SALMONELLA

Elaborat: Bîzu Valeria

FTA gr. IMIA – 181
Verificat: conf. Popescu
• Salmonella  apartine familiei Enterobacteriaceae si
include bacili Gram-negativi nesporulati, facultativ
anaerobi.
 Clasificarea
• Taxonomia salmonelelor este în flux de mai
mulți ani și este problematică, cu peste 2463
de serotipuri.
• Clasificarea curenta separa genul in doua
specii: Salmonella enterica, ce contine 6
subspecii (I, II, IIIb, IV si VI) si Salmonella
bongori care constituia anterior subspeciile V.

• Subspeciile I contin aproape toate

serotipurile patogene pentru om
 Morfologia

 Gram negative
 Necapsulate ( cu exceptia S. Typhi)
 Nesporulente
Proprietati

 Aerob-anaerobe
 Crește ușor in medii de cultură simplă
 Pe mediile selective și diferențiale care
conțin săruri biliare și lactoză cresc ca
coloniile „S” negative la lactoză.
 produc H2S, coloniile au aspect de „ochi
de pisică”.
Proprietati bio-chimice
 Motile
 acid și gaz din glucoză, manitol, maltoză și sorbitol
 fără Acid din adonitol
 zahăr, salicină, lactoză test ONPG negativ (lactoză negativă)
 Test indol negativ
 Test roșu de metil pozitiv
 Testul Voges-Proskauer negativ
 Citrat pozitiv (creșterea agarului de citrat de Simmon)
 Lizină decarboxilază pozitivă
 Ureazie negativă
 Ornitină decarboxilază pozitivă
 2S produs din tiosulfat
 Fenilalanină și triptofan deaminază negative
 Hidroliză gelatină negativă
 Mecanisme de patogenitate

Produse bacteriene implicate în virulență

 Salmonelele își datorează patogenitatea în mare parte
capacității lor de a invada țesutul și de a supraviețui în
interiorul macrofagelor.
 Antigenul Vi este o capsulă care oferă salmonelelor o
anumită protecție împotriva fagocitozei.
 Odată fagocitat, S. typhi inhibă generarea de radicali
liberi oxidali
 În plus, salmonelele au lipopolizaharidă endotoxină,
care este responsabilă pentru șocul septic la pacienții
cu bacteriemie
 Serotipurile specifice de Salmonella produc
adesea sindroame clinice caracteristice cum ar
fi gastroenterita, febra tifoida, bacteriemie si
infectie vasculara, infectii localizate, precum si
starea de purtator cronic; evolutia infectiei este
influentata semnificativ de serotipul
Febra tifoida
 este o afectiune sistemica severa caracterizata prin febra si
dureri abdominale produsa ca urmare a infectiei diseminate
cu S. typhi  sau S. paratyphi. 
  Pacientii imunodeprimati prezinta un risc crescut de boala
severa.
 Desi tabloul clasic cuprinde de obicei manifestari cu
caracter acut, se intalnesc adesea si simptome nespecifice,
cu debut insidios. Diagnosticul de febra tifoida trebuie luat
in considerare la orice persoana cu febra care a calatorit
recent intr-o regiune tropicala sau sub-tropicala. Un
procent de pana la 10% dintre pacientii cu febra tifoida
netratata excreta S. typhi in scaun o perioada de maxim 3
luni, iar 1-4% dezvolta starea de purtator cronic.
Gastroenteritele
 Sunt produse cel mai
frecvent de
serovarurile S.
enteritidis si S.
typhimurium au in
majoritatea cazurilor o
evolutie autolimitanta;
 dupa 6-48 ore de la
ingestia de apa sau
alimente contaminate
apar greata, varsaturi,
diaree, dureri
abdominale, febra si
frisoane.
Ciclul de infecție cu Salmonella.
 Diagnosticarea
 Diagnosticul de salmoneloză necesită izolarea
bacteriologică a organismelor din probe clinice
adecvate.
 Identificarea de laborator a genului Salmonella se
face prin teste biochimice; tipul serologic este
confirmat prin testarea serologică.
 Fecalele, sângele sau alte eprubete trebuie
plasate pe mai multe medii de agar neselective și
selective (sânge, MacConkey,, sulfit bismut,
Salmonella-Shigella, agari Hektoen).
Tratament

 infectia cu bacteria Salmonella - este

reprezentat de tratamentul efectelor, in
principal prin rehidratare corespunzatoare si
regim alimentar special. De asemenea se pot
folosi anti-diareice si,  numai la recomandarea
medicului specialist, antibiotice.