MARILE SPERANJE

CHARLES DICKENS

Charles Dickens este un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-
lea, cunoscut prin opere precum Marile sperante, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield,
Dombey si fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichitati), Documentele
postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre doua orase
(ultimele doua, romane istorice). Se naste la 7 februarie 1812, in Portsmouth, Hampshire, ca fiu al
lui John si al Elizabethei Dickens. In 1817, familia sa se muta in Chatham, Kent, in 1822
mutandu-se din nou, in cartierul Camden Town,Londra. Primii ani ai vietii au fost unii foarte
fericiti, petrecandu-si timpul liber in compania romanelor de aventuri ale lui Tobias Smollett si
Henry Fielding. Familia sa facea parte din nobilimea de mijloc si i-a asigurat educatia la o scoala
privata, dar totul avea sa se schimbe dupa ce tatal sau a pierdut o suma mare de bani in distractii si
straduindu-se sa-si mentina pozitia sociala, familia fiind trimisa la inchisoarea datornicilor.
La varsta de 12 ani, Dickens este destul de matur ca sa munceasca zece ore pe zi in fabrica
de crema de ghete a lui Warren (aflata in apropiere de statia de cale ferata Charing Cross), pentru
sase silingi pe saptamana. Cu acesti bani trebuie sa-si achite cazarea si sa incerce sa-si ajute
familia. Dupa o perioada de timp, situatia familiei se imbunatateste in urma unei mosteniri venite
din partea familiei tatalui.
Prima sa povestire a fost publicata in Monthly Magazine, in anul 1833, cu pseudonimul
Boz. Cu acelasi pseudonim a publicat si in Morning Chronicle si London Evening Chronicle.
Povestirile au devenit foarte populare si in 1836 au fost reunite in volumul Sketches by Boz. Tot
in anul 1836, Dickens a acceptat postul de editor la revista Bentley's Miscellany, o pozitie pe care
a detinut-o timp de trei ani, perioada in care editorul William Hall se angaja sa ii publice The
Pickwick Papers in 20 de numere lunare, apoi Oliver Twist in 1838 si The Life and Adventures of
Nicholas Nickleby in 1839, de asemenea, publicate lunar in Bentley's Miscellany.
Pe 2 aprilie 1836 se casatoreste cu Catherine Hogarth, impreuna cu care va avea zece
copii. In acest an accepta un post de editor la Bentley's Miscellany, unde va ramane pana in 1839.
Alte doua ziare la care a publicat foarte mult au fost Household Words si All the Year Round.
In 1868 divorteaza de sotia sa, dar aceasta va locui la Gad’s Hill pana la moarte.Dickens continua
sa lucreze si sa faca turnee de promovare a romanelor sale
Petrece mult timp in intalniri cu publicul cititor, unde citeste din cele mai bune romane ale
sale. Fascinatia sa pentru teatru ca mijloc de evadare din real este reflectata in romanulNicholas
Nickleby. Fara indoiala, cel mai cunoscut roman al lui Charles Dickens este “Marile sperante”
(1860), care urmareste destinul orfanului Pip, nepot al unui fierar, care vine la Londra cu visul de
a deveni gentleman
Pe 2 decembrie 1867 are prima intalnire cu cititorii in Statele Unite, la New York. Aceste
intalniri cer insa mult efort si vor contribui la deteriorarea starii lui de sanatate. Se stinge din viata
la 9 iunie 1870, in urma unui atac de cord. Este inmormantat in Coltul poetilor din
Catedrala Westminster.
Romanul "Marile sperante" aparpne celei de-a treia etape a creapei dickensiene. Aceasta
marcheaza un moment de cotitura in evolutia scriitorului, care publica acum romanele sale cele
mai remarcabile: "David Copperfield", "Casa intunericului", "Timpuri grele" §i "Micuta Dorrit".
