3.2.

Organizarea
spațiului/mediului educațional
(intern și extern, fizic și social);
cerințe psiho-pedagogice și
ergonomice
 Mediul educațional

Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se

mişca şi se joacă, unde totul trebuie gândit şi amenajat, astfel
încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învață, un
loc plăcut, frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care
le vorbește lor şi tuturor celor care îl vizitează despre tot ce se
întâmplă acolo.

Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat

pe nevoile,interesele şi dezvoltarea lui globală se referă la
crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită
dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidență dimensiunea
interculturală şi pe cea a incluziunii sociale.
 Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate, procesul de
învăţare este unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează direct cu
materialele, cu alţi copii, cu adulţii, individual, în perechi sau în grupuri mici.

Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului, pe domeniile de

dezvoltare fizică,sănătate şi igiena personală, dezvoltarea socio-emotională,
dezvoltarea capacităților şi atitudinilor în învăţare, dezvoltarea limbajului, a
comunicării şi premisele citirii şi scrierii, dezvoltarea cognitive şi cunoaşterea
lumii.

Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă,funcţională, să

invite copiii la joc şi activitate, iar aceștia să se simtă stăpâni şi în siguranţă.
Copilul trebuie să aibă libertate de mișcare şi explorare printr-un mediu bine
gândit de educatoare.
Jocurile şi jucăriile trebuie așezate la îndemâna copiilor, în câmpul vizual al
acestora.
Materialele expuse în sala de grupă trebuie să aibă un sens pentru procesul
de învăţare în care este angajat copilul, să fie așezate la un nivel cât mai
apropiat copilului, să fie vizibile şi să fie realizate împreuna cu copiii sau în
prezența acestora.

Pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare a copiilor în toate domeniile

menționate mai sus, în scopul oferirii unor experienţe de învăţare cât mai
diverse şi a unor conținuturi circumscrise de cele cinci domenii experienţiale,
spațiul sălii de grupă va fi organizat pe centre de activitate, care integrează
diferite domenii de cunoaştere şi experienţe de învăţare:

* Bibliotecă;
* Știinţă;
* Artă;
* Joc de rol;
* Jocuri de masă;
* Construcţii.
 Pe lângă sectorizarea grupei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl
reprezintă modul în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare
obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de
a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes. O aglomerare
de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va
crea disconfort, agitaţie şi o situaţie conflictuală în sala de grupă, între copii.

Este recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor

sugestive pentru anotimpul în care ne aflăm, pentru marcarea unui
eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se desfăşoare
(sau este în derulare).

Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea,

flexibilitatea şi competenţa profesională a educatoarei. Recunoaşterea
valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile deosebit de
valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar.

În acest sens, într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte

important să acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului.
 Ambianţa psiho-relaţională in grădiniţă
Din analiza evolutiei personalitatii umane ce se manifesta ca un proces
stadial ascendent si ai caror factori de dezvoltare se identifica atat la nivel ereditar
cat si la cel relational, gradinita , ca mediu social extins al prescolarului, poate
interveni in construirea unor baze solide pentru personalitatea in devenire a
copilului de 3-6 ani.

Intregul proces de invatamant exercita influente educationale asupra

construirii , formarii si dezvoltarii personalitatii in conditiile stabilirii unor relatii
interpersonale educatoare-copil de calitate, in conditiile in care educatoarea are in
vedere crearea unui climat afectiv deschis , permisiv,democratic.
 Influentele educative asupra modelarii personalitatii in formare a
prescolarului incep odata cu debutul intrarii copilului in gradinita , daca
educatoarea reuseste sa creeze conditiile de confort psiho-fizic , pentru ca
acum copilul trebuie ajutat sa se desprinda din relatia exclusiva cu parintii ,
fara tensiuni ,si sa construiasca o noua relatie afectiva cu altii (copii , adulti).

Fara a fi o varsta omogena , prescolaritatea are o serie de caracteristici care

pot constitui puncte de sprijin in munca educatoarei. Prescolarul este un
intuitiv care “gandeste” cu ochii, cu mainile , cu urechile , ceea ce-l orienteaza
spre tot ce este in exteriorul sau. Acest interes extrem de viu, sustinut de o
curiozitate dezarmanta ofera educatoarei sansa de a –i crea ambianta, situatii
si activitati in care placerea de a face ― sa se poata exprima.

