BACĂU FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII,SPORTULUI SI SĂNĂTĂTII
Legile mișcării si legile miscărilor corpului
NUME :Boacă Raluca-
Andreea PROFESOR LECTOR :Sava A. Cuprins: -Capitolul :I. 1.Noțiuni introductive I.2.Factorii care influențează mișcările organismului -Capitolul :II.1. Legea utilităţii (a efortului util) = a eficienţei II.2. Legea efortului voluntar sau a intenţionalităţii II.3. Legea temporalităţii şi spaţialităţii Capitolul III :Clasificarea Mișcării III.1. Criteriul fizic natural; III.2. Acţiuni după criteriul biocomportamental; III.3. Acţiuni după criteriul cognitivinformaţional; III.4. Acţiuni după criteriul întemeierii ştiinţifice III.6. Acţiuni după criteriul cronologic Capitolul I I.1.Notiuni introductive Mişcarea umană este rezultatul dintre unitatea biologică reprezentată de organismul uman şi mediul în care se dezvoltă, şi unitatea ontogenetică produsul armoniei reciproce dintre celulele componente şi formaţiunile intercelulare. Totalitatea constantelor morfofiziologice (homeostazia) care condiţionează funcţionalitatea normală a organismului este tocmai expresia dinamică, în mişcare, a interrelaţiei ecotrope (cu mediul extern) şi ideotrope (din mediul intern). Din această perspectivă mişcarea umană apare ca o unitate categorială efectivă, ca rezultat al corelaţiei funcţionale, integratoare şi integrate în mediu. Orice modificare survenită într-un subsistem al unei componente a mişcării se repercutează negativ asupra întregii structuri şi, implicit, asupra celorlalte componente ale acesteia. I.2.Factorii care influențează mișcările organismului Mişcarea organismului uman este determinată de următorii factori: a) forţele externe ce se opun sistemului biologic şi sunt descrise de legi fizice b)forţele interne ce sunt reprezentate de acţiunea muşchilor agonişti, acţiunea muşchilor antagonişti, frecarea segmentelor în articulaţii â c) dificultatea mişcării depinde de sediul acesteia, unghiul, axul mişcării, segmentele interesate, unghiul format de axa de progresie pe verticală, viteza de progresie etc.; d)declanşarea sau menţinerea unei mişcări este dată de intervenţia inerţiei, adică tendinţa de a se menţine în repaus sau mobilitate.
Capitotul II Legile miscarii corpului
II.1. Legea utilităţii (a efortului util) = a eficienţei
Orice mişcare, pentru a fi efectuată, necesită o anumită cantitate de energie, obţinându-se un efect (deplasarea în spaţiu după anumite coordonate). La modul general, un sistem fizic este caracterizat prin valori discrete ale energiei. Astfel, energia apare ca o mărime fundamentală ce caracterizează starea fizică a unui sistem. II.2. Legea efortului voluntar sau a intenţionalităţii Legea efortului voluntar cuprinde în esenţă o organizare raţională a energiilor, care dau câştig de cauză uneia sau alteia dintre tendinţele existente (I. Pioget citat de Dragnea, A., 1999). Se consideră că efortul voluntar de a realiza o mişcare intervine în baza de execuţie a acesteia, în care resursele fizice, emoţionale şi intelectuale sunt recrutate selectiv în funcţie de dificultatea sarcinii de rezolvat. II.3. ■ Legea temporalităţii şi spaţialităţii
Activitatea motrică umană specifică se întemeiază pe comportamente dobândite,
pe conduite globale învăţate şi nu poate fi redusă (deşi, în mare măsură, este biologică) la reflexe sau instincte. Acţiunea motrică umană presupune existenţa unei laturi subiective, a unor aspiraţii şi idealuri, scopuri şi obiective care au darul de a schimba statutul şi rolul indivizilor. Aceştia tind să atingă niveluri de măiestrie, statute speciale în cadrul grupurilor etc. Este cunoscut faptul că orice mişcare se desfăşoară în spaţiu şi timp, adică segmentele corpului sau corpul întreg se deplasează după anumite traiectorii şi în ritmuri convenabile care oferă mişcării cursivitate, expresivitate, eficienţă. Orice mişcare are o anumită durată, începând cu momentul iniţial până la momentul final al mişcării, când trebuie atins scopul propus prin momente de timp intermediare. BIBLIOGRAFIE Popa, C., 1984, Teoria şi logica formată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Ifrim, M., 1986, Antropologie motrică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Popa, C., 1984, Teoria şi logica formată, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică