Introducere în metodologie

1. Particularități teoretice și metodologice în științele

sociale

2. Delimitări conceptuale în cadrul științelor sociale

3. Teoria științifică

4. Metodologie, metode, tehnici, procedee, instrumente

5. Triangularea (triangulația) multiplă

6. Operaționalizarea conceptelor
1
1. Particularități teoretice și metodologice în
științele sociale
Fundamentarea unei științe

A. Obiect (Care este obiectul? Ce particularități are?) – psihic,

comportament, conduită

B. Legi (universalitate, predicție, obiectivitate) - legi statistice

C. Metodă (metodologia de cercetare) – mai multe metode

Particularități:
 Complexitate;
 Desprinderea psihologiei de: simțul comun, filozofie, teologie,
biologie etc.;
 Evoluția ulterioară a psihologiei. 2
 Limitele cercetătorului în realizarea muncii sale – între
subiectivitate și obiectivitate

„Ecuația personală” a cercetătorului

Limitele percepției umane;

Valori și atitudini;

Formarea academică;

Aderența la școli de gândire, teorii și curente de abordare

științifică;

Finanțarea cercetării; 3
 Descriptori ai abordării științifice
(Sava, 2013)

 1. Empirismul sistematic (evitarea credințelor

populare, a nu ne baza pe experiența personală,
evitarea apelului la autoritatea altora);

 2. Cunoștințe verificabile public (demers descris,

peer-review, review științific periodic al unui
domeniu);

 3. Studiul problemelor rezolvabile (imposibile cu

un timp în urmă; posibilitate în viitor)
4
 4. Conectivitate cu studiile și teoriile
anterioare (date existente, date provenind
de la alte teorii);

 5. Scepticism/entuziasm și căutarea
soluțiilor alternative (împlinirea profeției,
căutarea explicațiilor alternative, avizul
terților, munca în echipă, distanțarea în timp
de rezultatele obținute)

5
 Cum evoluează cunoașterea științifică?

Exemplu: teoriile despre agresivitate

(1) Teorii biologice (perspectiva psihanalitică

freudiană; perspectiva lui Konrad Lorenz);

(2) Teoria frustrare – agresivitate (John Dollard);

(3) Teoria învățării sociale (Albert Bandura)

(4) Teoria scenariilor (Script Theory) (Huesmann,

1998) 6
 2. Delimitări conceptuale
2.1. Cercetare teoretică și cercetare empirică

 Cercetarea teoretică - literatura (publicația)

științifică;

 Plus în cunoaștere / dezvoltare științifică;

 Cercetarea teoretică – meta-analiza, teoretizarea

științifică;

 Cercetarea empirică – ipoteze, participanți,

instrumente, analize statistice;
7
 2.2. Macro-social și micro-social
Niveluri ale abordării din perspectiva plasării entității
cercetate
 1. Intra-personal (memorie, gândire, disonanța

cognitivă, emoții individuale etc.);

 2. Interpersonal (auto-dezvăluirea; auto-monitorizarea,

auto-prezentarea etc.)

 3. Grupal (lenea socială, facilitarea socială, leadership,

organizații, roluri în grup, tipologii ale grupurilor);

 4. Societal (reprezentări sociale, zvonuri, frici colective

etc.)
8
 2.3. Natural și provocat în științele sociale
 Raritatea faptului natural (neprovocat) surprins de
cercetător;

 Cercetarea post-hoc;

 Provocare: manipulare, experimentare, control;

 Validitatea ecologică în cercetare;

 Exemple;

9
 2.4. Etic și emic
 ETIC și EMIC (Kenneth Pike, 1954)

 Cercetare de teren, două tipuri de demersuri metodologice, două

tipuri de colectarea a datelor;
 ETIC (orientat spre perspectiva cercetătorului, din exterior, „obiectiv”) –
domină perspectiva cercetătorului, ceea ce consideră el a fi important,
importanța „neutralității culturale”, perspectiva transculturală;
 EMIC (orientat spre perspectiva participantului, din interior, „subiectiv”) –
modul în care participanții structurează realitatea, categoriile existenței,
cum și-au elaborat și își înțeleg propriile lor reguli de comportament).

 Studii emice (Monterrosa, Pelto, Frongillo, Rasmussen, 2012).

