Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cum se inregistreaza o electrocardiograma - копия
Cum se inregistreaza o electrocardiograma - копия
electrocardiograma
Electrocardiograma este o
metoda de monitorizare non-
invaziva a activitatii electrice a
inimii (miocardului) cu ajutorul
unor electrozi care capteaza
polarizarea/depolarizarea
camerelor inimii (atrii si
ventricule).
Etapele unei electrocardiograme
Electrocardiogrma nu are foarte multe etape. După ce te schimbi într-un halat special, se
atașează 12 sau 15 electrozi flexibili cu ajutorul unui gel de pieptul tău, pe brațe și pe
picioare. Asistenta s-ar putea să fie nevoit să îndepărteze părul de pe mici zone de pe piele,
pentru a se asigura că electrozii se lipesc în mod corect de piele. Fiecare electrod este de
dimensiunile unei monede.
Acești electrozi sunt atașați de niște fire electrice, care sunt legate la un aparat. În timpul
testului, trebuie să stai nemișcât pe un pat, în timp ce aparatul înregistrează activitatea
electrică a inimii și înregistrează informația pe un grafic, pe o hârtie.
Asigură-te că stai cât mai nemișcat posibil și că respiri normal. Nu trebuie să vorbești în
timpul electrocardiogramei. După procedură, electrozii sunt îndepărtați. Întregul proces
durează aproximativ 5-10 minute.
Cum te pregătești pentru o electrocardiograma ?
Evită să bei apă rece sau să faci exerciții fizice sau un efort mare înaintea unei
electrocardiograme. Dacă vei bea apă rece, acest factor poate provoca modificări în
tiparele electrice pe care EKG-ul le înregistrează. Activitatea ori exercițiile fizice
pot să crească numărul de bătăi ale inimii și pot afecta rezultatele testului EKG.
Ce este măsurat sau ce poate fi detectat în timpul unui
EKG?
In urma unei electrocardiograme, pot fi detectate:
viteza și ritmul inimii;
orientarea inimii (cum este poziționată) în cavitatea toracică;
dovezile privind hipertrofiile mușchiului inimii (miocardul poate să crească în
grosime);
dovezile privind deteriorarea diferitelor părți ale miocardului (anomalii structurale);
dovezile privind fluxul sangvin afectat și oxigenarea sângelui din zona mușchiului
inimii;
modelele care indică o activitate electrică anormală care poate predispune pacientul la
tulburări ale ritmului cardiac;
alte modificări cardiace.