Motto: “Adevãratul, preţiosul modernism înseamnã

Motto: “Adevaratul, pretiosul

râvna de amodernism
produce valori estetice
inseamna ravna de a
produce valori estetice imbracate in
îmbrãcate în spiritul timpului, dar cu
spiritul timpului, dar cu un nivel
maiînalt
un nivel mai inaltdecât
decatalalepocei
epoceiprecedente.
precedente.
şi Adevaratul artist trebuie sa-si
insuseasca tot ce s-a produs valoros
in domeniul sau pana la dansul si sa
pânã la dânsul şi sã adaoge în plus ceea
adaoge in plus ceea ce are el…Nu
etichetele sunt hotaratoare in arta, ci
ce are el […]
valoarea estetica” cf Liviu
Nu etichetele sunt hotãrâtoare în artã,
Rebreanu , “Modernismul”, 1910
ci valoarea esteticã” Liviu Rebreanu ,“Modernismul”, 1910
“Pentru mine arta - zic artă şi mã gândesc la
Literaturã - înseamnã creaţie de oameni şi de
viaţã.”

L. Rebreanu, Jurnal
“Ion” – Liviu Rebreanu

Receptare criticã
 “ Ion simţea o vocaţiune obscurã ,
înrãdãcinatã pentru pãmânt.
Şi era lacom…E o vocaţiune, o
portretizare, o idolatrie.
O asemenea chemare profundã
simte şi Ion pentru posesiunea
pãmântului.
Neapãrat, personajul e idealizat, el
serveşte un simbol.
Nimic nu face acest ţãran mai
rãsãrit, care sã nu poatã fi explicat
prin şiretenie sau încãpãţânare. E o
naturã stãruitoare,
premeditativã. Ion are o viaţã
animalicã puternicã, plinã de ecou.
Pasiunea lui e o senzualitate.
Siguranţa şi unitatea gestului cu
care îşi conduce viaţa prin pasiune
la posesiunea pãmântului, şi la
posesiunea femeii are o mãreţie
reprezentativã; e poate sinteza celor
douã instincte cardinale, care au
asigurat persistenţa rasei.”

•Tudor Vianu – “Arta prozatorilor români”

“S-ar zice prin urmare c-avem de-a
face cu un ambiţios, cu un Julien
Sorel rural, cu un Dinu Paturicã.
Noţiunea de ambiţie este însã
exageratã, fiindcã ea presupune o
constiinţã largã, care sã-şi
reprezinte o finalitate […] Ion nu e
inteligent şi, prin urmare, nici
ambiţios. Dorinţa lui nu e un ideal,
ci o lãcomie obscurã, poate mai
puternicã decât a altora, însã, în
fond, la fel cu a tuturor. Orice ţãran
voieşte zestre în pãmânt şi vite, o
însurãtoare dezinteresatã fiind o
adevaratã înstrãinare de la legile de
conservare ale familiei rurale. Toţi
flãcãii din sat sunt varietãţi de Ion.”
G. Cãlinescu , “ Istoria literaturii române…”
“Am greşi dacã am face
din Ion un arivist, dacã
l-am judeca în afara
mobilului acţiunii sale,
pãmântul. Prin cãsãtoria
sa cu Ana, Ion vrea sã
obţinã pãmânt. E vorba
de un ideal fundamental,
care, în condiţiile
respective, reprezenta cu
mult mai mult decât
înavuţirea. Pãmântul ,
pentru Ion, însemna şi
situaţie socialã, demnitate
umanã, posibilitatea de a
munci cu folos.”
Paul Georgescu, Prefaţã la
romanul “Ion”, ediţia din 1967
“<<Ion>> e drama unui
om , proiectatã de vasta
frescã socialã a vieţii
ardelene; metodic,
existenţa pateticã a
acestui suflet rudimentar
se mişcã, se înnoadã
stãruitor, fãcându-şi
drum ca un şuvoi de apã
pe dedesuptul unui bloc
strãveziu…”
Pompiliu
Constantinescu, “Liviu
Rebreanu” în “Viaţa
literarã”
Exerciţii:
1. Construieşte un text
argumentativ, pornind de
la valabilitatea uneia dintre
afirmaţiile critice enunţate
mai sus
2. Realizeazã un tablou al
satului ardelenesc surprins
de viziunea rebrenianã din
perspectiva unui: geograf,
istoric,psiholog sau a unui
critic literar