 Soluția combinării perspectivelor în cercetare;

10
 2.5. Cercetare fundamentală (de bază), cercetare
aplicată, cercetare pentru dezvoltare-inovare;
 Cercetare fundamentală:
 Teme esențiale ale cercetării;

 Căutarea unor răspunsuri la întrebări fundamentale

privitoare la comportamentul uman;

 Exemple: studii asupra memoriei și uitării;

 Cercetare aplicată:
 Rezultatele cercetării au aplicații imediate;

 Exemple: impactul media asupra juraților (Ogloff &

Vidmar, 1994);

 Cercetare pentru dezvoltare-inovare;

11
 2.6. Nomotetic și idiografic
 Nomotetic - „nomos” (lege, gr.);

 Idiografic - „idio” (unic, separat, deosebit, distinct,

propriu, specific);

 Idiografic ≠ Ideografic (scriere cu ideograme);

 Cercetarea care studiază fenomenul singular, irepetabil;

 Idiografic - studii de caz - (cultura unui grup, cultura

organizațională, gândire de grup)

12
2.7. Cercetare cantitativă și cercetare calitativă

13
 2.8. Disciplinaritatea în abordarea
științifică
 Disciplinaritate (specializare mono-disciplinară –
abordare independentă, suficiență teoretică și
metodologică)

 Pluridisciplinaritate (multidisciplinaritate) – unic

obiect, mai multe discipline, perspectivă mai largă –
prezervarea independenței – formă slabă de cooperare;

 Interdisciplinaritate – integrare multidisciplinară,

transfer de metode, legi, concepte, teorii - adaptarea
acestora de la o disciplină la alta.

14
 Transdisciplinaritate (Basarab Nicolescu) –
unitatea cunoașterii, abordarea obiectului la niveluri
diferite de realitate, interacțiunea diverselor niveluri
de realitate;

 Hibridare științifică (conceptual-teoretică,

recombinarea fragmentelor științei, nașterea unor
noi științe) (Mattei Dogan)

15
 3. Teoria științifică
3.1. Ce este teoria?
Teoria științifică în psihologie (Martin , 1985)
un set de relații științifice care nu pot fi observate în mod direct;

un set de propoziții interdependente (și corolare la

aceste propoziții), prin care se urmărește precizarea relației dintre

o variabilă (sau un set de variabile) și unele comportamente.

Cum se validează teoria?

 Validare teoretică;
 Validare empirică;

Distincții: asumpții, teorii, modele;

Exemplu: inteligența emoțională;

16
17
18
 3.2. Scopurile teoriilor științifice
(adaptare după Shaughnessy, 2012)

19
 Cerințele fundamentale ale teoriei
Validare teoretică și validare empirică

Coerență internă (logicitate, predicții deduse logic) – validare

teoretică;

Concizie, simplitate, parcimonie – validare teoretică;

Precizie – validare teoretică;

Concordanță externă – validare empirică;

20
3.4. Ciclul cercetării științifice (adaptare după
Blaxter, 2011)

21
 3.5. Clasificare: după gradul de
generalitate
1. Teoriile particulare

 Grad mic de generalitate

 Sistematizarea se realizează într-un domeniu restrâns și aria
de acțiune a teoriei este limitată.
 Teoriile particulare - primele organizări și explicări ale
faptelor - stau la baza elaborării teoriilor generale.
 Denumire alternativă: model

 Exemplu: Teoria GAM (Anderson și Bushman, 2002 –

agresivitatea indusă de jocuri

22
23
2. Teoriile cu grad mediu de generalizare

 Au la bază un ansamblu de scheme explicative situate la un

nivel intermediar de generalizare.

 Depășesc analiza unui obiect restrâns și se interesează de

un sector al vieții sociale, un domeniu al vieții psihice, fără a
urmări să ofere o explicație generală a societății sau a
individului.

 Exemple:
 Teoria lui David Easton asupra domeniului politic (“Sistemul politic”,
1971);
 Teoria GAM (Anderson & Bushman, 2002).

24
 Sistemul politic (David Easton)

Exigenţe

INPUT SISTEMUL POLITIC Decizii şi acţiuni OUTPUT

Susţineri
Feed-back

25
3. Teoriile generale

 Se situează la nivelul cel mai ridicat de generalitate

 Încearcă construirea unei explicații sintetice cu privire la

ansamblul vieții sociale sau a vieții psihice (dinamica
acesteia).

 Se urmărește, ca și în sistemele filosofice, găsirea câtorva

principii generale care să explice întreaga realitate socială.

 Exemple: teoria structural-funcționalistă a lui Talcott Parsons

cu referire la sistemul acțiunii (“Structura acțiunii sociale”,
1937); psihanaliza (Sigmund Freud).

26
Talcott Parsons:

 Noțiunea de acțiune – are în vedere conduita umană în

general, individuală sau colectivă, conștientă sau inconștientă .

 Componente (sistem):
 1. Subsisteme : biologic, psihic, social (interacțiune între

actori) și cultural (norme, valori, ideologii).

 2. Structura socială - modele instituționalizate ale culturii

normative: rolurile, colectivitățile, normele și valorile.

