Bratu Alexia

Covalciuc Stefan
Preadolescenta Dima Andrei
Dumitru Alexia
Floarea Alexandru
Hera Gabriela
 Preadolescenta
• Preadolescenta sau pubertatea este perioada de trecere
spre maturizare. Schimbarile fizice si biologice creeaza
uneori stari de teama, frustrare sau chiar stari euforice.

• Copiii sunt instabili afectiv in perioada de

preadolescenta, vulnerabili sau irascibili si agitati.

• Din punct de vedere scolar, pubertatea situeaza copilul

in clasele gimnaziale si acesta trebuie sa se adapteze
trecerii de la un invatator la mai multi profesori.
• Pubertatea aduce si momente tensionate in
care tanarul se opune parintilor. Este rebel,
se simte mare, simte maturizarea treptata si
vrea sa fie tratat ca un adult. Preadolescenta
este o perioada dificila care cere atentie din
partea parintilor, dragoste, intelegere, dar si
multa fermitate.
De la copil la preadolescent
• La varsta de 9-10 ani copilul prezinta echilibru fizic si psihic. Este o varsta care se desfasoara fara prea mari
probleme si nu produce in general greutati de ordin educativ.

• Viata intelectuala este axata pe receptie, nu pe creatie.

• Viata afectiva este orientata spre satisfacerea sau nesatisfacerea unor dorinte. In joc ii este indifferent daca sunt
persoane de acelasi sex sau de sex opus.

• Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie (maini mai lungi decat trupul, nas disproportionat…).
Vocea oscileaza ca tonalitate. La fete apar dureri lombare si articulare, crampe uterine. Sunt primele semne de
instalare a pubertatii.

• Din punct de vedere psihic schimbarile sunt mai acut receptate de parinti. Copilul nu li se mai adreseaza cu
aceeasi incredere, suporta greu autoritatea, sunt critici, apare spiritul de contradictie si impresionarea prin lacrimi.
• Preadolescentii manifesta interes pentru moda si bijuterii, alt gust pentru imbracaminte si
tunsoare, sunt foarte preocupati de cum arata.

• Uneori au atitudine negativa fata de familie si merg pana la revolta. Au sentimentul ca nu sunt
intelesi, ca sunt persecutati si ca parintii se opun afirmarii lor.

• Toate aceste framantari specific preadolescentei se amplifica in perioada adolescentei. Este

nevoie de foarte mult tact si rabdare din partea parintilor pentru a-i intelege si a-i ajuta.
 Pubertatea
• Pubertatea numita si preadolescenta cuprinde perioada de varsta intre 10-11 si 14-15 ani.

• Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o situatie neclara. Daca incearca sa se afirme
personalitatea se loveste de adultii care ii amintesc ca este inca un copil, daca refuza
responsabilitati, tot parintii ii reamintesc ca nu mai este un copil.

• In preadolescenta se dezvolta nevoia de cunoastere, limbajul cunoaste o puternica dezvoltare,

se intensifica trebuinta de afectiune, de independenta.
 Criza pubertatii
• Procesul de crestere si multitudinea schimbarilor in plan fizic,
psihic, social si afectiv produc o tensiune maxima la varsta scolara
medie.

• Criza pubertatii este caracterizata prin dezechilibru. Acesta este

mentinut si accelerat de discontinuitatile de crestere, de modificarile
rapide din sfera personalitatii si de decalaje intre viteza de
dezvoltare a acestora. Aceasta criza marcheaza de fapt trecerea de la
copilarie la adolescenta.

• Ca parinte vezi lucrurile din unghiul tau. Nu intelegi ce s-a

intamplat cu copilul, cand a devenit “asa”, nu l mai recunosti. Nici
nu ai cum, pentru ca este o alta persoana.
Schimbari
• A treia copilarie se incheie in jurul varstei de 10 ani. De acum copilul se pregateste sa
devina adult. Transformarile sunt mari, vizibile si rapide.

• In plan fizic atat fetele cat si baietii parcurg o evolutie biologica intensa. Interesul pentru
sexualitate si romantism se afirma sub presiunile biologice.
• Pentru tanar este o perioada destul de grea, agitata. Poate deveni hipersensibil, instabil
emotional, pot aparea probleme de concentrare si sustinere a efortului. Starile pot trece
brusc de la reactii impulsive, frustrare, nemultumire, la liniste, acceptare si fericire.

• Dorinta de libertate, de afirmare, de a se simti mare si de a fi tratat ca adult duce uneori la

situatii tensionate intre adolescenti si parinti.
Adolescentii si parintii
• E bine de stiut ca adolescentul are nevoie si doreste sfaturile parintilor si chiar regulile lor,
desi acestea sunt deobicei subiecte de certa. Mandria nu i lasa sa admita aceasta nevoie.

• Din dragoste, parintii doresc sa i ajute sa inteleaga diferite lucruri, sa evite situatiile
neplacute care pot aparea, sa i fereasca de impresiile gresite si de necazurile care se pot ivi
datorita lipsei lor de experienta.
• Atitudinea parintilor trebuie sa transmita increderea ca respectul si constiinta ii va ajuta sa
ia deciziile bune, deoarece in cea mai mare parte a timpului nu sunt impreuna. Daca nu
asculta si ajung in incurcaturi acest lucru va creste respectul fata de parinti.

• Pentru parinti este foarte greu sa admita un lucru evident: copilul lor nu mai este copil.
Toate metodele folosite pana acum, modul de dirijare si impunere, acceptarile tacite,
trebuie ajustate dupa noul om, dupa personalitatea agitata a adolescentului pentru a avea
rezultatele cele mai bune in educatie.
Rezolvarea problemelor
• Parintii sunt frustrati ca nu pot sa si determine adolescentii sa faca ce vor ei. Si ar dori sa
obtina cooperarea lor, dar de cele mai multe ori folosesc metode nepotrivite.

• Parintele s a obisnuit inca din prima copilarie sa suprevegheze copilul. Urmarea atent sa faca
anumite lucruri (sa se spele pe maini, sa vorbeasca frumos…) si sa l fereasca de cateva
lucruri (sa nu se loveasca, sa nu se joace in strada).
• Nu exista formule care sa functioneze mereu. Tot ce trebuie sa facem este sa respectam
un principiu de baza: respectul si limbajul cuviincios. Astfel crestem sansele sa fim
ascultati si sa obtinem cooperarea adolescentului.

• Prin reprosuri, acuzatii, predici, comparatii, ironie, nu ajungem la sufletul copilului.

• Colaborand pe o problema, gasind mai multe metode de rezolvare, facand mici

compromisuri pentru a petrece mai mult timp cu adolescentul si pentru a intelege lumea
lui, il determini treptat sa faca si el compromisuri pentru a se apropia de cerintele tale.