II.

Instituțiile Naționale de Drepturile Omului (INDO)

1.Conceptualizare

Urmăresc îndeplinirea a două

funcții privitoare la drepturile
• Sunt organisme omului • Asigură o punte de
(autorități/instituții legătură între
publice) autonome și • Promovare (1)Standardele
independente • Protejare internaționale și
realitățile naționale

(2) Autoritățile/instituțiile
Create prin standarde
publice și societatea
internaționale
civilă/cetățeni
 2.Cadrul normativ corespunzător INDO

Standarde internaționale aplicabile INDO

2.Rezoluția nr. 63/172 (adoptată 4.Rezoluția Consiliului

în 2009) a Adunării Generale a 3. Rezoluția nr. 65/207 Drepturilor Omului (iulie 2012)
ONU : (adoptată în martie 2011) a pentru Drepturile Omului
1.Principiile de la Paris Adunării Generale a ONU: A/HRC/20 /L.15, solicită statelor
adoptate prin INDO au un rol deosebit în membre ONU să creeze sau să
asigurarea indivizibilității și guvernele sunt încurajate să
Rezoluţia Adunării desfășoare „activități de consolideze INDO existente,
Generale nr. 48/134 din interdependenței drepturilor
omului iar statele trebuie să informare la nivel național”
utilizând cadrul care „este cel mai
potrivit pentru nevoile specifice la
20 decembrie 1993 încurajeze guvernele pentru pentru a sensibiliza publicul cu nivel național pentru a promova
consolidarea/crearea de INDO privire la INDO-urile lor. drepturile omului în conformitate
independente și autonome. cu standardele internaționale”.
 2.Cadrul normativ corespunzător INDO
Principiile de la Paris și particularitățile INDO

1. Competențe și 2. Componența și
responsabilități garanțiile 3. Metode de
ale INDO independenței și funcționare ale
pluralismului INDO
INDO
 2.Cadrul normativ corespunzător INDO
Principiile de la Paris și particularitățile INDO
Competențe și responsabilități ale INDO
Promovarea și protejarea drepturilor omului
Elaborarea, la solicitarea autorităților,
de documente de analiză (puncte de
Exercitarea unui mandat cât mai larg posibil vedere, rapoarte) în domeniul
drepturilor omului

Elaborarea de programe de educație și

Consilierea organismelor de guvernare Colaborarea cu organismele naționale
formare în domeniul drepturilor
cu privire la modul de abordare a și internaționale competente în
omului; realizarea de cercetări și
problematicilor drepturilor omului domeniu
informări în materie
 2.Cadrul normativ corespunzător INDO
Principiile de la Paris și particularitățile INDO
Componența și garanțiile independenței și pluralismului

Proceduri transparente și clare supuse unor reglementări adecvate pentru

desemnarea membrilor și conducerii INDO

Procedura de desemnare trebuie să permită reprezentarea pluralistă a societății

civile în special prin asigurarea cooptării/cooperării cu reprezentanți ai
Parlamentului, ai ONG-urilor sau ai mediului academic

Independență de infrastructură (de personal și financiară)

 2.Cadrul normativ corespunzător INDO
Principiile de la Paris și particularitățile INDO
Metode de funcționare

Colaborarea cu Evaluarea
ONG-uri cu independentă (la Desfășurarea
atribuții în cerere sau din activității specifice
materia oficiu) a aspectelor prin grupuri de
drepturilor care țin de
omului competența sa
lucru, consultări
 3.Tipologii de instituții naționale de drepturile
omului
 Principiile de la Paris NU recomandă un model ideal de organizare a INDO
 Conform experților ONU, alegerea unui model pentru organizarea INDO este un proces care
trebuie să țină cont de următoarele aspecte : funcția care predomină în exercitarea mandatului
(de promovare sau de protejare; de exemplu, INDO orientate spre promovare sunt de tip
Institut); tradiția legală aplicabilă în regiune (de exemplu, INDO de tip Defensor predomină în
statele din America Latină, INDO de tip Ombudsman este specific statelor din Europa de Nord,
INDO de tip Comisie este uzitat de statele din Europa Centrală și de Vest ș.a.); modul de
exercitare a conducerii (de exemplu, pentru INDO de tip Ombudsman este specifică conducerea
exercitată de un organ unipersonal în timp ce INDO de tip Comisie sau Institut sunt conduse de
organisme colegiale/colective).
 Sursa: UNDP-OHCHR Toolkit for collaboration with National Human Rights Institutions,
December 2010, p. 20.
 3.Tipologii de instituții naționale de drepturile
omului
Tipologii diferite INDO Ce ne arată numele?

