Criticismul junimist

Bibire Mihail
Doboș Ariana Irene
Scîntee Rebeca
 Generația pașoptistă a fost prima
care și-a propus să reducă diferența
enormă care separa, în acel moment,
cultura română de cea europeană.
Mihail Kogălniceanu -,,Introducția”,
Dacia literară

Modernizarea rapidă a societății românești s-a

făcut însă fără necesarul spirit critic, singurul
capabil să discearnă între ceea ce era necesar
și imitația superficială a modelor apusene. Va
reveni, așadar, generației următoare, junimiste,
obligația de a încerca să corijeze excesele și să
trateze justa delimitare între noutățile cu
adevărat fertile și imitația.
,,Spiritului revoluționar muntean i-a răspuns spiritul reactiv
moldovenesc; unul era menit să făptuiască, celălalt, să se opună și să
critice, filtru al influențelor străine grăbite, zăgaz al sistemelor
raționaliste în materie de limbă.”
E. Lovinescu
 Junimea
Titu Maiorescu

Boierimea Țărănimea

Estetica lui Titu Miorescu (1840-1917) e mai ales schopenhaueriană:

frumosul e reprezentarea ideii sensibile;
natura absolută a lucururilor și întâia condiție a artei este ridicarea desupra
oricărei individualități până la starea de subiect cunoscător pur;
arta aduce liniștirea sufletului (adică atenuarea egoismului), ceea ce e totuna cu fericirea.

Maiorescu = primul formulator, încă timid, al ,,specificului național”

,,Originea Junimii se pierde în noaptea timpurilor.”
Iacob negruzzi
 Prima bătălie canonică. Junimea
,,Tot ce este astăzi formă goală în mișcarea noastră publică trebuie prefăcut într-o
realitate simțită, și fiindcă am introdus un grad prea înalt din viața din afară a
statelor europene, trebuie să înălțăm poporul nostru din toate puterile până la
înțelegerea acelui grad și a unei organizări politice potrivită cu el.”
Titu Maiorescu, 1872

Nu renunțarea, altminteri imposibilă, la aceste forme croite pe o măsură care nu era

potrivită pentru România epocii lui Carol I o recomanda Titu Maiorescu, ci, din
contra, umplerea lor de conținut prin ,,înălțarea” poporului până la înțelegrea lor.
 pedagogică

Critica
cuturală literară
junimistă

Nu contra unor forme sociale și instituționale

nepotrivite se ridica Maiorescu, ci pentru crearea
culturii capabile să le umple de conținut.

În jurul Junimii se vor strânge toate forțele vii ale noii literaturi (Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale sunt cei
mai mari), iar critica etetică teoretizată de Maiorescu va trece cu bine pragul gherist al secolului XX și va fi
confirmată de canonul lovinescian de după 1918.
Bibliografie
• Nicolae Manoescu, ,,Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc”, Ed. Paralela 45, 2014
• G. Călinescu, ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Ed. ,,Litera Internațional”,
2001