"Marile sperante", considerat de catre o parte a criticii drept cel mai bun roman dickensian, a fost
scris sub semnul unei pasiuni tumultuoase a autorului pentru actrita Ellen Ternan, ceea ce a
imprimat romanului tonul suav, melancolic §i u§or fantastic. De asemenea, ca §i alte romane
dickensiene legate de universul copilariei, "Marile sperante" confine numeroase accente
autobiografice, fara insa a putea fi identificate. In fictiune, date precise legate de Charles Dickens.
Daca este un roman mai putin „realist” dickensian, "Marile sperante" este, cu siguranta,
cel mai „frumos”, cel mai poetic, avand darul de a impune personaje memorabile, precum Pip ,
Miss Havisham, ocna§ul Magwitch etc. Astfel incat aceasta tipologie dickensiana, impreuna cu
intreaga atmosfera a carpi, au putut constitui modele creatoare fertile pentru unii romancieri
moderni.
Titlul pare sa dezvaluie tema cartii, dar poate reprezenta o capcana veritabila pentru
cititor. La o prima impresie, chiar dupa cateva capitole, putem crede ca volumul spune doar
povestea unui baietan devenit gentleman peste noapte. Surpriza adusa de schimbarea acestui
noroc in aventura personajului ne descopera insa adevarata semnificatie ,adevaratul sens a celor
doua cuvinte promitatoare: o ironie amara. Un joc de cuvinte menit sa ia in ras iluziile si
naivitatea lui Pip, indulcit doar de zambetul trist si compatimitor al cititorului.
 Tema volumului este usor de identificat: dezavantajele averii. Personajele si povestile lor
sunt argumente aduse de autor pentru a demonstra ca starea financiara nu este cea care
indepline§te totul: satul izolat, dispretuit initial de Pip pentru traiul modest si perspectivele
inguste pe care i le oferea, devine un paradis pierdut. Prietenia sincera a lui Joe, fierarul naiv, este
de nepretuit in comparatie cu orice mostenire fabuloasa. Toate detaliile vietii saracacioase ii aduc
in final baiatului mai multa bucurie si liniste decat orice rang social.
Romanul prezinta povestea lui Phillip Pirrip (Pip), un ucenic modest de fierar, ce
locuieste intr-un sat izolat impreuna cu sora lui si sotul acesteia, Joe. Actiunea volumului incepe
cu o intamplare aparent nesemnificativa din copilaria baiatului: intalnirea in mlastina cu un
puscarias evadat pe care il ajuta. Aventura este uitata de Pip odata cu maturizarea sa. Copilul,
devenit un tanar naiv, incepe sa viziteze o batrana din orasul invecinat si se indragosteste de fiica
ei adoptiva. Intr-o seara oarecare, destinul sau ia o intorsatura nea§teptata, cand afla ca este
mostenitorul unei averi uriase. Desi binefacatorul ramane un mister pentru el, Pip este convins ca
e protejatul vecinei sale batrane, domnisoara Havisham. Acesta pleaca la Londra, unde este educat
de varul femeii si are acelasi avocat ca si ea. Tanarul vede viitorul sau stralucit ca pe o certitudine:
nu se indoieste de identitatea misteriosului protector si o considera pe Estella, fiica domnisoarei
Havisham, viitoarea lui sofie promisa inca din copilarie. Singura lui suferinta este reprezentata de
indiferenta fetei si dispretul ei fata de originea lui simpla. O vizita tratata initial cu dispret ii va
schimba insa definitiv sperantele de viitor. La resedinta sa din Londra soseste un oaspete, in care
Pip il recunoaste pe evadatul din mlastina. Spre disperarea proaspatului gentleman, barbatul se
dovedeste a fi chiar binefacatorul sau, iar visele de a urca pe scara sociala ii sunt spulberate.
In romanul sau, autorul a reusit sa faca din protagonistii romanului sau personaje destul
de tulburatoare prin framantarile si deziluziile lor, surprinzatoare prin personalitati contrastante.
