Performanţe la nivel european în domeniul

flexicurităţii
 
Iordan Marioara
Albu Lucian-Liviu
Chilian Mihaela-Nona
Institutul de Prognoză Economică

Sesiunea ştiinţifică a IPE – 20 de ani de activitate academică:

“Estimări ale evoluţieim economiei româneşti în contextul crizei
economice”, Bucureşti, 6-7 octombrie, 2010

Lucrare realizată în cadrul Proiectului 91-038/2007 “Mecanisme de promovare a politicii de flexibilitate si

securitate (flexicurity) si de reducere a segmentarii pietei muncii”, PNCDI-II Program – Parteneriate, Faza V,
“Mecanisme de control operational, evaluarea impactului in procesul de implementare a politicilor”, Autoritatea
contractantă: Centrul Naţional pentru Managementul Programelor, Bucureşti, România, Contractant: Institutul
Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS), Bucureşti, România,
Subcontractant: Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române, Bucureşti
 Ce este flexicuritatea?
 Definiţia Wilthagen: “Flexicuritatea reprezintă (1) un nivel de securitate referitor la locul
de muncă, ocupare, venit şi la o “combinaţie” a acestora şi a altor factori care facilitează
cariera şi dezvoltarea profesională a participanţilor cu poziţii relativ nefavorabile pe piaţa
muncii şi care permite o participare de durată şi cu un nivel calitativ ridicat pe această
piaţă, concomitent cu realizarea incluziunii sociale, furnizînd în acelaşi timp şi (2) un nivel
de flexibilitate funcţională şi a salariilor (atât internă cât şi externă) care permite ajustarea
adecvată şi oportună a pieţelor muncii (şi a companiilor individuale) la condiţiile în
permanentă schimbare cărora trebuie să le facă faţă, pentru a-şi mări productivitatea şi
spori competitivitatea”.

 Conceptul operaţional al flexicurităţii utilizat de Comisia Europeană – cuprinde

patru componente: i) acorduri, precum şi organizaţii care operează pe piaţa muncii flexibile
şi de încredere, atât din perspectiva angajatului cât şi a angajatorului, exprimate prin
intermediul legislaţiei moderne a muncii şi a organizaţiilor moderne ale pieţei muncii; ii)
politici active pe piaţa muncii care sunt eficiente (ALMPs), care ajută în mod efectiv oamenii
să facă faţă schimbărilor rapide, perioadelor de şomaj, reintegrării profesionale şi, foarte
important, tranziţiei spre noi locuri de muncă/profesii; iii) sisteme de învăţare pe întreg
parcursul vieţii (LLL) comprehensive, de încredere şi care să răspundă nevoilor practice,
care să asigure în mod continuu adaptabilitatea şi capacitatea de a găsi un loc de muncă
tuturor lucrătorilor şi care să permită firmelor să-şi menţină (cel puţin) nivelurile
productivităţii; şi iv) sisteme de asigurare a securităţii sociale moderne, care să ofere
sprijin financiar adecvat şi să faciliteze mobilitatea pe piaţa forţei de muncă.

Definiţii

2
  Tabelul 1: Ierarhizarea ţărilor europene membre ale OECD conform indicelui EPL

Rank Country Protection of Regulation of Specific regulations Total

permanent temporary for collective
employees against employment dismissals
individual
dismissals

1 United Kingdom 0.46 0.17 0.48 1.11

2 Ireland 0.67 0.25 0.40 1.32

3 Hungary 0.79 0.46 0.48 1.73

4 Denmark 0.63 0.58 0.65 1.86

5 Czech Republic 1.38 0.21 0.35 1.94

6 Slovakia 1.46 0.17 0.42 2.05

7 Finland 0.92 0.79 0.43 2.14

8 Poland 0.92 0.54 0.68 2.14

9 Austria 1.00 0.63 0.55 2.18

10 Netherlands 1.29 0.50 0.50 2.29

11 Italy 0.75 0.88 0.82 2.45

12 Belgium 0.71 1.08 0.68 2.47

13 Germany 1.13 0.75 0.63 2.51

14 Sweden 1.21 0.67 0.75 2.63

15 Romania 0.83 1.20 0.73 2.80

16 France 1.04 1.50 0.35 2.89

17 Greece 1.00 1.38 0.55 2.93

18 Spain 1.08 1.46 0.52 3.06

19 Portugal 1.79 1.17 0.60 3.56

Source: V. Ciuca, D. Pasnicu (coord.), Flexibilitate si securitate pe piata romaneasca a muncii, Editura Agora,
Bucharest, 2009.

Indicele OECD referitor la protecţia din legislaţia privind ocuparea

forţei de muncă
3
  Tabelul 2: Indicele rigidităţii ocupării pentru ţările UE

Country 2008 2009

Austria 24 24
Belgium 17 17
Bulgaria 19 19
Cyprus 24 24
Czech Republic 11 11
Denmark 7 7
Estonia 51 51
Finland 41 41
France 52 52
Germany 42 42
Greece 47 50
Hungary 22 22
Ireland 10 10
Italy 38 38
Latvia 43 43
Lithuania 38 38
Luxembourg 56 56
Netherlands 42 42
Poland 25 25
Portugal 43 43
Romania 46 46
Slovak Republic 22 22
Slovenia 54 54
Spain 49 49
Sweden 38 38
United Kingdom 10 10
UE27 33.7 33.8
Source: World Bank Data Base.

