?

ȚESUTUL
EPITELIAL
.
 
 Țesuturi – generalități
Țesutul epitelial

• Caracteristici generale ale țesutului epitelial

• Clasificare după funcție
– Localizări
• Clasificare după morfologie
– Localizări
 CLASIFICARE

• epiteliu de tapetare (înveliş şi

căptuşire) sau epiteliu de
suprafaţă
• epiteliu secretor (glandular)
• epiteliul senzorial
 CARACTERISTICI
GENERALE
morfo-funcţionale
• (1) densitatea celulară crescută,
• (2) prezenţa a numeroase şi variate
joncţiuni intercelulare,
• (3) frecvenţa moleculelor de adeziune,
• (4) polarizarea,
• (5) capacitatea de regenerare,
• (6) lipsa vascularizaţiei,
• (7) inervarea,
• (8) relaţia strânsă cu ţesutul conjunctiv.
 HISTOGENEZA:
origine în toate cele trei foiţe
embrionare
• Ectodermul formează epidermul, epiteliul anterior al corneei,
epiteliul mucoasei orale şi nazale, epiteliul mucoasei din regiunea
anală– structuri în contact direct cu mediul exterior; glandele anexe
ale pielii, glandele mamare, glandele salivare, adenohipofiza ș.a.
• Neuroectoderm : neurohipofiza, epifiza, epiteliile senzoriale
specifice analizatorilor vizual, acustic şi olfactiv
• Endodermul  formează epiteliul mucoasei sistemului digestiv şi
sistemului respirator, glandele anexe ale sistemelor digestiv şi
respirator, tiroida, paratiroidele ș.a.
• Mezodermul realizează epiteliul de tapetare al sistemului de
reproducere masculin şi feminin, glandele genitale accesorii, epiteliul
sistemului urinar, epiteliul sistemului circulator şi cel al cavităţilor
interne ale organismului,etc.
 FUNCŢII

• Protecţie, transport transcelular

pentru anumite molecule, secreţie,
absorbţie, permeabilitate selectivă,
recepţie a senzaţiilor
 ȚESUTURI
EPITELIALE DE
ACOPERIRE ȘI
TAPETARE
 NOMENCLATURĂ ŞI
CLASIFICARE
• Epiteliile de tapetare se clasifică pe baza a
două criterii utilizate în paralel:
• criteriul citologic - caracteristicile
morfologice ale celulelor ce intră în
componenţa unei varietăţi de ţesut epitelial;
• criteriul histoarhitectonic - modul în care
sunt organizate celulele în alcătuirea unei
varietăţi de ţesut epitelial.
 Criteriul citologic
Trei tipuri principale de celule:
• celula pavimentoasă (scuamoasă) – celulă
aplatizată, cu o suprafaţă mare şi o înălţime foarte
mică
• celula cubică (prismatică joasă) – celulă care are
înălţimea aproximativ egală cu diametrul transvers
• celula cilindrică (prismatică înaltă) – celulă care
are înălţimea de două până la cinci ori mai mare
faţă de diametrul transvers

*celula de aspect poligonal sau celula denumită

polimorfă - forme foarte variate
 Criteriul
histoarhitectonic

• epitelii simple: toate celulele

constituente sunt aranjate într-un
singur strat şi fiecare celulă vine în
raport direct cu membrana bazală
prin structuri de ancorare;
• epitelii stratificate: celulele sunt aranjate
în straturi suprapuse unele peste celelalte.
– În aceste epitelii există un singur strat numit
strat bazal, în care celulele vin în raport direct
cu membrana bazală.
– Peste acesta se găsesc, în număr variabil, alte
straturi de celule.
– Ultimul strat formează stratul superficial
Entitate aparte
– ţesutul epitelial pseudostratificat,
localizat la nivelul căilor respiratorii şi al
căilor urinare (epiteliu tranziţional,
uroteliu, epiteliu paramalpighian).
 Nomenclatură
În urma combinării celor două criterii,
rezultă următoarea nomenclatură pentru
varietăţile ţesutului epitelial de tapetare:
• epiteliu simplu pavimentos (scuamos);
• epiteliu simplu cubic (prismatic jos);
• epiteliu simplu cilindric (prismatic înalt);
• epiteliu stratificat pavimentos (scuamos);
• epiteliu stratificat cubic (prismatic jos);
• epiteliu stratificat cilindric (prismatic înalt).
Pentru epiteliile stratificate, stratul
superficial este cel care determină
componenta citologică a nomenclaturii.
 VASCULARIZAŢIA

