Subiectul: Enterobacteriile

condiționat patogene –
agenți ai infecțiilor
nosocomiale.
 Enterobacteriile sunt
germeni ubicuitari - se
Enterobacteriile sunt
izolează din sol, apă,
implicate în etiologia a
plante, intestinul omului
30-35% din septicemii,
şi animalelor.
în peste 70% din
Majoritatea
infecţiile urinare şi în
(Escherichia coli,
majoritatea
Klebsiella pneumoniae,
toxiinfecţiilor
Proteus mirabilis etc.)
alimentare. Sunt cauză
fac parte din flora
frecventă a infecţiilor
normală a organismului
nosocomiale.
şi pot produce infecţii
oportuniste.
 Infecție nosocomială
Infecțiile intraspitalicești sau
nosocomiale
(`nosos`=boală,`komenion`-
spital) constituie o
problemă majoră a
medicinei actuale. Aceste
infecții au apărut odată cu
spitalele.

Până la descoperirea asepsiei și a

antibioticelor, infecțiile
intraspitalicești erau foarte
frecvente, însă după descoperirea
lor frecventă acestora a scăzut. În
prezent are loc o recrudescență a
infecțiilor nosocomiale, factorii care
contribuie la aceasta fiind multipli.
 Factorii favorizanți:
Cel mai frecvent, pacienții internați pot dezvolta IN ca urmare a utilizării diverselor proceduri
moderne de diagnostic sau tratament, precum biopsii, examinări endoscopice, catetere urinare,
implantarea diverselor proteze, catetere venoase, respirație asistată, proceduri chirurgicale etc.
Diverse tratamente realizate pe cale intravenoasă și de lungă durată.

Obiecte sau substanțe contaminate, care pot introduce agenții patogeni direct în țesuturi sau
situsuri normal sterile (sânge, lichid cefalorahidian, lichid articular, tractul urinar etc.).

Sistemul imun compromis, care poate fi de natură congenitală sau dobândită

prin: 1) administrarea unor medicamente imunosupresoare, (ex. în cazul transplantului de
organe); 2) maladii autoimune; 3) alte boli cronice imunosupresoare, precum diabetul, leucemia,
insuficiența renală, infecția HIV etc.
Grupele de vârstă cu risc crescut (nou-născuții, prematurii și persoanele > 65 ani).

Internările pe perioade lungi de timp, antibioterapie de lungă durată și cu antibiotice cu spectru

larg și contactul cu alți pacienți care prezintă o infecție.

Condiții precare de funcționare ale unor spitale în ceea ce privește organizarea și igiena,
sau nerespectarea de către personalul spitalului a procedurilor de lucru adecvate, precum
condiții de aglomerare în spital, transferuri frecvente ale pacienților dintr-o unitate în alta,
numărul mare al pacienților susceptibili într-o secție a spitalului (ex.: nou-născuți, arși, terapie
intensivă) etc.
 Diverse
tratamente
realizate pe
cale
intravenoasă și Obiecte sau
de lungă substanțe
Grupele de durată. contaminate,
vârstă cu risc
care pot
crescut (nou-
introduce
născuții,
agenții
prematurii și
patogeni direct
persoanele >
în țesuturi sau
65 ani).
situsuri normal
sterile.

Factorii
antibioterapie
favoriza
de lungă
durată și cu
nți Sistemul imun
compromis
antibiotice cu
spectru larg

contactul cu Condiții
alți pacienți precare de
care prezintă o funcționare ale
infecție. unor spitale
GENUL KLEBSIELLA
Sunt germeni condiționat – patogeni, componenți ai
florei intestinale la om și animale, iar în număr redus
se găsesc și la nivelul mucoasei tractului respirator.
• Reprezintă
microorganisme
baciliforme scurte și
groase cu capetele
rotungite;
• Au dimensiuni mici;
• Sunt imobile;
• Formează capsule.

Morfologia
 Se păstrează Sunt receptive Sunt rezistenți
timp la acțiunea la antibiotice.
îndelungat în soluțiilor de
sol, apă și dezinfectanți
diverse (cloramina,
obiecte; fenol);

Rezistența la factorii mediului

înconjurător
 Omul
bolnav

Purtătorul
de bacterii

Sursele de infecție
 Contactul menajer cu
diferite obiecte și mâinile
murdare; (lengerie,
instrumentar, jucării).

Căile de transmitere
Klebsiella pneumoniae determină la om pneumonii,
bronhopneumonii, pleurezii, otite, sinuzite, peritonite, septicemii,
infecţii urinare etc., în unele cazuri aceste bacterii determină
infecţii intraspitaliceşti. Este o importantă bacterie condiţionat
patogenă care de la nivelul nazofaringelui sau intestinului poate
determina infecţii la persoanele din jur şi de asemenea poate
contamina medicamentele.
Celelalte bacterii din acest grup determină infecţii la nivelul căilor
respiratorii superioare.

