1.

Pasiune pentru propriu-i

popor
2. Puterea promisiunii
3. Predestinare sau Preştiinţă?
I. O durere profundă pentru
rudeniile nemântuite (v. 1-5)
II. O dovadă clară a împlinirii
promisiunilor (v. 6-13)
III.O dreptate incontestabilă a
Stăpânului (v. 14-29)
 Durere necurmată în inimă? (v.2)
 Dorinţă de Cer doar cu ei! (v.3)
“aproape să doresc să fiu eu însumi anatema,
despărţit de Hristos”- v.3
 Duhule de acord cu ceea ce simţi
pentru ei? (v.1)
 Acest pasaj vorbeşte de mai multe ori de
promisiuni împlinite folosind expresii de genu’:
 “Este scris”: v.7,13,33;
 S-a zis: v.12,15,17,25,26,27 (strigă),29.
 Cuvântul lui Dumnezeu are putere! (v.6,9)
 Cuvântul Domnului se va împlini repede pe
pământ (v.28)
 Promisiunea are de-a face atât cu chemarea lui
Dumnezeu (v.11), cât şi cu credinţa omului
(v.30)!
Acest capitol privit singur înafara contextului biblic prezintă o aşa zisă
“predestinare absolută”!, adică “Dumnezeu are milă de oricine îi va plăcea să
aibă milă şi se va îndura de oricine Îi va plăcea să se îndure”… (v.15)

Câteva întrebări cu răspuns interactiv:

1. Dumnezeu e Suveran? Poate alege pe cine vrea?
Poate cineva să i se împotrivească?
2. De cine îi place lui Dumnezeu? E oare Dumnezeu
un fel de zeu care are favoriţi? Dacă da, atunci în
ce fel mai e El drept? De cine îi place lui
Dumnezeu.
3. De ce a pierit Faraon? Dar celelalte “vase ale
mâniei”? E vorba aici de predestinare sau de preştiinţă?