• ţesut avascular, lipsit de vascularizaţia

de tip sanguin şi cea de tip limfatic
• în epiteliul glandular, în jurul celulelor
secretoare există numeroase vase, fără
însă a se stabili un contact direct.
 INERVAŢIA

• unele varietăţi de epiteliu de suprafaţă

(epidermul, epiteliul mucoasei bucale,
epiteliul mucoasei vaginale) posedă
terminaţii nervoase senzitive abundente,
conferind capacitate de recepţie
• epiteliile glandulare au inervaţie autonomă
 RELAŢIA STRÂNSĂ CU
ŢESUTUL CONJUNCTIV

• Ţesutul epitelial se găseşte

întotdeauna într-o strânsă relaţie
cu ţesutul conjunctiv, existând o
interdependenţă reciprocă.
 CAPACITATEA DE
REGENERARE

• Celulele epiteliale au o durată de viaţă

limitată, iar unele dintre ele sunt eliminate
în mod continuu, prin exfoliere sau
apoptoză, fiind înlocuite cu alte celule
rezultate prin diviziunea mitotică a unor
celule stem (suşă).
 SPECIALIZĂRI,
JONCȚIUNI,
POLARIZARE,
MOLECULE DE
ADEZIUNE

MEMBRANA BAZALĂ
 Polarizarea
• Organizare asimetrică a celulei, legată de
distribuţia organitelor celulare şi de exprimarea
unor caracteristici morfo-funcţionale diferite
• Pol (domeniu), distinct din punct de vedere
morfologic şi biochimic, în raport cu funcţia pe care
o îndeplineşte o celulă
• Marea majoritate a celulelor, indiferent de ţesut, au
un anumit grad de polarizare. Celulele epiteliale
prezintă o polarizare deosebit de evidentă cu două
domenii: apical şi laterobazal.
• Apical:
– Microvili:
• Tranzitorii
• Ficși (platou striat, margine în perie)
– Cili
– Cuticula
• Bazal:
– Labirint bazal
• Lateral
Specializări ale polului
apical
 Microvilii ficși

• Centrați de filamente de actină

• La apex – o zonă amorfă
• La bază – cadru/platou terminal
 Cilii

• 9 + 1 perechi de microtubuli (formați

din tubulină)
• Prinși în corpusculul bazal (care are
aceeași origine cu centrozomul)
 Cuticula
• 2 foițe inegale ca grosime
• Foița externă - uroplakine
• Atașate la filamente ale
citoscheletului care pot plia
plasmalema
• Vezicule discoide – (care se pot atașa
plasmalemei apicale mărind
suprafața acesteia)
Cili
Microvili
Joncțiuni
 Tipuri de joncțiuni
• Joncțiuni celulă – celulă
– Ocludente
– Aderente
– Desmozomi
– Comunicante
• Joncțiuni celulă – matrice extracelulară (MEC)
– Contacte focale
– Hemidesmozomi
 Plan general de descriere a
unei joncțiuni
• Molecule de aderență – glicoproteine
transmembranare
• Elemente ale citoscheletului
• Proteine intracitoplasmatice – de
legătură între moleculele de
aderență și elementele
citoscheletului
 Joncțiuni ocludente – zonula
occludens
• Molecule transmembranare –
occludina, cingulina
• Elemente ale citoscheletului –
spectrina, actina
• Proteine intracitoplasmatice – diverse
 Joncțiuni aderente – zonula și
macula adherens