CE ACTIVITĂȚI SUNT SPECIFICE

Protector al Drepturilor Omului
INDO
FAPTUL CĂ INDO ESTE O
Comisar INSTITUȚIE A STATULUI ȘI NU UN
ONG
Cultura juridică și regiunea specifică
Comisie de drepturile omului
acelui INDO

Institut/Centru
 III. Tipologii INDO la nivel național –
analiză comparativă
Institutul Român pentru Drepturile Avocatul Poporului
Omului (IRDO) (Av. Pop.)
Prima instituție națională de drepturile omului Instituție națională de drepturile omului de tip
din România ombudsman

Sediul materiei : Legea nr. 9/1991 Sediul materiei : Legea nr. 35/1997

Statut juridic: Statut juridic:

organism independent având personalitate autoritate publică autonomă şi independentă faţă
juridică de orice altă autoritate publică

PRINCIPALA FUNCȚIE : PRINCIPALA FUNCȚIE:

PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI
 III. Tipologii INDO la nivel național –
analiză comparativă

IRDO –principalele atribuții

• Crearea menținerea și funcționarea unui centru de informare; informarea, la nivel național și
internațional cu privire la principalele probleme de drepturile omului; organizarea și
susținerea de programe de formare și educație în domeniul drepturilor omului; realizarea de
cercetări în materie.

Av.Pop.-principalele atribuții
• Mecanism național de prevenire a torturii și Mecanism național de prevenire a încălcărilor
drepturilor copilului; protejează drepturile cetățenilor în raporturile cu autoritățile
administrative; sesizează neconstituționalitatea legilor; sesizează instanța de contencios
administrativ.
 III.Tipologii INDO la nivel național, analiză
comparativă

 PRECIZĂRI IMPORTANTE !
La nivel național, alături de cele două INDO analizate - IRDO și Av. Pop. – își
desfășoară activitatea ca mecanisme de monitorizare cu atribuții în domeniul
drepturilor omului, având mandat limitat : Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării (CNCD) și Consiliul de Monitorizare a Implementării
Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (Consiliul de
Monitorizare).
 III.Tipologii INDO la nivel național, analiză
comparativă
Consiliul Național pentru Combaterea Consiliul de monitorizare a implementării
Discriminării (CNCD) Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilități (Consiliul de Monitorizare)
Mecanism de monitorizare a aplicării principiului Mecanism de monitorizare a aplicării Convenției ONU
egalității și nediscriminării privind drepturile persoanelor cu dizabilități

Sediul materiei: Sediul materiei :

OG. nr. 137/2000 Legea nr. 8/2016
H.G.nr.1194/2001

Statut juridic: Statut juridic :

autoritatea de stat în domeniul discriminării, autoritate administrativă autonomă cu personalitate
autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub juridică, sub control parlamentar
control parlamentar
 
 III.Tipologii de INDO la nivel național,
analiză comparativă
 ATENȚIE !
IRDO+Av.Pop.= INDO datorită mandatului lor GENERAL și urmărirea
respectării Principiilor de la Paris în activitatea desfășurată

CNCD+Consiliul de Monitorizare = mecanisme de monitorizare având

mandat LIMITAT (în domeniul nediscriminării și egalității, respectiv în
materia drepturilor persoanelor cu dizabilități).
 IV. Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) –
rolul, misiunea, mandatul său ca primă instituție națională
de drepturile omului din România

