Cerneala invizibila

Sofia Bunrau – clasa a VIII – a D

 Istoria cernelurilor invizibile pornește din Antichitate, de la vechii greci și de la romani. Prima
mențiune despre o asemenea substanță o datorăm lui Plinius cel Bătrân, care, în secolul I d. H., afirma că a
folosit seva unei plante, pe post de cerneală invizibilă. 

Există două categorii de materii prime cu ajutorul cărora putem putem scrie un mesaj secret:

 fluide organice și
 cerneluri simpatice
 În categoria metodelor “naturale” pe care poate unii din noi le-au încercat, putem aminti:
sucurile de citrice (lămâie, portocală, grapefruit), oțetul, laptele, sucul de ceapă, bicarbonatul de
sodiu, saliva și chiar urina. Aceste”cerneluri” organice invizibile devin vizibile fie prin încălzire la
flacără, fier de călcat sau cu ajutorul unui bec, fie prin expunere la raze ultraviolete.

În fapt, aceste fluidele organice alterează fibrele hârtiei pe care scriem, așa că literele devin
vizibile la o temperatură mai joasă decât cea de ardere a hârtiei, primind o culoare maronie și putând
fi, astfel, descifrate.

Cernelurile simpatice sunt amestecuri chimice mai complexe. Acestea conțin mai multe
substanțe și necesită aplicarea unui reactiv (tot un compus chimic), pentru a fi „developate”.
Cum să faci acasă cerneală invizibilă

Eu am încercat trei metode: sucul unei lămâi, bicarbonatul de sodiu pe care l-

am amestecat cu puțină apă și un înălbitor de rufe pe bază de clor. Pentru primele
două, metoda pentru a dezvălui mesajul scris, a fost cea prin încălzirea foii de
hârtie la flacăra unei lumânări. Pentru cea pe bază de clor, am folosit o lampă cu
lumină ultravioletă. Iată ce a ieșit:
Bibliografie:
https://www.artofmanliness.com/character/knowledge-of-men/man-knowledge-
the-history-of-invisible-ink/