,,Cântecul gintei latine”


de Vasile Alecsandri
 Vasile Alecsandri

 Vasile Alecsandri, personalitate complexă a
perioadei paşoptiste, este poet clasic, iubitor de
natură, dramaturg ironic, culegător de folclor, fixând
în scris cele mai valoroase doine si balade populare
româneşti.
 Oda

 Oda este o specie a genului liric în care se dă curs
unui elan admirativ pentru o idee, o persoană sau un
eveniment. Oda este concepută pentru a fi cântată cu
acompaniament muzical. Există ode eroice, sacre,
patriotice etc.
 Cântecul gintei latine

 Temperament mediteranean, ambasador al Unirii în
statele occidentale, spirit european manifest, deci
intr-o perioadă de afirmare a societăţii româneşti
moderne, Vasile Alecsandri dedica o odă marii
familii a popoarelor latine, operă ce este premiată în
anul 1878 de către ,,Societatea pentru studiul limbilor
romanice”.
 Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte

Ea poartă-n frunte-o stea divină
Măreț îndreaptă pașii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.
Latina gintă e vergină,
Cu farmec dulce, răpitor;
Străinu-n cale-i se înclină
Și pe genunchi cade cu dor.
Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Sub cer senin, în aer cald,
Ea se mirează-n splendid soare,
Se scaldă-n mare de smarald.
Latina gintă are parte
De-ale pământului comori
Și mult voios ea le împarte
Cu celelalte-a ei surori.
Dar e teribilă-n mânie
Când brațul ei liberator
Lovește-n cruda tiranie
Și luptă pentru-al său onor.
În ziua cea de judecată,
Când față-n cer cu Domnul sfânt
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce a făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus și tare:
„O! Doamne,-n lume cât am stat,
În ochii săi plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!
 
 Tema abordată este elogiul latinităţii care uneşte, sub
o cupolă comună, idiomuri, popoare şi spirite.

 Considerată de G. Călinescu ,,o naivitate”, poezia se

salvează, prin influenţa imnică a versurilor şi prin
patosul muzical, care dă avânt cugetării lirice.
 
 Inversiunea ,,latina gintă”, care deschide fiecare din
primele trei strofe scoate sintagma din banalitate şi îi
dă, prin personificare atribute alegorice şi un loc
central în universul operei.

 Încă din prima strofă, un eu liric totuşi discret, fără

mărci explicite ale subiectivităţii, afirmă că ,,latina
gintă e regină”, are adică întâietate între toate
celelalte mari neamuri ale lumii şi un destin aparte.
 
 Al doilea atribut esenţial, ,,Latina gintă e vergină”,
îndreaptă atenţia către frumuseţea şi puritatea unei
lumi rămase unite în timp.

 Sunt prezentate numeroase însuşiri redate prin

epitete şi enumeraţii, ,,Frumoasă, vie, zâmbitoare”,
impresionantă pentru străinul ce în ,,cale-i se
închină”, prin ,,farmec dulce, răpitor”, ,,cer
senin”, ,,cer senin”, ,,aer cald”.
 
 E o lume solară şi senină, echilibrată şi egalitară, cu
frumuseţi şi bogăţii ,,ale pământului comori” pe
care ,,le împarte/Cu celelalte-a ei surori”, dar
neiertătoare şi ,,teribila-n mânie” când
asuprirea, ,,cruda tiranie”, atentează la ideea sacră de
libertate.
 
 În finalul acestei ode inspirate de cele mai sincere
sentimente, Vasile Alecsandri atribuie gintei latine o
misiune, concordantă, altfel, cu aspiraţiile sale şi cu
mesajul poetic pe care îl transmite: ,,O Doamne, -n
lume cât am stat,/În ochii săi plini de-admirare/Pe
tine te-am reprezentat.