţi:
ex. greşite: „Ce părere aveţi despre delincvenţa juvenilă
din Cluj?”
„Care consideraţi că sunt în plin postmodernism
grupurile de referinţă specifice unui adolescent român
aflat încă în etapa socializării primare?”

- să evite obţinerea de răspunsuri

dihotomice (de tip da / nu)
„Sunteţi satisfăcut de acest produs?”
„Aceasta a fost o experienţă interesantă pentru
dvs.?”
 ATENŢIE LA:
Întrebările ambigue: utilizează cuvinte cu mai multe înţelesuri
(polisemantice), pot fi interpretate în moduri diferite („Ce
părere aveţi despre modul în care v-a tratat medicul?” –
ambiguitatea: opinia despre cum s-a comportat medicul sau
despre tratamentul prescris de acesta)
Întrebările imprecise: utilizează termeni vagi, cu înţelesuri diferite
pentru fiecare persoană („Cum apreciaţi că se poartă în mod
regulat majoritatea tinerilor?”)
Întrebări care sugerează răspunsul: formulate astfel încât
sugerează intervievatului răspunsul: („Nu credeţi că politicienii
ar trebui să fie mai apropiaţi de oamenii de rând?”)
Întrebări bazate pe presupoziţii: presupun anumite lucruri
referitoare la intervievat („Preferaţi să mergeţi la serviciu cu
maşina dvs.?” – presupune că subiectul are un serviciu şi că are
carnet de conducere auto).
Întrebări ipotetice: întrebări referitoare la situaţii ipotetice în care
ar putea fi pus subiectul („Ce aţi face dacă mâine aţi pierde
toată averea?”)
 ANEXA
Pentru
- exemple de ghiduri de interviu în funcţie de
tehnica de interviu aleasă
- exemple de tipuri de întrebări
- exmple de formulare a întrebărilor
consultaţi:

ANEXA_Ghiduri_interviu.pdf