Pip este un personaj greu de incadrat intr-un tip uman, datorita schimbarilor ce au loc in firea sa
de-a lungul actiunii. Am putea spune ca reprezinta modelul tanarului visator si in acelasi timp pe
cel al omului intelept si responsabil. Tocmai personalitatea cu mai multe fete a personajului il face
pe Dickens un reprezentant al realismului. Pip trece printr-un proces de maturizare, un proces
initiativ in realitate, ce are loc printr-o cunoastere dura a starii sale adevarate. Naivitatea si
ingamfarea viselor sale, ambele caracteristice tanarului neintelept, fac din baiatul cu “mari
sperante” o prada usoara pentru replicile imprevizibile ale destinului. Si amplifica suferinta
ulterioara. Desi pare sa treaca printr-o schimbare subita, momentul de maxima tensiune in care
tanarul Icar afla identitatea protectorului sau este urmat de reflectii si framantari ample: o cautare
a idealurilor, a valorilor importante, adevarate lupte intre superficialitate si virtute. Motivul
asteptarilor neimplinite ce duc la maturizare este prezent si in alte opere. Astfel, Pip are o poveste
asemanatoare cu cea a Mariannei din Ratiune si simtire de Jane Austen. Pentru acesta, asteptarea
viitorului visat aduce orgoliu si nerecunostinta fata de adevaratii lor prieteni, defecte detestate
inainte. La polul opus, dezamagirile dureroase ii transforma in persoane modeste si intelepte.
Paradoxal, sperantele de prosperitate si averea produc degradarea constiintei si a valorilor, in timp
ce prabusirea nadejdilor se dovedeste a fi utila pentru cei doi. Tot aici, amintim fermecatoarea
figura a Estellei, nucleul visurilor sale. Tanara pare o Craiasa a Zapezii intangibila, lipsita de
sentimente (precum ea insasi sustine). Desi apare ca un personaj negativ si inspira poate, la un
moment dat, repulsie pentru firea ei nepasatoare si aroganta, este doar o marioneta. Mai exact, un
robotel programat de o savanta frustrata, sa imprastie in jurul lui groaza si suferinta. Despartirea
lui Dickens de sotia lui se reflecta in dragostea neimpartasita pentru Estella, ce il urmareste pe Pip
toata adolescenta. Iar modificarea finalului in favoarea celor doi pare sa il apropie pe autor de
romantism; fericirea personajelor compenseaza dezamagirea scriitorului, iar povestea constituie
pentru el o evadare din realitate.
Orfanul Pirrip Filip (Pip) este crescut „ca in palme” de sora lui; sopa fierarului Joe
Gragery. In locul acoperit de noroaie in care locuiesc el §i ai lui, langa biserica, intr-o zona
numita „la Baterie”, Pip intalne§te, rasarind dintre mla§tini, un ocna§ care-i cere sprijin.
Sentimentul de copil orfan il urmareste pe acesta pe parcursul intregului roman
deoarece ,in multe situapi el aminte§te sau prin text se subintelege ca nu are parinp, ca sora §i
so^ul acesteia il are in grija sau mai bine zis "l-au pnut in palme".In cele mai multe cazuri se
aminte§te de catre personajul principal ca persoanele care il cuno§teau prezentau fa^a de aceste
un sentiment de mila , de grija §i afecpune .
Ajuns la o varsta cand con§tientiza clar cine e , acesta afirma ca persoanele care-l
cuno§teau doreau sa il ia in "obladuirea" lor.Chiar daca nici necunoscutul nu il §tia pe tanar a
reacponat prin acelap gest , amintindu-§i din nou cum top cunoscupi lor recurgeau la acelap gest
§i anume acela de a-i ciufuli dragastuos parul ca §i cum i-ar purta baiatului o grija permanenta.
Chiar daca sentimentul de copil orfan il conduce pe tot parcursul romanului , Pip este un
tanar cu multe speran^e §i aspirapi pe care ajunge sa le atinga la un moment dat . Privind dintr-un
punct subiectiv faptul ca acesta a ramas fara paring de la o varsta frageda ii aduce ca§tiguri mari
in timp, starea sa sociala , in principal crescand considerabil.]
