II. Problematica filosofiei.

Problema cunoașterii

1. Considerații introductive cu privire la problematica filosofiei

- filosofia are teme și discipline proprii
- problemele ei s-au manifestat succesiv în timp
< logica spiritului uman: simplu → complex
- întrebări/probleme ale filosofiei:
- Cum s-a născut această lume?
- Ce înseamnă a fi? Există mai multe moduri de ființare?
- Există ceva etern, nenăscut și nepieritor?
- Cum pot cunoaște lumea? Cine cunoaște?
- Ce este omul?
- Ce este cultura, valorile, istoria, adevărul, binele, frumosul, dreptatea? Etc.
- epoci și probleme
- cursul nostru: cunoașterea + omul ca esență și ca ființă morală, politică și economică;
 II. Problematica filosofiei. Problema cunoașterii

2. Problema cunoașterii
- disciplinele filosofice ale cunoașterii
a) Gnoseologia
i) Aprecieri generale
- etimologie: γνῶσις + λόγος
- obiect: cunoașterea în întregul ei
- preocupare veche; presocraticii: δόξα – επιστήμη
- problemă centrală în filosofia modernă: vezi empirism vs. raționalism
- azi = cea mai importantă problemă
- multiplele probleme ale teoriei cunoașterii
- pentru marea majoritate = acord:
- definiție: proces de producere a cunoștințelor
- subiect: omul generic
- obiect: lumea și lucrurile
- rezultate: cunoștințele senzoriale și inteligibile
- tipuri: intuitivă/reflexivă, empirică/teoretică, pozitivă/speculativă etc.
- niveluri: comună vs. științifico-filosofică
- cele mai disputate probleme: sursele cunoașterii și adevărul
 II. Problematica filosofiei. Problema cunoașterii

ii) Problema surselor cunoașterii

- surse multiple; principale: simțurile și gândirea (rațiunea)
⇒ 3 teorii: empirism, raționalism, Kant
 Empirismul
- reprezentanți
- sursa primordială = simțurile: senzații → idei simple → idei complexe
- gândirea: tabula rasa (nihil est in intellectu...)
- John Locke
 Raționalismul
- pleacă de la Locke; → Leibniz: nihil est in intellectu... nisi intellectus ipse
- nu există idei înnăscute, ci abilități înnăscute
- vezi: idei metafizice și morale
- alți raționaliști: a priori
 Immanuel Kant
- empirism + raționalism = deschidere
- Kant → teoria cunoașterii = critica rațiunii pure
- Kant: sinteza raționalism + empirism
→ simțurile și rațiunea conlucrează
 II. Problematica filosofiei. Problema cunoașterii
iii) Problema adevărului
 Esența adevărului
- cunoașterea adevărului = ideal; → interes
- ce este adevărul? → 3 teorii: a corespondenței, a coerenței & pragmatistă
 Criteriile adevărului
- cum deosebim adevărul de fals? → 3 criterii: corespondență/coerență/utilitate
- corespondența și coerența – da; utilitatea – nu (cf. prejudecăți și superstiții)
- nici corespondența și coerența nu sunt universale
ↆ ↆ
științe factuale științe apriorice
 Tipurile de adevăr
- Kant propune două clasificări:
- d.p.v. al experienței: raționale/a priori vs. empirice/a posteriori
- d.p.v. al informației: analitice vs. sintetice
+ una combinată: analitice a priori vs. sintetice a priori sau sintetice a posteriori
- altă clasificare: adevăr relativ vs. adevăr absolut
 Întemeierea cunoașterii
- opinie ≠ cunoștință;
- diferența: îndoială + argumente
⇒ cunoștință = propoziție cu sens + adevărată + întemeiată
⇒ cunoaștere = procesul de obținere a cunoștințelor
- A/F & cunoștință/eroare
 II. Problematica filosofiei. Problema cunoașterii

b) Epistemologia
i) Problematica ei: criterii, selecție, structură, metode, obiectivitate, valoare etc.
ii) Statutul teoriilor științifice: semantică, sintaxă, pragmatică
iii) Tipuri de epistemologii: generală, regionale, speciale; epistemologia științei economice

c) Metodologia
- μέθοδος + λόγος
- obiect: metodele de cercetare în general
- ce este metoda
- istoric: antichitate, epoca modernă, sec. XIX și XX
- logica și metotologia
- multitudinea metodelor: o știință, mai multe, generale