U S MF “N .

T E S T EMI Ț A NU ”
D IS CI P L IN A D E E P ID EMI O LO G I E

Rezistența
microorganismelor la
dezinfectante
REALIZAT DE: DAVID CRISTINA, GR.M1823
COORDONATOR: BERDEU ION, CONFEREN ȚIAR
UNIVERSITAR
Generalități
• Mediul spitalicesc reprezintă un rezervor ideal pentru creșterea, proliferarea și transmiterea
microorganismelor patogene. Prin urmare, utilizarea preparatelor dezinfectante eficiente are importanță
primordială în prevenirea infecțiilor nosocomiale.
•Morbiditatea și mortalitatea cauzate de infecțiile nosocomiale la nivel mondial sunt în continuă creștere ,
acestea fiind direct asociate fenomenului de rezistență la biocide.
•Rezistența agenților patogeni la dezinfectante reprezintă o constatare relativ nouă, iar mecanismele de
formare a rezistenței agenților cauzali ai infecțiilor septico-purulente nosocomiale (ISPN) față de acestea
nu sunt încă studiate suficient.
•Totodată, răspândirea agenților patogeni rezistenți la dezinfectante a dus la apariția unor infecții
secundare grave și la creșterea numărului de decese în spitale.
Monitoringul rezistenței microorganismelor față de preparatele dezinfectante în Republica Moldova nu
este implementat , dar acesta este un element important în controlul și supravegherea infecțiilor
nosocomiale!
Generalități
• Dezinfectia este procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate microorganismele
patogene (în proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe obiectele din mediul inert.
• Tipuri de dezinfecție:
1. DEZINFECTIA PRIN MIJLOACE FIZICE ( Căldură uscata: flambarea şi incinerarea,  Căldură umeda:
pasteurizare şi fierbere)
2. Dezinfectia cu raze ultraviolete
3. DEZINFECTIA PRIN MIJLOACE CHIMICE

În unităţile medicale dezinfectia se realizează, în principal, prin utilizarea unor substanţe
dezinfectante chimice.
Clasificarea dezinfecției chimice
STERILIZARE CHIMICĂ- distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori
bacterieni. Substanțe dezinfectante: Glutaraldehida (2%), Peroxid de hidrogen stabilizat (6%),
Acidul peracetic (diferite concentratii).
DEZINFECTIA DE NIVEL ÎNALT - distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţia unui număr
mare de spori bacterieni. (Glutaraldehida (2%), Peroxidul de hidrogen stabilizat (6%),
Hipocloritul de sodiu (5,25%)).
DEZINFECTIA DE NIVEL INTERMEDIAR - distrugerea Mycobacterium tuberculosis, a bacteriilor în
forma vegetativa, a celor mai multe virusuri şi fungi, dar nu şi a sporilor bacterieni. (Fenoli,
Iodofori, Alcooli, Compuşi pe bază de clor).
DEZINFECTIA DE NIVEL SCĂZUT - distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativa, unele
virusuri, unii fungi, dar NU distruge microorganisme rezistente, cum sunt Mycobacterium
tuberculosis, sau sporii bacterieni. (Alcooli (70°C, 90°C); Hipoclorit de sodiu (5,25%)).
Factorii care influiențează dezinfecția
 Numărul microorganismelor pe suportul tratat
 Cantitatea de material organic de pe echipament, suportul de tratat
 Concentraţia substanţei dezinfectante
o Timpul de contact şi temperatura: toate dezinfectantele chimice au nevoie de un timp pentru a acţiona, iar acesta variază
considerabil în funcţie de particularităţile microorganismului şi condiţiile implicate. De exemplu, dezinfectanţii pe bază de compuşi
cuaternari de amoniu sunt incompatibili cu detergenţii anionici.
o Dacă activitatea antimicrobiană este bactericidă sau bacteriostatică. Dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt
numai bacteriostatice la concentraţii mici, în timp ce la concentraţii înalte devin bactericide.
Efectul pH-ului
o Stabilitatea produsului ca atare sau a soluţiilor de lucru: ex. în timp ce soluţia concentrată de hipoclorit de sodiu este instabilă,
dicloroizocianuratul de sodiu sub forma de tablete sau granule este foarte stabil dacă este depozitat în loc uscat.
 Corozivitatea: ex. hipocloriţii corodează anumite metale.
Toxicitatea: ex. formaldehida şi glutaraldehida sunt dăunătoare pentru sănătate.
Costul produsului.
 Studiu epidemiologic descriptiv, care a fost
realizat pe parcursul anilor 2017–2019
A fost studiată sensibilitatea/rezistența față de dezinfectante a 40 de tulpini de microorganisme ce aparțin la 17
specii (S. aureus, S. epidermidis, S. haemolyticus, E. faecalis, E. faecium, S. liquefaciens, C. freundi, P. retgeri, E. coli,
E. aerogenes, K .oxytoca, P. aeruginosa, K. pneumoniae, P. mirabilis, B. cepacian, A. baumani, P. fluorescences).
Tulpinile de microorganisme cercetate au fost izolate de la bolnavii cu infecții septico-purulente (ISP) spitalizați în
cadrul instituției medicale de nivel republican.
Sensibilitatea culturilor de microorganisme a fost studiată față de 16 tipuri de dezinfectante din grupele: oxidanți
(Peroster, Secusept activ, Hygien, Aniosept, Thermosept); alcooli (Chemiosept, Aseptoman, Dezderman); aldehide
(Gigasept); compuși cuaternari de amoniu – CCA (Smell net, Chemiofarm, Viruton, Nica amicid); CCA+aldehid
(Sterisept); CCA+amină (Surfanios); compuși cu conținut de clor (Tabidez). Compușii dezinfectanți studiați au
reprezentat cohorta de preparate utilizate în instituția medicală în perioada respectivă.
Studiul rezistenței/sensibilității la dezinfectante a fost efectuat în Laboratorul Infecții intraspitalicești din cadrul
USMF Nicolae Testemițanu, în corespundere cu metoda de determinare a sensibilității microorganismelor la
dezinfectante, elaborată la Academia de Medicină din or. Nijni Novgorod, Federația Rusă.
 Rezistenţa microorganismelor la dezinfectanţii chimici
variază după cum urmează:

 Sensibile: bacterii Gram – pozitive (Staphylococcus spp.),

virusuri lipofile (HIV)
 Moderat rezistente: Bacterii Gram-negative
(Pseudomonas spp.) Virusurile hidrofile: polio, HVB
 Rezistente: M. tuberculosis, M. avium-intracelulare
 Foarte rezistente: sporii de Bacillus spp. Şi Clostridium
spp.
 Înalt rezistente: „virusurile lente” ex. boalal Creutzfeldt-
Jacob
Fenomenul de rezistență la preparatele dezinfectante indiscutabil există, rezistența generală a
tulpinilor izolate de la pacienții în cadrul acestui studiu realizat în instituția medico-sanitară
publică de nivel republican constituind 30,98%.
Cote înalte ale rezistenței față de dezinfectante au fost determinate la tulpinile grampozitive
(35,77%), printre care E. faecalis (76,93%), E. faecium (46,15%) și S. aureus (38,63%).
Sensibilitatea tulpinilor cercetate față de diverse tipuri de dezinfectante a variat de la 18,75%
până la 95,12%.
Evaluarea periodică a sensibilității/rezistenței microorganismelor la dezinfectantele utilizate de
rutină în instituția medicală este necesară în scopul realizării monitoringului rezistenței
microorganismelor spitalicești la biocide, pentru dirijarea achiziționării și utilizarea corectă a
preparatelor dezinfectante.
BIBLIOGRAFIE:
 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/42580
 http://www.spitalgorj.ro/pdf/Extras%20ghid%20prevenire%20IAAM.pdf
 http://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/14972/1/EVALUAREA_SENSIBILITATII.pdf
 Chapman J.S. Biocide resistance mechanisms. In: International Biodeterioration &
Biodegradation. 2003
 Kampf G. Peracetic Acid. In: Antiseptic Stewardship. Springer. Cham. 2018, pp. 63-98. ISBN: 978-
3-319- 98785-9.