TUNDRA

ZONA NATURALA A USCATULUI

Definitia:
Termenul “tundră” provine din cuvântul finlandez
“turturi” , ce Înseamnă pământ fără copaci afirmaţie
chiar potrivită pentru această zonă.
Tundrele sunt formaţiuni ierboase , subarbustive şi
aburstive scunde , deschise formate sub influenţa
climatului aspru polar, situate la limita pădurilor de
conifere , între silvotundre şi deşerturi nivoglaciare
Caracteristici:
Temperaturi extrem de reci
Precipitaţii scăzute
Biodiversitate scăzută
Sezonul de creştere şi reproducere este scurt
Oscilaţii mari de populaţie animala/ vegetală
Energie şi nutrienţi sub formă de materie organică
moartă.
Structura vegetaţiei este simplă
O extindere mai larga tundra are in emisfera
nordica.Se intilneste pe tarmurile Americii
de Nord, in Islanda, in nordul Scandinaviei,
in nordul Cimpiei Europei de Est si al
Siberiei.
Clima:
Zona rece
Climat subpolar
Temperatura:
Media anuală: Tundra Asiatică : 0°C ,-40°C
Tundra Europeană: -9°C ,-14°C
Amplitudinile termice diurne tind să fie mai scăzute datorită
faptului ca vara soarele luminează uniform de puternic iar
iarna slab dar unifrom.
În America de Nord şi V Euroasia, datorită influenţei
oceanului, cea mai caldă lună este august, pe când iulie este
cea mai caldă lună pentru celelalte zone, cȃnd temperatura se
poate ridica pȃnă la 10°C. Cea mai rece lună e martie pentru V
Siberiei, iar februarie pentru E SIberia
Plantele sint adaptate la conditii
aspre:temperaturi medii anuale negative,
precipitatii reduse, dezghet superficial al
solului. Vinturi puternice, perioade scurte
de vegetatie.
Vegetaţie măruntă – un mozaic de arbusti, ca mesteacanul pitic
salcia pitica sau arbusti fructiferi ca :afinul, merisorul, murul
comun, ierburi aspre, muşchi şi licheni printre care răsar, în
timpul scurtei veri, flori micuţe, de o neaşteptată gingăşie -
acoperă întinderi vaste peste care vânturile şuieră uneori
asurzitor.
Vara în tundră înseamnă dezgheţ, ape
desferecate din carapacea lor de sloiuri, o
izbucnire de verde şi o năvală de flori, pui de
animale şi întoarcerea unor locuitori plecaţi,
pe timpul iernii, în sud. Vara, temperaturile
pot ajunge la maxime de 12 grade Celsius

Stratul superficial al solului se dezgheaţă,

eliberând o mare cantitate de apă; ca
urmare, în timpul verii, tundra e acoperită,
în mare parte, de mlaştini, lacuri, bălţi, iar
plantele (cum e bumbăcariţa - fotografia din
stinda- care creşte în nordul Eurasiei şi al
Americii de Nord) cresc repede şi îşi
desfăşoară ciclul de înmulţire în mare grabă,
pentru a profita de scurta perioadă caldă şi
însorită.
tundră: forme de viaţă excelent adaptate
condiţiilor dificile, ei reprezintă o sursă
vitală de energie pentru animale. În plus,
joacă (pentru noi) rolul unor bioindicatori
de mare precizie: vulnerabili la poluare,
prezenţa sau absenţa lor arată starea
mediului înaintea oricăror analize ale
aerului, apei ori solului. Aceasta specie
poartă numele de lichenul-renilor, arătând
însemnătatea pe care o are în viaţa acestor
mamifere, ca sursă de hrană.
Multe dintre mamiferele şi păsările tundrei îşi schimbă "haina" odată cu
schimbarea anotimpurilor. Vulpea polară, îmbrăcată iarna într-o blană de un alb
imaculat, pentru a se confunda cu albul zăpezii, îşi pune vara o blană cafenie.
 La limita între tundra arctică şi taiga (pădurea boreală), zona de trecere de la
un ecosistem la altul e marcată de prezenţa unor copaci rari, dar şi a unor
animale mai adaptate pădurii, cum este elanul.  Aici, în acestă zonă de trecere
(ecoton), şi trecerea de la un anotimp la altul e mai bine marcată, prin culorile
bogate ale toamnei.
Tundra se întinde în ambele emisfere - există o tundră arctică şi una antarctică (iar
geografii descriu şi o tundră alpină: în zonele montane, la altitudini mari, chiar şi în
regiunile calde şi temperate ale planetei, vegetaţia e măruntă, aproape de sol,
întocmai ca în zonele de tundră dinspre cercurile polare ale Pământului). Tundra
fiecărei emisfere are animale specifice; de pildă, urşii polari se întâlnesc doar în zona
arctică, nu şi în cea antarctică.
La fel, boii moscaţi 
renii
potârnichea arctică
  şi bufniţa polară sunt specii caracteristice
zonelor reci ale Nordului.
În general, acestea sunt
din fauna însă
tundrei prezente
antarctice caracteristic
lipsesc e şi
mamiferele impunătoar
terestre e în tundra
mari; nordică.
Vulnerabilă la schimbările prin care trece azi planeta - încălzire globală,
poluare, fel de fel de forme ale impactului dur al activităţii umane asupra
ecosistemelor - tundra este, în ciuda măreţiei, asprimii şi vastităţii ei, un
mediu natural ameninţat. Topirea permafrostului, modificarea
temperaturilor, alterarea ritmurilor naturale înseamnă, pentru formele
de viaţă adaptate la traiul în tundră, o schimbare uriaşă, cu consecinţe
dramatice, o dezechilibrare a întregii lor existenţe. Sunt multe (şi grele!)
de făcut pentru a păstra aceste ecosisteme, încă prea puţin studiate şi
cunoscute şi a căror însemnătate în viaţa Terrei - în viaţa noastră -
probabil că nici n-o înţelegem încă pe deplin.