Astfel, organizarea spatiului educational prin sectorizare pe arii de stimulare

si interese, asigurarea accesului nelimitat la materiale si la modul in care
acestea trebuie utilizate conduc la depasirea etapei in care altii (copii de
aceeasi varsta ) sunt rivali si devin parteneri egali, favorizeaza asimilarea
conduitei sociale.
In acelasi context, atitudinea educatoarei, felul in care adopta un stil de relatie
educativa consecvent democratic, favorizeaza manifestarea sentimentului de
securitate , autocontrolul si siguranta de sine, dandu-i copilului posibilitatea de
a se manifesta liber si de a-si forma o imagine pozitiva despre sine.

O alta etapa in care educatoarea poate interveni in modelarea personalitatii in

formare a prescolarului este cea de favorizare a componentei intelectual-
cognitive, prin care copilul este ajutat sa cunoasca si sa traiasca satisfactia
cunoasterii, devenind mai motivat.

Aprecierea raspunsurilor copiilor, a conduitei , evaluarea si aprecierea de catre

educatoare constituie o prima sursa de autocunoastere , copilul preluand
aceste aprecieri pe care le va transforma in repere de raportare la propria
persoana dar si la cei din jur.

Desfasurand o activitate structurata in conformitate cu programa , respectand

principiile didactice , cunoscand particularitatile de varsta si individuale ale
copiilor din grupa ,aplicand cu precadere metode active , educatoarea va evita
uniformizarea acceptand diversitatea , favorizand cultivarea unei imagini de
sine pozitive , intarind motivatiile.
A treia etapa in demersul educativ de influentare a personalitatii prescolarului
este cea in care educatoarea pune accent pe coeziunea grupului si pe
contributia fiecarui copil la desfasurarea activitatii, recunoscand componenta
moral-sociala a personalitatii ,toate acestea presupunand anumite calitati
dintre care definitorie este competenta profesionala a educatoarei.

Aflata la intersectia factorilor innascuti cu cei dobanditi sub influenta

modelelor si a practicii educative , personalitatea este dimensiunea psihica
centrala a fiintei umane. De aceea orice educator care-i urmareste etapele
cheie poate sa se autoverifice pentru eficienta muncii sale prin calitatea
optimului realizat de copil intr-o etapa sau alta.
 Modalități de organizare a grupei
Exigenţe psihopedagogice şi ergonomice privind organizarea grupei de copii;

Grupa de copii reprezintă o formaţiune psiho-socială. Ea este structurată

dupa criteriul particularităţilor de vârstă ale componenţilor sai (prescolarii)

Grupa de prescolari are urmatoarele caracteristici:

- are un numar de indivizi care se afla in interactiune;

- educatoarea desfasoara activitati organizate in scop comun intregii grupe;
- fiecare copil indeplineste roluri comune grupului, dar si individualizate;
- copiii relationeaza fiind implicati in activitati comune;
- grupa utilizeaza o serie de resurse in comun;
- implicarea intr-o activitate comuna dezvolta in timp norme si valori care
reglementeaza comportarea comuna;
 Pozitia educatoarei este foarte importanta. Educatoarea trebuie privita din
interiorul grupului. Ea este singurul adult intr-un grup de copi, reprezentand lumea
adultilor. Ea este cea care formuleaza judecati de valoare si este un model pentru cei
mici.

Educatoarea este privita ca un conducator al grupului , ea nu este numai un simplu

transmitator de cunostinte sau organizator, ci si un manager al grupei de prescolari.

Există două perspective de abordare a grupei de preșcolari:

- perspectiva didactica
- si perspectiva psihosociala

Din perspectiva didactica, grupa de prescolari este studiata dupa gradul de implicare
si dirijare a educatoarei in raport cu activitatea copilului
- Activitatile comune implica cel mai mare grad de dirijare din partea educatoarei, fie
ca activitatea se desfasoara frontal, pe grupuri sau individual.
- In cadrul activitatilor dirijate se pune accent pe participarea tuturor copiilor.
Organizarea si realizarea acestor activitati presupune o conducere, o indrumare
permanenta si un control din partea educatoarei.
 Dimensiunile managementului grupei de prescolari
Dupa dimensiunile managementului grupei de prescolari sunt:

1. dimensiunea ergonomica ( se refera la trei aspecte: dispunerea mobilierului,

vizibilitatea si pavoazarea salii de grupa);

2. dimensiunea psihologica ( se refera la cunoasterea si exploatarea particularitatilor

individuale ale prescolarilor);

3. dimensiunea sociala (se refera la functionarea grupei ca microgrup social, care se

caracterizeaza prin: interactiune, scopuri comune, structura,compozitie, coeziune);

4. dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si reguli care reglementeaza

desfasurarea activitatii in gradinita de copii);

5. dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor grupului fata de norme si

traducerea lor in comportamentul propriu);

6. dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor decizii care presupun

schimbarea).
 Din perspectiva psihosociala grupa de prescolari este studiata sub aspectul socializarii
copiilor, in vederea dezvoltarii comportamentului social si a personalitatii acestora.

Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al copilului.

Viata si activitatea in grupa de prescolari presupune interactiunea acestora, formarea
fiecaruia pentru a fi capabil sa participe la viata grupului. Aceasta inseamna dezvoltarea si
antrenarea abilitatilor psihologice de adaptare si de integrare, de participare si a
aptitudinilor creative a copiilor.

La nivelul grupei de copii distingem următoarele tipuri de relaţii:

1. relaţii de intercunoaştere (interacţiuni ce vizează formarea unor imagini despre colegii din
cadrul grupului şi implicit cu privire la propria persoană);

2. relaţii de intercomunicare (schimburi reciproce de informaţii între indivizii ce compun

grupul);

3. relaţii socio-afective preferenţiale (relaţii de simpatie/antipatie, de atracţie/respingere);

4. relaţii de influenţare (determinate de normele şi regulile ce reglementează activitatea
grupului);
 Organizarea grupei de copii in cadrul activităţilor
zilnice (cu toată grupa, cu grupuri mici, in perechi,
individual)

Organizarea frontala desemnează modul de organizare în care

educatorul lucrează direct cu întreaga grupa. Accentul cade, în
acest caz, pe activitatea cadrului didactic, care dirijează şi
îndrumă activitatea copiilor. Copiii au mai mult un rol pasiv şi nu
există posibilităţi de diferenţiere a instruirii.

Sarcinile de lucru, timpul, instrumentele şi suportul de iniţiere

sunt de obicei comune. Pot fi introduse anumite diferenţieri la
nivelul tipului de întrebări formulate şi la nivelul timpului de
organizare a răspunsurilor;
 Organizare grupală. Grupele funcţionează doar pe parcursul realizării unei
sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de celelalte, prin
cooperarea dintre membrii săi.

În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din copii de
acelaşi nivel de pregătire) sau eterogene (alcătuite din copii de nivele diferite
de pregătire).
Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele
urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
- grupul omogen este mai profitabil in ceea ce priveste dezvoltarea
intelectuala a copiilor
- grupul eterogen este mai adecvat in ceea ce priveste integrarea sociala a
copiilor formarea deprinderilor de cooperareşi de colaborare.
Organizarea pe grupe a copiilor se realizează în anumite etape ale lecţiei, de
exemplu dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin efectuarea de
experimente, de observaţii, elaborare de proiecte, etc.
Sarcina de lucru poate fi comună, identică pentru toate grupele sau
diferenţiată de la o grupă la alta.Condiţia esenţială a eficienţei activităţii
grupelor este iniţierea elevilor în tehnicile colaborării. Din punct de vedere
pedagogic se recomandă o echilibrare a celor două forme.
Exemple de activităţi: activitati pe centre de interes, activitati de recuperare
 Organizare individuală presupune ca fiecare copil să realizeze sarcini
independent de colegii săi. Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune
pentru toţi copiii , diferenţiate pe categorii de elevi, individualizate
(personalizate).

Exemple de activităţi independente:

lucrări practice; rezolvări de situaţii – problemă cu ajutorul fiselor de lucru,

participare la concursuri, etc

În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi de
organizare a activităţii prescoalrilor.
 Modele de aranjare spaţială a grupei de copii
(cerc, semicerc, clasică etc.)

Aranjarea prescolarilor in maniera clasică este o aranjare utilă pentru

strategiile in care se explica ; este bună pentru instruirea tradiţională.
Dezavantaje: copiii sunt, de regulă, mai pasivi ;

Aranjare in cerc, fară mese: dispar mesele ce funcţionează ca nişte bariere;

acest tip de aşezare duce la crearea unei atmosfere de dialog.

Aranjare in semicerc : educatorul are posibilitatea de a interactiona cu toti

copiii;
Dezavantaje : necesită mult loc, iar în cazul în care se distribuie scaune şi în
partea inferioară
a potcoavei, cei ce le vor ocupa nu se mai pot vedea , distanţele mari între
participanţi
 Organizarea grupei combinate

Invatamantul prescolar se organizeaza, de regula, pe

grupe constituite dupa criteriul de varsta al copiilor.

In situatii specifice, se pot organiza grupe combinate

cuprinzand copii de niveluri diferite de varsta si de
dezvoltare.