 3. Funcțiile: normativă (cea mai puțin dinamică), de

integrare, de urmărire a scopului și de adaptare (cea mai

dinamică).

27
Informaţie Energie
+ Subsistem cultural -
Subsistem social
Subsistem psihic
- Subsistem biologic +

28
 4. Metodologie, metode, tehnici, procedee,
instrumente
4.1. Metodologia cercetării
 Metodologia – Ce înțelegem prin termen?

 O reflecție critică asupra metodelor, în general-

analiza sistematică a activității de cercetare;

 Ansamblu al strategiilor de cercetare într-o situație

concretă; formularea de strategii privind derularea
acesteia (Chelcea, 2001).

 Corpus al metodelor, în general.

29
 4.2. Metode, tehnici, procedee, instrumente
 Metoda =ansamblu de mai multe tehnici, procedee și
instrumente.

 Tehnica = o concretizare a metodei, aspectul ei practic, în

relație concretă cu obiectul cercetării;

 Procedeul = o particularizare a tehnicii, o modalitate

anume, în aplicarea instrumentelor de cercetare;

 Instrumentul de cercetare = o unealta concretă,

aspectul material al metodei

 Exemplu;
30
 4.3. Principalele metode de culegere a datelor

 Metode principale:
 Experimentul

 Observația

 Interviul

 Ancheta

 Studii corelaționale ;

 Testul

 Studiul de caz (cazul clinic)

 Metoda biografică, etc.

 Metode tratate ca tehnici:

 Meta-analiza

 Sociometria

 Tehnica documentară etc.

31
 5. Triangularea (triangulația) multiplă
 Un design de cercetare – Cerință: mai multe perspective în
cercetare.

 De ce? În cercetarea socială - dezbateri:

 Pluralism metodologic - modalitate de a compensa limitele

unei metode.
 Multiple perspective interpretative asupra acelorași

rezultate.

 Termenul introdus în științele sociale - triangulare -

triangulația multiplă - (Norman K. Denzin).

 Tipuri de triangulare
32
 a. Triangularea datelor
 Obținerea datelor în cercetare – distincție - două aspecte:

 Sursa de furnizare a datelor pentru cercetare

 Triangularea se referă la varierea surselor de date, a

categoriilor de subiecți

 Metoda de generare a acelor date.

 Putem utiliza un singur instrument sau mai multe

pentru culegerea datelor

 Triangularea datelor - doar primul aspect. (timp, spațiu,

persoană) – ex. studiu sistem Bologna;

33
 b. Triangularea cercetătorului
 Două aspecte:

 1. Participarea mai multor cercetători, din același

domeniu, la un studiu - contribuția lor:
 Discutarea/analiza proiectului de cercetare

 Părți diferite ale cercetării care se completează și se

întrepătrund reciproc;
 Participarea simultană la un demers de cercetare

(intervievator plus observatori, moderator focus grup

plus observatori, sau observatori multipli etc.)

 2. Participarea unor cercetători din domenii diferite la

aceeași temă studiu – ex. discr.
34
c. Triangularea teoretică
(ex. vio. sc.)
Cadre teoretice multiple
în
Elaborarea ipotezelor
Construcţia instrumentelor
Colectarea datelor

Culegerea datelor

Cadre teoretice multiple

în
Analiza datelor
Interpretarea datelor
35
 d. Triangularea metodologică
Denzin (1989): două tipuri:

 Intra-metodă
 Este forma cea mai frecventă.

 Implică folosirea, în cadrul aceleași metode a unor strategii

diferite sau tehnici diverse de cercetare.

 Între metode
 Combinarea sau încrucișarea mai multor metode în

abordarea aceluiași fenomen social.

 Utilizarea unei metode „dominante” însoțită de una sau

mai multe complementare. (ex. discr. gen)

36
 6. Operaționalizarea conceptelor
6.1. Definire nominală și definire operațională

 Conceptul - o construcție mentală abstractă, care reflectă un

set de proprietăți esențiale ale unui obiect

 Ca și construcție mentală, conceptul nu poate fi măsurat.

 Construirea instrumentului de cercetare și accederea prin
măsurare la „obiectul epistemic” presupune:
 O definire nominală - analiza conceptuală
 O definire operațională - operaționalizarea conceptelor –
analiza dimensională și a indicatorilor definiționali.