 Rolul și misiunea sunt subsumate SCOPULUI urmărit :

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) își desfășoară activitatea în
lumina Principiilor de la Paris, asumându-și prin articolul 2 din Legea nr. 9/1991
scopul de a asigura o mai bună cunoaştere de către organismele publice,
asociaţiile neguvernamentale şi cetăţenii Români a problematicii drepturilor
omului, a modului în care drepturile omului sunt garantate în alte ţări și (…) de a
informa opinia publică de peste hotare, organismele internaţionale, în legătură cu
modalităţile practice prin care drepturile omului sunt asigurate şi respectate în
România.
 IV.1 Mandatul IRDO
• Publicații sub formă de Volume de autor/Broșuri
Cercetare • Publicații sub formă de articole în revista
Drepturile Omului
• Cursuri de formare pentru specialiștii cu atribuții
în domeniul drepturilor omului
Formare și Educație • Programe de educație pentru copii și tineri
• Stagii de practică
• Centrul de informare și documentare

Informare
• Traduceri de documente internaționale (Convenții, Rezoluții,
Protocoale, Comentarii ale Comitetelor ONU)
• Rapoarte de specialitate și rapoarte anuale
• Puncte de vedere

CONVERG CĂTRE CREAREA, LA

NIVEL NAȚIONAL, A UNEI CULTURI
A DREPTRUILOR OMULUI
 IV.2. Mandatul IRDO –Activități de Cercetare

 Art. 3, lit. f din Legea nr. 9/1991 privind înființarea Institutului Român pentru Drepturile Omului
potrivit căruia pentru realizarea scopului său, Institutul efectuează cercetări privind diverse aspecte ale
promovării drepturilor omului în România și pe plan internațional.
 Conform Recomandării nr. R (79) 16 a Comitetului Miniștrilor privind promovarea cercetării
drepturilor omului în statele membre ale Consiliului Europei adoptată la 13 septembrie 1979,
acestea din urmă sunt încurajate, inter alia, să promoveze cercetarea interdisciplinară referitoare
la drepturile omului. Conform aceleiași Recomandări, cercetarea interdisciplinară se referă la
extinderea perspectivei de studiu dincolo de aspectele pur juridice și tratarea corelativă a
aspectelor istorice, sociologice, psihologice, economice, deontologice.
 Cadrul conceptual în funcție de care Institutul structurează activitatea de cercetare este abordarea
bazată pe drepturile omului al cărei specific rezultă din faptul că acordă preeminență principiilor
fundamentale ale drepturilor omului : participare, responsabilitate, nediscriminare și
egalitate, abilitare și legalitate.
 IV.3 Mandatul IRDO – Activități de Educație
și Formare (1)
 IRDO realizează activități de educație și formare în domeniul drepturilor omului astfel cum
acestea sunt precizate și definite în Declarația Națiunilor Unite privind Educația și
Formarea în domeniul drepturilor omului (documentul a fost adoptat prin Rezoluția
Adunării Generale a ONU 66/137 la data de 19 decembrie 2011).
 În acord cu articolul 2 din Declarație, sfera de cuprindere a proceselor de educație și formare
este înțeleasă în mod următor: educația și formarea în domeniul drepturilor omului cuprinde
toate activitățile de educație, formare, informare, sensibilizare și învățare care vizează
promovarea respectării universale a tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale
și contribuie astfel, printre altele, la prevenirea încălcărilor drepturilor și a abuzurilor,
oferind persoanelor cunoștințe, abilități și înțelegere și dezvoltându-și atitudinile și
comportamentele, pentru a le permite să contribuie la construirea și promovarea unei culturi
universale a drepturilor omului.
 IV.3Mandatul IRDO – Activități de Educație
și Formare (2)