Alt §ir de evenimente transforma in firava amintire o perioada negativa din viata
protagonistului.. Unchiul Pumbleckook ii veste§te lui Pip dorinta unei excentrice domni§oare
Havisham de a-l cunoa§te. Vizitarea domni§oarei Havisham e o experienta insolita §i
cople§itoare. Insolita - pentru ca domni§oara Havisham este o fiinta stranie. Cople§itoare - pentru
ca Pip descopera ca e lipsit de educate §i are revelatia saraciei §i a prostului-gust ce-i intovara§esc
purtarile §i exprimarea
Vizitele pe care Pip i le face conpn de fiecare data acela§i ritual: plimbari neobi§nuite in
jurul camerei, jocuri neobi§nuite, intrebari neobi§nuite la care trebuie sa raspunda. La fel, de
fiecare data, Pip este pnta dispretului §i jignirilor pe care i le adreseaza Estella, o tanara draguta
dar infumurata, adoptata de domni§oara Havisham. Atmosfera ce inconjoara aceasta casa este
misterioasa, iar taina se dezvaluie treptat. Estella fusese infiata §i crescuta de domni§oara
Havisham in a§a fel incat sa razbune, prin frumusete §i nepasare. In fata tuturor incercarilor pe
care diferip admiratori le-ar fi facut, raul pe care-l pricinuise un anume domn Compeyson,
parasind-o pe domni§oara Havisham in ziua nunpi. Povestea aceasta justifica viata pe care o
ducea batrana.
Incercand disperat sa-i placa Estellei, Pip prime§te lectiile unei tarancute cultivate
(Biddy) §i incearca sa-§i lustruiasca manierele. Dupa mai multe vizite, domni§oara Havisham
renunta la serviciile baiatului §i il plate§te pentru ca-i slujise o vreme drept obiect de distractie,
incredintat lui Joe, cumnatul §i prietenul lui mai mare. Pip devine ucenic. Aceasta perioada e
tulburata de un singur incident, dar marcata de doua intalniri surprinzatoare. Furios ca nu se
bucura de acelea§i favoruri pe care reu§ea sa le ca§tige Pip din partea lui Joe, celalalt lucrator al
acestuia, Orlick, ii ofenseaza sotia, pe doamna Joe, pentru ca mai tarziu sa o atace §i sa o raneasca
grav. Rezultatul atacului e tragic §i doamna Joe nu-l mai poate indica pe autorul faptei. Adevarul
va ie§i la iveala dupa un timp, cand, indemnat de aceea§i gelozie nejustificata, Orlick va incerca
uciderea lui Pip. Incercarea lui e§ueaza.
Pip nu este inca ucenicul lui Joe, in momentul in care se intalne§te cu un strain care-i da,
fara vreo explicate, doua lire. Daca gestul strainului e misterios §i anonim, nu mai putin
misterioasa e cunoa§terea unui celebru avocat londonez, Jaggers, care-l anunta pe tanar ca va intra
in posesia unei frumoase averi. Totul se datoreaza generozitatii unui binefacator care
prefera sa ramana anonim. Pip va trebui sa renun^e la via^a pe care o duce, va fi educat pentru a
deveni un gentleman §i se va bucura de sprijinul unui tutore pe care are dreptul sa §i-l aleaga.
Jaggers ii vorbe§te despre Matthew Packet, o ruda a domni§oarei Havisham, cazuta in dizgrape.
Pip il accepta.
Tanarul renun^a la slujba ce-l a§tepta ca ucenic al lui Joe, pleaca la Londra. Il viziteaza in
cateva randuri pe Jaggers, a carui autoritate asupra celor din jur il impresioneaza, il cunoa§te pe
Wemmick, secretarul lui Jaggers, un tip cameleonic. Inainte de a-l intalni pe Matlhevv Packet, Pip
leaga o frumoasa prietenie cu fiul acestuia, Herbert. Fara §tiin^a lui Herbert, Pip il ajuta sa devina
colaboratorul §i, apoi, asociatul unei companii comerciale. La aceasta i§i aduce sprijinul material
§i domni§oara Havisham, pe care baiatul cauta sa o vada din cand in cand. Indragostit de Estella,
el se intalne§te de cateva ori cu ea. Tanara ramane in continuare mandra §i inaccesibila.
