LICEUL TEORETIC REPUBLICAN „ION CREANGĂ”

DIN MUN. BĂLȚI

Disciplina LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Anul de studii 2021-2022
Clasa a X-a „E”
Realizat de elevii:
Diaciuc Daria
Mosorete Denis

PROIECT
IMAGINEA TOAMNEI ÎN POEZIA ROMÂNEASCĂ
• Versuri George Bacovia - Amurg de iarna

Amurg de iarna, sumbru, de metal,

Campia alba- un imens rotund-
Vaslind, un corb incet vine din fund,
Taind orizontul, diametral.

Copacii rari si ninsi par de cristal.

Chemari de disparitie ma sorb,
Pe cand, tacut, se-ntoarce-acelasi corb,
Taind orizontul, diametral.
 • I. Introducere
• George Bacovia este unul dintre reprezentanţii spatiului românesc.
• Creand,poezia retorice Bacovia creează un univers liric utilizând motivele şi
• temele specifice simbolismului.Afectând motivul iubirii,
• cerului, întregului cosmos lumea e închisă fiind imposibil de pătruns.
• II. Tema
• Semnificativă poeziei "Amurg de iarnăa carei temă este singuratatea eului
• liric şiprezenta dorinţei de "calatorie" intr-un univers pustiit şi mărginit.
• III. Compoziţia
• Compoziţia autorului pentru muzicalitate reliefată de
• laitmativul "tăind orizontul diametral, dar şi de structura poeziei= (două terţine), de
măsura
• Versurilor= (10 silabe) şi rima înbrăţisata.Ca specie literara este incadrata in specia
eului liric,introdusa in tipica:pastelulului.
 • IV. Prima strofă
• Prima strofă a poeziei prezintă epitetul multiplu "sumbru, de metal". Apare şi sugestia morţii prin
• sintagma "amurg de iarnă", îngheţul cosmosului. Cadrul natural este trist.
• Ninsoarea este prezentata în sufletul poetului aducând frig interior si stabilitate.
• Astfel, iarna bacoviană este specifica,domină întreaga lume şi aduce cu sine
• pierderea oricărei speranţe.
• Lipsa predicatului în versul liminar generează abstractizarea imaginilor vizuale care au rol de a
sublinia atmosfera depresiva.
• Culorile care domină acest peisaj sunt albul(nonculoare) simbolizând pustiul şi
• surul care releefeaza senzaţia de neajungerea sentimentelor si sufocul de expresii.
• Imaginile vizuale sunt concentrate =("câmpia albă", "imens rotund"). Lipsa cromaticii dă ideea de
peisaj pustiit, . Acest lucru este evidintiat de metafora "un imens rotund". Iluzia
• imensului se reflecta şi in lipsa elementelor adaugatoare fiind prezente doar
• "câmpia albă", corbul şi "copacii ninşi".
•
•
• V. A doua strofă are corespondenţa dintre decor şi sentimentele acestuia este ilustrată de "copacii rari"
care evidentiaza singurătatea. Comparaţia "par de cristal" semnifica îngheţul.Peisajul nu mai are
specificăul iernii este pustiu.Metafora "chemări de disperare mă sorb" exprimă apropierea morţii.
Personificarea "tăcut se întoarce acelaşi corb" sugerează resemnarea şi tristeţea profilată şi de lipsa
sunetelor =("tăcut"). Laitmotivul care încheie ambele strofe "taie orizontul diametral" arată inexistenta
limitelor pentru scrierea eului liric. La nivel lexico-semantic poezia este urmarita de câmpul semantic
al iernii ("ninşi", "albă", "cristal") şi al morţii ("amurg", "corb", "sumbru", "tăcut").Prin
atmosferă,folosirea sugestiei, a simbolurilor creionareaa stărilor sufleteşti firave "Amurg de iarnă" se
încadrează în categoria simbolistica.
 •

• Titlul „Amurg de iarnă” are o semnificație importantă pentru acest pastel sugerând prin semnificatia a
unui ,,amurg,, creind sentimente de gol sufletesc a autoruluiv care era închis in sine și cu ajutorul
substantivului ,,iarnă,, el redă starea de singurătate si de tristețe
 • În opera data eul liric are o stare de așteptare față de ceva sau de cineva.
• În unele momente avem prezentă tăcerea acestuia care o putem observa în citatul ,,Pe cand, tacut, se-
ntoarce-acelasi corb,,
• Eul liric din opera data este unul închis în sine care creea senzația de nemulțumire și frica înmestecată cu
tăcerea și singurătatea iernii
 • Se remarcă preferința pentru un joc aproape monocrom redus la nuanța intuită de violet a
• orizontului, știindu-se că albul- dat de întinderea câmpiei- și negrul- susținut de siluetele
• carbonizate ale copacilor- sunt considerate a fi nonculori. Amalgamul cromatic cuprins de plaga
• cosmică se traduce prin violet și este rezultatul schimbului neîncetat ,,între roșul htonian al
• forței impulsive și albastrul ceresc. Este culoarea doliului, ceea ce evocă și mai precis ideea nu
• a morții ca stare, ci a morții ca trecere.’’