Indicele rigiditităţii ocupării utilizat de Banca Mondială

4
 Un binecunoscut grup de indicatori ai flexicurităţii este cel dezvoltat de
EMCO, bazat pe un cadru cu trei elemente:
 i) inputuri (evaluări cantitative ale regulilor şi reglementărilor care,
totuşi, trebuie interpretate cu prudenţă, deoarece unele informaţii
relevante vor fi întotdeauna imposibil de inclus în astfel de eveluări
numerice);
 ii) procese (ponderile anumitor grupuri de persoane afectate de sau care
participă la diferite de măsuri de politică; indicatorii vor arăta şi măsura
astfel dimensiunea până la care sunt implementate aceste măsuri);
 iii) rezultate (care trebuiesc identificate pentru fiecare din cele patru
componente ale flexibilităţii).

 Pe baza abordării EMCO şi luând în considerare datele statistice disponibile

s-a decis utilizarea doar a indicatorilor de proces pe post de componente
ale indicelui compozit pentru evaluarea flexicurităţii. Datele au fost
compilate în întregime din Eurostat Labor Force Survey şi se referă la
regiunile europene (nivelul NUTS 1 şi 2) şi la anul 2007.

Indicatori compoziţi utilizaţi pentru evaluarea flexicurităţii

5
 Ponderea persoanelor angajate cu timp de lucru parţial în toal persoane angajate –
pentru evaluarea acordurilor contractuale şi referitoare la timpul de lucru;

 Participarea la învăţarea pe tot parcursul vieţii – pentru evaluarea sistemelor de învăţare pe

tot parcursul vieţii;

 Indicele performanţei pieţei muncii – pentru evaluarea politicilor referitoare la piaţa forţei de
muncă. Deoarece nu există date la nivel regional care să permită calcularea unor indicatori
referitori la ALMP, cum ar fi indicatori ai ratelor de activare, s-a ales varianta unui indicator
compozit privind performanţa peieţei muncii, bazat pe trei sub-indicatori:
 Un indice referitor la ocupare (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori, fiecare cu
ponderi egale (1/2):
◦ Evoluţia ocupării (modificări anuale),
◦ Rata ocupării,
 Un indice referitor la şomaj (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori, fiecare cu
ponderi egale (1/2):
◦ Rata şomajului,
◦ Ponderea şomajului pe termen lung în total şomaj,
 Un indice global al productivităţii muncii (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori,
fiecare cu ponderi egale (1/2):
◦ PIB pe locuitor (în procente faţă de media UE),
◦ Numărul mediu de ore de muncă petrecute săptămânal la principalul loc de muncă.

 Ponderea beneficiilor sociale altele decât transferurile sociale în natură în venitul

disponibil al gospodăriilor – pentru evaluarea sistemelor de asistenţă/securitate socială (date
referitoare la beneficiarii măsurilor de protecţie socială nu sunt disponibile la nivel regional).
  

Indicatorii incluşi în indicele compozit

6
 Ici = (Vi-Viminim)/(Vimaxim-Viminim) (1)

 Vi – valoarea criteriului “i” în cazul unei anumite regiuni;

 Viminim – valoarea minimă a criteriului “i” pentru regiunile analizate;
 Vimaxim – valoarea maximă a criteriului “i” pentru regiunile analizate.

 Ici = 1 - (Vi-Viminim)/(Vimaxim-Viminim) (2)

  
 În acest caz, valoarea maximă a criteriului are o semnificaţie economică negativă, iar cea
minimă una pozitivă.

 Valoarea finală a indicatorului compozit pentru fiecare regiune este:

  
 CI = (IC1+IC2+IC3+IC4)/4 (3)
  
 În cazul ponderii beneficiilor sociale în venitul disponibil al gospodăriilor, indicatorul a fost
calculat atât conform formulei (1), cât şi formulei (2), deoarece, în opinia autorilor, el are o
interpretare duală: o valoare ridicată a acestuia poate însemna atât existenţa unui sistem
de asistenţă socială generos, dar şi nivelul mare al bazării populaţiei dintr-o anumită
regiune pe sistemul de protecţie socială (ceea ce poate însemna un nivel ridicat al sărăciei
şi posibile ameninţări datorate presiunilor în creştere asupra sistemelor de asistenţă socială
generate de reducerea veniturilor bugetare şi de evoluţii nefavorabile în ceea ce priveşte
ocuparea).
 De asemenea, indicatorul numărul mediu de ore de muncă petrecute săptămânal la
principalul loc de muncă a fost calculat conform formulei (2), pentru a pune accentul pe
combinarea efectelor (productivitatea globală) cu eforturile (munca depusă).