Patogeneza
GENUL PROTEUS
Constituienţii grupului Proteus sunt foarte răspândiţi în natură, fiind agenţii
obişnuiţi ai proceselor de descompunere a materiei organice, ai putrefacţiei.
Ei se găsesc în ape de canal, alimente alterate şi constituie flora normală a
intestinului la om şi animale.
• Reprezintă
microorganisme
mărunte, polimorfe;
• Sunt mobili (peritrihi);
• Nu formează spori și
capsule;
• Sunt gramnegative.

Morfologia
 Ei suportă
încălzirea și
Sunt relativ acțiunea Sunt
rezistenți la soluțiilor rezistenți la
mediul slabe de multe
înconjurător substanțe antibiotice.
dezinfectante

Rezistența la factorii mediului

înconjurător
 • Omul este unicul izvor de infecție.

Sursele de infecție
• Alimentară
• De contact-menageră (mâini, lengerie, obiecte, instrumente chirurgicale murdare).

Căile de transmitere
 Patogeneza

•Proteul cauzează diferite forme de infecții. La nimerirea

perorală în organism, îndeosebi cu produsele alimentare, în
care a avut loc înmulțirea agentului patogen, se înregistrează
toxicoinfecții alimentare. La pătrunderea în organism prin
suprafețele rănilor sau a arsurilor, proteul cauzează procese
pioinflamatoare în diferite organe.
•Este unul dintre cei mai importanţi germeni de spital
producând infecţii nosocomiale greu de tratat datorită
multirezistenţei la antibiotice.
GENUL YERSINIA
Genul Yersinia face parte din familia enterobacteriilor și include
câteva specii dintre care specia Yersinia enterocolitica.
Yersinia enterocolitica, este foarte larg întâlnită în natură, de regulă
populează organismul rozătoarelor, frecvent se întâlnește la
animalele domestice.
• Sunt mărunte cu
capetele rotungite;
• Au dimensiuni mici;
• Sunt mobile;
• Nu formează spori;
• Sunt gramegative.

Morfologia
• Se păstrează bine la temperatura redusă, iar la 4-140C nu numai se
păstrează, ci și se înmulțesc.
• Foarte repede pier la uscare.
• În produsele alimentare se pot păstra timp îndelungat și chiar se pot
înmulți.

Rezistența la factorii mediului

înconjurător
 • Cel mai frecvent sunt animalele bolnave, mai rar omul.

Sursele de infecție
 • Alimentară

Căile de transmitere
• Pătrunzând prin gură în aparatul digestiv, yersiniile se
înmulțesc. Uneori pătrund în celulele epiteliale ale
intestinului, înmulțindu-se aici. Endotoxina și substanțele
toxice, produse de yersinii, cauzează gastroenterita acută.

• La pătrunderea agentului patogen în sânge, se dezvoltă bacteremia și procesul

generalizator, ce afectează diferite organe: ficatul, splina ș.a.

Patogeneza
Pentru diminuarea apariției IN trebuie
respectate câteva reguli simple, de exemplu:
Instruirea personalului medical și un comportament mai bun al acestuia (mai ales al
medicilor, care trebuie să fie un exemplu pentru toți ceilați), dar și al pacienților.

Spații și condiții corespunzătoare pentru o bună igienă a personalului și

pacienților (săli de baie, dușuri, spălarea frecventă a mâinilor, dezinfecția cu
soluții antiseptice și pe bază de apă și alcool pentru diminuarea riscului de
transmitere a IN prin intermediul mâinilor).
Condiții de izolare a pacienților (pentru cei cu risc crescut la infecții – vârstnicii,
prematurii și copiii foarte mici, imunosupresații etc.; pentru cei bolnavi sau
susceptibili de o boală infecțioasă; pentru cei suspectați a fi purtători ai unor
bacterii multirezistente la antibiotice; pentru pacienții cu tuberculoză etc.).
Utilizarea judicioasă a antibioticelor și supravegherea continuă a rezistenței la
antibiotice a agenților patogeni.

Profilaxia
Limitarea sau chiar renunțarea la manevrele și tratamentele care pot
favoriza apariția IN. Ex.: sondajul urinar, utilizarea antibioticelor cu spectru
larg și pe perioade lungi etc.

Supravegherea serviciilor tehnice (spălătorie, bucătărie, ventilație,

diverse conducte).

Constituirea unui comitet pentru combaterea și prevenirea IN, cu un rol

central în cooperarea multidisciplinară (administrație, medic, epidemiolog,
microbiolog, farmacist, asistenți și personal de îngrijire) și în schimbul de
informații.

Instituirea unui program de supraveghere epidemiologică, cu declarare

regulată a IN.

Profilaxia 2
• F.K.Cerkes, L.B.Bogoiavlenskaia, N.A.Belskaia, Microbiologie,
Chișinău, Știința, 1993.
• M. Moldoveanu, Virusologie, bacteriologie și parazitologie
pentru asistenți medicali, București: Editura ALL, 2012.
• Piatchin Ch., Krivoșein Iu. Microbiologie cu virusologie și
imunologie, editura Lumina, Chișinău, 1993;
• Galetchi P., Buic D., Plugaru St. Ghid practice de microbiologie,
I.E.P. Știința, Chișinău, 1997.

Bibliografie