• Molecule de aderență
transmembranare – caderine
• Elemente ale citoscheletului – actina
• Proteine intracitoplasmatice –
catenine și alfa-actinina
 Desmozomi
• Molecule transmembranare –
caderine desmozomale
(desmogleine, desmocoline)
• Elemente ale citoscheletului –
filamente intermediare
• Proteine intracitoplasmatice –
proteine de placă (desmoplakine,
plakoglobine)
 Contacte focale
• Molecule transmembranare –
integrine
• Elemente ale citoscheletului – actina
• Proteine intracitoplasmatice – diverse
• Molecule ale MEC – fibronectina
(proteină fibroasă de aderență)
 Hemidesmozomi
• Molecule transmembranare – integrina
α₆β₄ și antigenul pemfigoidului bulos
(BPA)
• Elemente ale citoscheletului – filamente
intermediare
• Proteine intracitoplasmatice – diverse
• Molecule ale MEC – laminina 5 (epiligrina
sau kalinina/niceina)
Joncțiuni comunicante – căi de
comunicare celulară
• Între plasmaleme – cca 3 nm
• În acest spațiu există punți –
conexoni
• Proteinele conexonilor – conexine
• Rol:
– Transfer de molecule
– Transfer de ioni
Joncțiuni
ocludente
Zonula
adheren
s
Desmozom
Joncțiu
ni Gap
Hemidesmozo
m
Contact
focal
 MOLECULELE DE
ADEZIUNE
• Moleculele de adeziune celulară (CAM) -
ansamblu de glicoproteine membranare
• Funcţii
– rol în dezvoltarea embriologică
– menţin coeziunii şi aranjamentului celulelor
– intervin în repararea integrităţii tisulare în unele
procese patologice, în special de natură
neoplazică.
• Clasificare: 5 superfamilii
– caderinele,
– selectinele,
– imunoglobulinele,
– integrinele,
Membrana bazală
 Structură
• 3 lamine:
– Lamina lucida
– Lamina densa
– Lamina reticularis
• Lamina lucida:
– Laminină, alte glicoproteine
– BPA
• Lamina densa
– Laminină
– Colagen IV, V, VII
– Proteoglicani
– Molecule de adeziune
• Lamina reticularis
– Colagen I, III
– Fibrilină
EPITELII SIMPLE
Epiteliu simplu pavimentos
– nucleu
– citoplasmă
– membrana celulară
Epiteliu
simplu
cubic
Comparaț
ie epiteliu
simplu
paviment
os-
epiteliu
simplu
cubic
Epiteliu simplu prismatic
EPITELII STRATIFICATE
Epiteliu stratificat
pavimentos
cu keratinizare
Epiderm subțire și
gros
Epiteliu stratificat
pavimentos
fără keratinizare
Epiteliu stratificat cubic
Epiteliu stratificat
cilindric
 EPITELII
PSEUDOSTRATIFICATE
Epiteliu pseudostratificat de
tip respirator
(cilindric ciliat cu celule
caliciforme)
Epiteliu pseudostratificat-
epididim
Uroteliul
ȚESUTUL EPITELIAL
GLANDULAR
 SECREŢIA
• proprietate fundamentală a celulei vii.
• proces prin care, pe baza preluării din mediul
extracelular a unor molecule simple, o celulă
sintetizează un produs complex pe care îl
elimină în exterior.
• acest proces presupune existenţa unor etape
de biosinteză intracelulară, ce necesită
consum energetic
 Clasificare