Formule de calcul şi comentarii

7
 Danemarca şi Olanda au fost performerii de top, cu scoruri bune pentru aproape
toţi indicatorii (cu excepţia ocupării part-time în cazul Danemarcei şi a învăţării pe
toată durata vieţii în cazul Olandei). Scoruri foarte mari au fost înregistrate de
Danemarca în cazul ponderii beneficiilor sociale în venitul disponibil al gospodăriilor
(ceea ce este în concordanţă cu rezultatele unor studii anterioare, care consideră
ţara ca fiind “flexicurizată” – adică având atât flexicuritate, cât şi securitate ridicată)
şi al participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii, iar de Olanda în cazul ponderii
ocupării part-time.

 Scoruri medii au fost înregistrate de Suedia, Austria, Finlanda şi Regatul Unit,

urmate de Germania, Franţa şi Irlanda – toate fiind ţări cu pieţe ale muncii
funcţionale şi sisteme de asistenţă socială mature. Trebuie menţionate scorurile mari
în ceea ce priveşte beneficiile sociale în cazul Finlandei, Suediei, Germaniaie şi
Franţei, ceea ce necesită atenţie pe viitor, având în vedere posibililele ameninţări la
adresa sustenabilităţii sistemelor de asistenţă socială extinse.

 Ţările sud-europene au înregistrat scoruri mai mici, cel al Greciei fiind chiar mai
mic decât scorurile înregistrate de unele dintre cele mai avansate noi state membre.
Grecia a înregistrat şi scoruri foarte reduse în ceea ce priveşte componentele
flexibilităţii (ocuparea part-time şi învăţarea pe toată durata vieţii, şi trebuie să ne
reaminim că anul de referinţă este 2007), ceea ce poate explica unele dintre
dificultăţile actuale serioase privind adaptarea pieţei sale a muncii la schimbările
drastice impuse de planul de austeritate pe care îl implementează.

Rezultate

8
 Noile state membre şi regiunile acestora au înregistrat performanţe amestecate, dar, în
general, scoruri mai mici decât statele UE15 (cu excepţia Sloveniei, care a înregistrat
performanţe bune ale pieţei muncii şi care are un sistem de asistenţă socială funcţional).

 Se pot contura unele grupări: Slovenia, urmată de un grup de ţări cu scoruri foarte
apropiate – Republica Cehă, Ungaria şi Polonia, apoi Ţările Baltice şi Slovacia,
ultimele fiind România şi Bulgaria.

 Toate noile state membre au înregistrat scoruri foarte mici referitoare la ocuparea part-
time şi la învăţarea pe toată durata vieţii, ceea ce necesită atenţie având în vedere
flexibilitatea necesară adaptării la schimbările economice rapide din Europa şi de pe plan
mondial.

 S-a observat o bazare mai mare pe sistemele de asistenţă socială, îndeosebi în Ungaria,
Slovenia şi Republica Cehă, precum şi în unele dintre cele mai sărace regiuni (Nord-Est
şi Sud-Vest din România, de exemplu).

 Ocuparea part-time înregistra un nivel foarte redus în Bulgaria (şi în toate regiunile
acesteia), şi unul redus în Republica Cehă, Slovacia and Ungaria, dar câştiga teren în
Polonia, Ţările Baltice, Slovenia, şi în unele regiuni din România.

 Performanţele pieţei muncii au înregistrat, în general, un nivel mediu în toate noile state
membre şi regiunile acestora, semnalând – la acel moment şi, printre alţi factori – evoluţiile
pozitive referitoare la instituţiile pieţei muncii, precum şi la ratele ocupării şi şomajului.

Rezultate

9
 Dintre mijloacele utilizate de ţările UE pentru a face faţă celei mai
mari crize economice a începutului de mileniu, care este departe
de a se termina, se apreciază că politicile de flexicuritate nu sunt
încă utilizate pe deplin, cu unele excepţii :
 Bulgaria – care a încercat să introducă o mai bună abordare a
flexicurităţii în politicile naţionale,
 Belgia – care a introdus “măsuri de flexicuritate”, prin
intermediul schemei de “şomaj temporar” pentru care s-a ajuns la
un acord colectiv în cazul muncitorilor (blue collars),
 Estonia – care are o abordare de flexicuritate prin intermediul un
măsuri care se adresează atenuării impactului crizei economice.

 Problema pertinenţei politicilor de flexicuritate în timp de criză

este relevantă, iar politicile de flexicuritate se confruntă cu unele
provocări majore:
 Combinarea adecvată a diferitelor domenii de politică,
 Dezvoltarea rapidă şi adecvată a parteneriatelor sociale la nivel
naţional şi regional,
 Presiunile mari induse de necesitatea restructurării sectorului
public (dar şi a a ltor sectoare) în multe dintre ţările UE.

Flexicuritatea într-un context economic în schimbare

10
Vă mulţumim pentru atenţia
Dumneavoastră!

11