Cel care il ajuta pe Pip i§i declina in cele din urma identitatea. Toate speran^ele acestuia
ca averea de care se bucura ii este pusa la picioare de domni§oara Havisham §i ca o posibila
casatorie cu Estella era, in acest caz, favorizata, se spulbera. Binefacatorul lui este ocna§ul ajutat
de baiat cu ani in urma. Banii pe care-i primise odinioara proveneau din aceeap sursa. Vizita pe
care ocna§ul i-o face lui Pip. dorin^a lui de a ramane in Londra, sunt insa pline de riscuri.
Condamnat in nenumarate randuri, cel mai adesea pentru vagabondaj, ocna§ul
(Magwitch) devine partenerul de afaceri al lui Compeyson, cel ce-o parasise pe domni§oara
Havisham in ziua nunpi. Cum in afacerile celor doi exista un aspect murdar, are loc un proces.
Compeyson scapa, iar Magwitch, nevinovat, intra in pu§carie. Ulterior, arestat pentru o cu totul
alta vina, Compeyson ajunge pe galera unde-p ispa§e§te pedeapsa Magwitch. Inspaimantat de
posibila razbunare a acestuia, el evadeaza. Magwitch evadeaza p el. Acesta era motivul
confruntarii dintre cei doi ocnap la care Pip asistase in copilarie.
Iata de ce, deportat cu mulp ani in urma in colonii, unde reupse sa adune o frumoasa avere
pe care i-o daruise lui Pip ca rasplata pentru ajutorul de altadata, Magwitch nu avea voie sa revina
in ^ara. De aceea Pip p Herbert hotarasc izolarea fostului ocna§ p, apoi. scoaterea lui din Anglia.
Incercarea nu reu§epe. Urmarip de un echipaj in care se afla p Compeyson. In timp ce-l
transportau pe Magwitch cu barca, afara din Londra, Herbert p Pip sunt oprip. Are loc o lupta
intre fopii ocnap, Compeyson se ineaca, iar Magwitch e grav ranit. Arestat, el sucomba inainte de
executarea sentin^ei de condamnare la moarte.
 Pip adunase intre timp amanuntele pove§tii lui Magwitch. pusese cap la cap anumite
marturisiri, daduse curs unor banuieli §i reconstituise momente din viafa Estellei, care-l preocupa
inca. Estella este fiica lui Magwitch §i a lui Molly. Molly, care omorase din gelozie o femeie,
fusese achitata grape intervenpei lui Jaggers. Domesticita, ea-i devenise slujnica devotata. Tot
Jaggers facilitase infierea Estellei de catre domni§oara Havisham. Destinul domni§oarei
Havisham e tragic. Ea e victima unui incendiu §i. salvata de Pip. mai traie§te foarte pupn.
Incapabila de a iubi §i de a-§i alege un sof potrivit. Estella are o scurta casnicie nefericita. Cartea
se incheie cu intalnirea lui Pip cu Estella §i cu speranfa acesteia de a-§i schimba viafa.
Marile sperante este o carte despre maturizarea fortata, despre dragostea neimpartasita,
despre cautarea adevaratelor valori, vise si deziluzii.Toate fac parte din copilaria si adolescenta
unui personaj complex, in care putem sa ne regasim cu totii macar in parte. Ne poate ajuta sa
descoperim si o latura luminoasa in dezamagirile pe care uneori le traim; ne determina sa
deosebim clar lucrurile importante de cele deghizate doar in costume frumos colorate. E un roman
ce merita citit, fie si numai pentru viziunea nonconformista asupra societatii engleze si a lumii
intregi, atat de criticata la momentul aparitiei.