Educația despre drepturile omului, care include

Educația prin drepturile omului, care include învățarea furnizarea de cunoștințe și înțelegere a normelor și
și predarea într-un mod care respectă atât drepturile principiilor drepturilor omului, a valorilor care le stau
formatorilor cât drepturile cursanților; la baza și a mecanismelor de protecție a acestora;
Educația și formarea în
domeniul drepturilor
omului
CUNOAȘTERE :(are ca obiect mecanismele și instrumentele juridice
specifice drepturilor omului dar și situațiile de încălcare a drepturilor Educația pentru drepturile omului, care include
omului și sancțiunile corelative acestora); VALORI: credințe și atitudini abilitarea persoanelor de a se bucura de/de a-și exercita
(se referă la promovarea unei culturi a drepturilor omului prin atitudini și
valori specifice); ACȚIUNE EFECTIVĂ : (educația trebuie să propriile drepturi și de a respecta drepturile celorlalți
sensibilizeze indivizii în sensul respectării drepturilor omului).
 IV.4 Mandatul IRDO – Activități de
informare
 În mod concret, informarea în domeniul drepturilor omului presupune comunicarea și
explicitarea informațiilor specifice domeniului drepturilor omului publicului larg în scopul
sensibilizării opiniei publice în privința celor mai importante problematici adiacente acestui
domeniu. Instrumentele practice prin care IRDO realizează activitatea de informare se
referă la organizarea de campanii de conștientizare, punerea la dispoziția persoanelor
interesate a instrumentelor juridice/documentelor reprezentative de la nivel național și
internațional pentru acest domeniu, asigurarea traducerilor acestora, elaborarea și
diseminarea de publicații informative pe diferite tematici circumscrise domeniului
drepturilor omului, formularea de puncte de vedere pe problematici specifice la cererea
organismelor interesate sau a cetățenilor.
 V. Analiză comparativă : raportul dintre Apărătorii Drepturilor
Omului (ADO) și Instituțiile Naționale de Drepturile Omului (INDO)

Asemănări Deosebiri
   
*Urmăresc respectarea și promovarea drepturilor omului în mod 1.Sediul reglementării :
indistinct (indiferent de titulari și indiferent de obiect sau de generația de ADO -Declarația din anul 1998
drepturi la care ne raportăm) INDO- Principiile de la Paris
**Au ca obiectiv asigurarea unui climat de pace și a unei culturi a
drepturilor omului 2.Cadrul formal/informal de exercitare a activităților de
 ***Colaborează cu actori statali și non statali în vederea exercitării promovare și protejare a drepturilor omului :
atribuțiilor în domeniul drepturilor omului ADO-exercită protecție și promovare într-un cadru informal, în afara
 ****Pot exercita presiune asupra factorilor de guvernare în vederea exercitării unei profesii
abordării unor soluții pertinente asupra problematicilor din domeniul INDO –exercită protecție și promovare doar într-un cadru formal, în
drepturilor omului contextul exercitării unei profesii
*****Sunt susceptibile de a fi supuse vulnerabilităților, confruntându-se 3.Sfera de cuprindere:
cu presiuni, ostilități, atacuri – fie directe și manifeste (campanii de ADO –cuprind în sfera lor: organisme, entități, indivizi, grupuri de indivizi,
discreditare sau defăimare, presiuni din partea forțelor politice), fie
etc.
implicite (restructurări defectuoase din partea forțelor politice constând
INDO -reprezintă instituții ale statului
în: comasări/fuziuni, impunerea reducerilor de personal, a reducerilor
salariale, supraaglomerarea personalului cu sarcini de serviciu). 4. Cadrul conceptual de referință:
INDO implementează în activitățile lor abordare bazată pe drepturile omului
ADO – nu au un cadru de conceptualizare prestabilit.
 
 
 Entități/

V. Analiză comparativă : raportul ADO-

ONG-uri

INDO
Instituții
naționale de
drepturile
 Raportul ADO-INDO este de la ÎNTREG la PARTE : INDO este
omului
partea, ADO este întregul
APĂRĂTO
RII
DREPTUR
ILOR
OMULUI
Vă mulțumesc!