37
 I. Definirea nominală

Este o acțiune de precizare a semnificației conținutului

informațional al termenilor folosiți;

 Analiza conceptuală - o operație teoretică:

 Apel la bibliografia de specialitate;

 Analizarea diferitelor accepțiuni ce se acordă termenilor

pe care îi utilizează în cercetare;
 Se marchează distincțiile necesare între diferitele
accepțiuni (ex. agresivitate – violență)

 Analiza conceptuală - se finalizează prin definiție

nominală – conceptul dobândește semnificație univocă,
explicită și stabilă în tot cursul cercetării.
 Definiția nominală - are rolul de a evita transferul de opinii
subiective în noțiunile folosite.
38
 II. Definirea operațională

 Definirea operațională - conceptul este definit prin elemente

direct observabile și măsurabile.

 O definiție operațională - conține specificarea tuturor

operațiilor necesare pentru ca oricine să ajungă la același
rezultat (produs, sens, conținut etc.) - reproductibilitate.

 O definiție este operațională în măsura în care include o

procedură pentru obținerea definitului și dovedește o mare
fidelitate.

39
 Raporturi între definirea nominală și cea operațională
(Mărginean, 2000):

 Definirea operațională se bazează pe cea nominală;

 Unul și același concept (cu una și aceeași definiție

nominală) poate avea mai multe definiții operaționale;

 Sfera definiției operaționale poate cuprinde integral sau

doar o parte din sfera definiției nominale.

40
 6.2. Etapele principale ale operaționalizării

 Operaționalizarea = ansamblul etapelor, procedurilor și

tehnicilor prin care un concept este pus în relație directă
cu realitatea empirică și în baza cărora diferitele
manifestări ale acestei realități dobândesc statutul de
referințe empirice ale conceptului respectiv (Ludușan și
Voiculescu, 1997).

ETAPE
 Definirea nominală;

 Elaborarea dimensiunilor;

 Stabilirea indicatorilor (și indicilor);

41
 I. Definirea nominală

 (var1) O etapă anterioară, distinctă, operaționalizării

propriu-zise (Mărginean, 2000; Chelcea, 2001)
 (var2) O etapă a operaționalizării (Ludușan și Voiculescu,
1997).

Mărginean (2000) – familie - exemplu:

 „Familia este o comunitate umană (tip de conviețuire uman) în

care membrii ei se află în relații de rudenie apropiate (filiație),
adopție sau asociere prin căsătorie (coabitare consensuală)”

42
 II. Stabilirea dimensiunilor (analiza dimensională)

 Dimensiunile - concepte cu un nivel mai redus de

generalitate.
 Ceea ce poate fi dimensiune pentru o cercetare poate
deveni un concept central pentru alta.
 Dimensiunile - fac trecerea de la concept spre
indicatori și indici (adică spre aspectele concrete ale
măsurării).

Oscar Hoffman - desfacerea conceptului în dimensiuni

reprezintă nu atât o tehnică, cât mai degrabă un proces
de cunoaștere, deoarece prin intermediul acesteia se
formulează noi concepte, mai aproape de realitatea
investigată.

43
 Definiția familiei - o dimensiune - statusul socio-
profesional al familiei.

 Statusul familiei - tratat ca și concept, - Ludușan și

Voiculescu (1997) - definiție nominală:

 „Statusul socio-profesional al familiei desemnează

poziția deținută de familie în cadrul comunității sociale
dată de locul său în sistemul de stratificare socială și
profesională”.

44
 III. Stabilirea indicatorilor și indicilor

 Indicatorii - elemente observabile și măsurabile cu

ajutorul cărora pot fi caracterizate calitățile obiectului
de studiu.

 Exprimarea prin itemi ai indicatorilor – formularea la

nivelul instrumentului de cercetare

 Elaborarea indicilor (ex. nivel/status economic)

45
Bordeleau (1997) - consecinţele consumului de alcool asupra performanţei muncii.

Consecinţele consumului de alcool asupra rezultatelor

muncii

Dimensiunea A Dimensiunea B Dimensiunea C

Efecte fiziologice Efecte psihologice Efecte sociale

Indicatori Indicatori Indicatori

Alcool în sânge Halucinaţii Insolenţă
Tremurături Pierderea motivaţiei Agresivitate
Tulb. hepatice etc. Tulb. de atenţie etc. Izolare etc.
46
 Adaptarea în muncă

Indicatori referitori la Indicatori referitori la

fenomene obiective fenomene subiective

 Realizarea sarcinilor Dimensiunea 1 Dimensiunea 2 Dimensiunea 3

 Absenteismul Adaptarea la Adaptarea la Adaptarea la munca
 Fluctuaţia forţei de solicitări munca în echipă în întreprindere
muncă
 Accidentele de muncă
 Conflictele
 Preferinţa  Preferinţa  Preferinţa pentru
 Morbiditatea
pentru munca pentru munca în munca în
în industrie echipă întreprinderea în
 Realizarea  Lipsa care se află
personală a conflictelor  Implicarea în
sarcinii problemele
întreprinderii

47