• Țesut epitelial exocrin

• Țesut epitelial endocrin
 Organizare

• celule izolate
• grupe celulare
• organe secretoare constituite
 Glandele exocrine -
clasificare
• După numărul de celule
– Glande unicelulare
– Glande multicelulare
• După localizare
– Intraepiteliale
– Extraepiteliale
• După histoarhitectonia adenomerilor și canalelor (…)
• După natura produsului de secreție
Glande
unicelulare
Glande
multicelul
are

duct

adenome
Particularități citologice

• Celula sintetizantă de
polipeptide/proteine
• Celula sintetizantă de glicoproteine
• Celula sintetizantă de lipide
• Celula transportoare de ioni
Celula secretoare de
proteine
 Sinteza
• trei etape importante:
• captarea precursorilor (aminoacizi) din
mediul extracelular,
• asamblarea acestora sub formă de
polipeptide sau proteine,
• stocarea şi concentrarea în vacuole
golgiene şi evacuarea acestora prin polul
apical.
Celula secretoare de
glicoproteine (mucus)
 Tipuri

3 tipuri distincte de celule mucigene:

• cu pol mucos deschis (celula caliciformă din
epiteliul intestinal);
• cu pol mucos închis (celula din acinii
glandelor salivare);
• cu pol mucos închis de tip mucoid (celula
epitelială din epiteliul de tapetare gastric)
Celula secretoare de lipide
Celula transportoare de ioni

Tub contort
Stomac proximal
 Ciclul secretor
• Preluarea de precursori
• Sinteza propriu-zisă
• Finalizarea produsului
• Transportul intracelular
• Eliminarea produsului final

• Modelul de eliminare a produsului:

– Constitutiv reprezentat printr-o eliminare
continuă, pe măsura sintezelor intracelulare
– Reglat specific celulelor secretoare specializate,
permite ca eliminarea să se realizeze
discontinuu
 Modalități de eliminare

• Mecanismul de eliminare
– Merocrin/ Ecrin
– Apocrin
– Holocrin
 CELULA MIOEPITELIALĂ
• tip celular particular
• Localizare: în structura adenomerelor
şi a canalelor glandelor exocrine de
origine ectodermică
Glande unicelulare
 Tipuri de glande
multicelulare

• Tipuri de adenomere (…)

• Tipuri de canale (simple sau
compuse)
Glanda tubulară
simplă
Glanda
acinoasă
intraepiteli
ală
Glandă
tubulară
glomerulată
Glandă tubulară
ramificată
 Glandă
acinoasă
compusă
Celule
mioepiteli
ale
Glandă
sebace
e
Țesut epitelial secretor
endocrin
 Generalități
• Celulele endocrine apar ultimele pe
scara filogenetică
• Al treilea sistem de coordonare
(după semnalele chimice simple și
țesutul nervos)
• Originea glandelor endocrine (din
epitelii care pierd legătura cu locul
apariției)
Organizarea celulelor endocrine – celule dispersate,
grupe de celule, organe de sine-stătătoare
• ansambluri de celule endocrine structurate sub
formă de organe independent - constituite, glande
endocrine (adenohipofiza, tiroida, paratiroida,
suprarenala);
• grupe de celule endocrine, prezente în structura
altor organe (insulele Langerhans situate în
pancreas, celulele Leydig în interstiţiul tubilor
seminiferi ai testiculului);
• celule endocrine izolate printre celulele altei
varietăţi de ţesut, formând, în totalitatea lor, un
sistem endocrin difuz (în epiteliul mucoasei gastro-
intestinale, a căilor respiratorii)
 Clasificarea celulelor
secretorii endocrine

• După criterii funcționale:

– Celule sintetizante de polipeptide
– Celule sintetizante de steroizi
– Celule sintetizante de amine
biogene/biologic active
Celula sintetizantă de hormoni tiroidieni
• Hormonii – secretați de celule
glandulare epiteliale
• Neurohormonii – secretați de țesutul
nervos
• Factori – hormoni prea puțin
cunoscuți
 Celula sintetizantă de
polipeptide
• Moderat bazofilă (cantități mici de
hormon – RER, ribozomi slab dezvoltate)
• Slabă polarizare
• Ciclu secretor obișnuit – mai multe în
timpul vieții unei celule
• Prezintă granulații secretorii
• Ex: celulele insulelor Langerhans
pancreatice
 Celula sintetizantă de
steroizi
• Citoplasmă spumoasă (acumulează precursori
stocați în incluzii de trigliceride)
• REN dezvoltat extensiv, mitocondrii tubulare sau
veziculare, Golgi bine dezvoltat dar fără vezicule
golgiene
• Hormonii nu sunt stocați ci eliminați pe măsura
sintezei, probabil prin difuziune
• Cantitatea de hormoni este modulată rapid
• Transportul se realizează cu ajutorul unor
proteine carrier
 Celula sintetizantă de
amine biogene
• Asemănătoare cu celulele sintetizante
de polipeptide (ca morfologie și
activitate)
• Granule de secreție prezente
• Produșii de secreție sunt stabilizați în
vacuole cu ajutorul unor polipeptide (ex.
chromogranine)
 Celula sintetizantă de
hormoni tiroidieni

