Geto-dacii

Proiect realizat de Mosorete Denis

Geto-dacii
• Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona
muntoasă (și indică râul Mureș) până în partea superioară a Dunării
 (denumită Danubius - de la izvoare și până la Drobeta), iar geții stăpâneau
partea de la cataracte, (astăzi Cazane) denumită Istru până la vărsarea
acesteia în Marea Neagră. Tot el spune că „dacii au aceeași limbă cu geții”
și că „elenii i-au socotit pe geți de neam tracic”. De asemenea, Dio Cassius
 ce spune că regele getic Burebista i-a zdrobit pe boii și tauriscii conduși de
regele Critasir, afirmă că Critasir a fost învins de daci, și păstrează
denumirea luptătorilor armatei de geți sau daci pentru a denumi popoarele
de la Nord.
• Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot care relatează
campania din 514–512 î.Hr. a lui Darius împotriva sciților la nord de Marea
Neagră, și arată că „înainte de a ajunge la Istru, biruie mai întâi pe geți care
s-au crezut nemuritori”, iar despre faptul că au pierdut lupta spune: „ei
(geții) au fost cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci”.
 Organizarea politică
• Statul Istoricii și sociologii vorbesc despre forme de "monarhie federală" la Daci, în perioadele când
mai multe triburi se uneau sub conducerea unui singur șef militar. Dar nu de "stat" în sensul grec, roman
sau actual al cuvântului, deoarece nu există date care să atesteze instituții permanente de coordonare sau
de arbitrare a obștilor, de guvernare a societății sau de administrare a teritoriului. În mod curent, funcțiile
de coordonare, de arbitrare, de guvernare și de administrare erau exclusiv și direct împlinite de șefii
fiecărui trib în parte. Dacii ca popor puteau întruni armate puternice, construi cetăți sau poduri, dar numai
ocazional, pentru a pregăti o acțiune militară. Sărbătorile și cultul erau alte ocazii de a întruni mulțimi și
triburi diferite, dar și aici formele de organizare colectivă dispăreau odată încheiate festivitățile.

• SocietateaDupă Herodot, societatea dacilor era împărțită în trei categorii care se regăsesc sub
diferite forme și denumiri la alte popoare de limbi și origini indo-europene : Poliștii, regi-preoți,
intermediari între lumea divină și lumea pământeană ; Taraboștii, nobili care luptau călare, aducând
la luptă propriile arme și proprii cai ; și Comații, țărani care luptau pe jos, cu arme aduse de Poliști
și Taraboști. Poliștii și Taraboștii purtau tradițional barbă și părul scurt (astfel și sunt reprezentați pe 
columna traiană și pe arcul lui Constantin) ; Comații își puteau rade barba și lăsa părul lung, de unde
și denumirea lor (cuvântul coma având aceiași etimologie cu "coamă" și "cometă").
 Economia

• Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștii sătești, a proprietății

colective a pământurilor. Dar alături de proprietatea comună funciară exista și proprietatea
privată a comatilor, precum și proprietatea privată a regelui, a nobililor și a preoților.
Teoretic, pământul aparținea monarhului. Comatilor le rămânea tripla obligație față de stat
(a plății dărilor, a participării la lucrările publice și a satisfacerii obligațiilor militare).
• La prea puținele date transmise de autorii antici cu privire la economia geto-dacilor se
adaugă mărturia istoricului got Iordanes (sec. VI e.n.), care în Istoria și originea geților,
folosind și lucrarea (pierdută) a contemporanului său Cassiodor, scrie că geții au fost
totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor și aproape egali cu grecii, și după cum
relatează Dio Chrysostomos, care a compus istoria și analele lor în limba greacă. Dio a
fost un filosof și rector grec (cca 40-112), care, proscris de împăratul Domițian, a trăit
printre geți, lăsând și câteva informații asupra lor. Oricum, atât textele sporadice ale
autorilor antici, cât și descoperirile arheologice conduc la concluzia că, sub raportul
dezvoltării economice și sociale, civilizația geto-dacilor era mult mai înaintată decât cea,
de pildă, a germanilor.
 Agricultura
• Asemenea celorlalte ramuri tracice, și geto-dacii erau mari producători de cereale: orz,
secară, linte, bob și mai multe varietăți de grâu. Baza economiei o formau agricultura
și creșterea vitelor. Foloseau plugul cu brăzdar și cuțit de fier încă din sec. III î.e.n.
Inventarul uneltelor agricole de fier însuma la acea dată: coase lungi (de tip celtic),
seceri, sape, săpăligi, cosoare pentru tăiatul viței de vie, târnăcoape, securi, greble cu
șase colți, etc.
• Geto-dacii cultivau intensiv și vița de vie. Câțiva termeni dacici legați de această
ocupație au rămas până azi în limba română (butuc, strugure, curpen). Practicau tot
atât de intens albinăritul și, bineînțeles, pescuitul. Creșteau vite cornute, mici și mari;
iar rasa de cai foarte iuți ai geților era renumită. Dacia era vestită și prin bogățiile ei
naturale. Lemnul pădurilor transilvane era foarte căutat de greci pentru construcția
corăbiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau desigur păcura, dar numai cea găsită la
suprafață (căci dovezi privind extracția păcurii nu există decât din epoca romană). Cu
sarea gemă (mult folosită atât pentru conservarea peștelui și a cărnii, cât și la argăsitul
pieilor) geto-dacii făceau un comerț intens, mai ales cu grecii.
Multumesc de atentie!