Dacia romană.

Romanizare

Piesă ceramică de la Potaissa, marcată cu LVM
Castrul Legiunii a V-a
Macedonica (Potaissa)
Dacia era apărată de o armată
puternică formată din două
legiuni şi numeroşi alţi militari
romani, care staţionau în
fortificaţii numite castre.
Inscripţie cu numele Legiunii a XIII-a Gemina pe
cărămizile de la fundaţia cetăţii romane Stremţ,
judeţul Alba, România
• Castru şi soldaţi romani –
reconstituire 3D
• Harta limesului
roman din provincia
romană Dacia şi
exemple ale
acestuia
Factorii romanizării
Ruinele coloniei Napoca
Unelte agricole Roşia Montană
Mitra de la
Apullum

Sarcofag daco-
roman, Cluj-
Napoca

 Sincretism religios – contopirea divinităţilor similare, dar

de origine diferită într-una singură.
 Retragerea armatei şi
administraţiei romane din Dacia
(271-275 d. Hr.) a marcat
încetarea stăpânirii romane în
provincie. Aceasta a fost decisă de
împăratul roman Aurelian,
confruntat cu imposibilitatea
apărării provinciei în faţa
atacurilor dacilor liberi şi ale
goţilor germanici, în condiţiile
crizei economice şi militare din
imperiu. Populaţia autohtonă
daco-romană a rămas, în
continuare, la nordul Dunării.