• Particulară ca structură și funcție

• Secretă triiodtironină și
tetraiodtironină
• Are și asemănări cu celulele exocrine
 Tipuri de hormoni

•Proteici/glicoproteici (de tip RH –

releasing hormone, adenohipofizari etc.)
•Derivați de aminoacizi (h. tiroidieni)
•Amine biogene (adrenalina/noradrenalina
ș.a.)
•Steroizi (h. corticosuprarenalieni,
estrogeni)
•Acizi grași – eicosanoizi (PG –
prostaglandine, tromboxani)
 Acțiune
• Intracrini – receptor intracelular,
frecvent nuclear
• Autocrini – receptor propriu, pe
membrana celulară
• Paracrini – celule alăturate, eliberați
intercelular
• Juxtacrini – celule alăturate, realizând
un fel de punte
• Endocrini – prin intermediul
sângelui/limfei
• Feromoni – prin aer
 Receptori
• 1000 – 10000 per celulă
• Localizare:
– La nivelul membranei – r. de membrană (h. peptidici)
– La nivelul citoplasmei – r. intracitoplasmatici
– La nivelul nucleului – r. intranucleari (h. steroidici)
• O celulă poate avea receptori pentru mai mulți
hormoni (STH, tiroxină etc.)
 Receptori pentru peptide
• Proteine transmembranare
• Reactivitatea unei celule - dată de numărul
de receptori, variabil de la celulă la celulă
dar și în cadrul aceleiași celule
• Legătura hormon-receptor antrenează
modificări conformaționale care, prin
intermediul proteinelor membranare G
determină producerea de AMPc, activarea
enzimelor și modificarea activității celulei
• Hormonul = primul mesager, AMPc =
al doilea mesager
• Uneori Ca este al doilea mesager
 Hormonii tiroidieni
• Acționează asupra unor receptori
intracelulari
 Receptori pentru steroizi
• Receptori intracelulari – mai ales la nivel
nuclear
• Posedă un domeniu de recunoaștere al
ADN care în mod normal este blocat
• Cuplarea hormonului modifică conformația
nucleului, demască domeniul de
recunoaștere al ADN
• Receptorul posedă și un domeniu
transactivator al transcripției care se
activează în condițiile de mai sus și
determină transcripția unor gene
• Se modifică activitatea celulei
 Histoarhitectonia epiteliilor
endocrine
• Organizare cordonală – suprarenalele
• Organizare foliculară – tiroida
• Aranjament difuz – SNED
 Organizarea cordonală
• Cordoane celulare separate de capilare
• Aranjament cordonal-reticulat (zona reticulată de
la corticosuprarenală)
• Aranjament cordonal-glomerulat (zona
glomerulată de la corticosuprarenală)
• Aranjament cordonal-fasciculat (zona fasciculată
de la corticosuprarenală)
 Organizarea foliculară

• Foliculii tiroidieni
• Lobul intermediar al hipofizei
 Aranjamentul difuz

• Sistemul endocrin difuz; se mai numește

sistem APUD (Amine Precursor Uptake
and Decarboxylation)
• Secretă mai ales amine biogene cu
acțiune paracrină
 Mecanisme de reglare

• Reglarea secreției:
– Feed-back
– Neurosecreții
• Reglarea numărului/activității
receptorilor