RADIOIMAGISTICA SISTEMULUI

OSTEOARTICULAR
 Elemente de fiziologie osoasa

• Ţesutul osos = ţesut conjunctiv, mezenchimal, a cărui

substanţă fundamentală s-a impregnat cu un complex
proteino-calcic şi fosfor

• Calciul si fosforul sunt de aproximativ 40 ori mai

absorbante a razelor X decît ţesuturile moi, prin urmare
osul şi structura lui se văd foarte bine la examenul
radiologic.
 Elemente de fiziologie osoasa

• Morfologia oasoasa este rezultanta  a doua procese

metabolice:
– Osteoformare 
– Osteodistructie

• Asigurate de doua sisteme :   sistemul celular     

sistemul necelular
 Elemente de fiziologie osoasa

• Sistemul celular : asigura • Sistemul necelular :

desfasurarea proceselor de - componenta organica (proteica)
osteoformare si alcatuita in principal din colagen,
formeaza o structura
osteodistructie
tridimensionala cu aspect de plasa 
- componenta minerala, formata
- osteoblaste din ioni de calciu si fosfat dispusi in
cristale de hidroxiapatita (fosfat
- osteocite tricalcic), care mai inglobeaza si alti
ioni (Na, Mg, K, F, Sr, Zn, Cu, I).
- osteoclaste
 Aspecte radioimagistice ale osului normal si ale
componentelor sale
• Scheletul este format din oase
- lungi,
- late si
- scurte.
• Macroscopic toate oasele au:
- o portiune centrala constituita din os spongios cu spatii medulare
- o portiune periferica densa si dura din os compact, inconjurata de periost

• Histologic, osul adult prezinta doua componente principale:

- substanta osoasa dura organizata in lamele / trabecule opace la raze X
- spatiile osoase ocupate de tesuturi conjunctive moi = spatii medulare, transparente la
razele X
 Aspecte radioimagistice ale osului normal si ale
componentelor sale

1. Substanta osoasa dura este • 2. Spatiile osului:

constituita din  • lumenele sistemelor Havers si ale
canalelor anastomotice
• matricea colagena proteica perpendiculare pe acestea (canale
(fibrile+substanta glico- Volkmann), ochiurile spongioasei
proteica) (ocupate de tesut conjunctival moale
si vase sanguine nutritive)
• este suportul in care se • canalul medular, ocupat de maduva 
depun sarurile minerale – tesut conjunctival fibros
– tesut adipos (maduva galbena)
– tesut hematopoetic (maduva rosie)
! Periostul = membrana conjunctivala – transparenta la razele X; inveleste
osul; la extremitatile articulare se continua cu capsula articulara
 Osul lung
La osul lung se disting trei parti: 1. DIAFIZA
- diafiza - are forma de cilindru si este constituita din tesut osos compact care inconjoara
- metafiza si canalul medular.
- epifizele Compacta - grosime si diametru in raport cu importanta osului 
Tesutul osos compact este format din:
• sisteme tubulare Havers dispuse paralel cu axul osului (lamele dispuse
in sisteme cilindrice concentrice) 
Diafiza • lamele complementare 
Os compact • una care inconjoara diafiza in manson, sub periost
• alta situata spre canalul medular = endost;
Diafiza • canalele Volkmann ⊥ pe elementele precedente
Canalul
Rgr: doua benzi opace paralele care delimiteaza canalul medular 
medular
CT: inel cu densitate mult crescuta, omogen
IRM: asemnal in toate secventele

 Canalul medular
Rgr. banda radiotransparenta
CT: densitate tisulara, predominant grasoasa
Epifiza
Os spongios IRM: la adulti semnal de tip grasos (HT1, izo-hT2)

Periost
Rgr, CT: nedecelabil
IRM: asemnal
Sursa img: Radiopaedia
2.EPIFIZA

- tesut spongios, inconjurat de corticala epifizara 

 Tesutul spongios este constituit din:
• lamele ce nu sunt dispuse concentric ca in compacta, ci in
trabecule mai rare, formand o retea 
• trabeculele spongioasei sunt orientate in sensul liniilor de forta,
in raport cu functiile osului
Aspect schematic al structurii
  osoase:
Rgr.: travee opace, fine, ce formeaza o retea cu ochiuri        1. Os compact haversian
    2. Periost (invizibil pe
radiotransparente radiografie);
CT: travee dense ce se intersecteaza in retea 3 .Os spongios;
       4. areole pline cu maduva
IRM: semnal grasos dar < grasimii subcutanate osoasa

 Corticala – acelasi aspect ca si compacta diafizara, dar foarte subtire

Osul lat Oasele scurte
- se compune din corticale - sunt alcatuite dintr-o
paralele (tablii) intre care este o
masa spongioasa invelita
spongioasa (diploe) – exemplu:
oasele craniului (unite prin intr-un manson periostic
suturi denumite sinostoze). (vertebrele) sau intr-o
corticala foarte subtire
(oasele carpiene).

https://sistemul-osos.weebly.com/structur259.html
 CRESTEREA SI DEZVOLTAREA SCHELETULUI

• La nastere, toate oasele lungi, in afara de epifize, sunt osificate; diafizele sunt
constituite din tesut osos primitiv in care trabeculele sunt dispuse intr-o retea
neregulata.
• Pe radiografii oasele lungi apar constituite numai din diafiza tubulara, delimitata la
extremitati de linia de calcificare provizorie a cartilajului de crestere.
• Cartilajul de crestere este radiotrasparent = banda transparenta de cativa mm,
marginit de linia de calcificare provizorie. El este invadat de tesut conjunctiv, care se
va transforma in os. Astfel este asigurata cresterea in lungime a diafizei.
• Cresterea osului in grosime se datoreaza periostului si rezulta din activitatea
osteogena a stratului conjunctival subperiostal  ce ingroasa diafiza si se substituie
treptat osului vechi.
• Dezvoltarea oaselor de membrana (bolta craniana) – la acestea, tesutul osos apare
direct in macheta conjunctiva si se extinde treptat, excentric, fiind modelat cu timpul
in tesut lamelar.
Notiuni de anatomie radiologica osteo-articulara

ARTICULATIILE sunt constituite din totalitatea

elementelor prin care oasele se unesc între ele.
- se clasifică în:
• sinartroze - articulaţii fibroase, fixe;
• amfiartroze - articulaţii cartilaginoase, semimobile;
• diartroze - articulaţii sinoviale mobile.
• Sinartroze

- articulaţii fibroase, fixe, în care

sutura se face prin ţesut
ligamentar (articulaţia sacro-iliacă)
- aspectul radiologic al unei
sinartroze este de bandă
transparentă cu contur ondulat
bine delimitat.
• Amfiartrozele

- articulaţii cartilaginoase,
semimobile- capetele osoase sunt
legate între ele prin structuri
fibrocartilaginoase (articulaţiile
intervertebrale)
- apar radiologic ca benzi
transparente net delimitate de
suprafeţele articulare, cu contur
regulat dat de corticala osoasă
- banda transparentă are aceeaşi
înălţime pe toată lungimea sa
• Diartrozele

- articulaţii sinoviale mobile, sunt

articulaţii complexe în care suprafeţele
articulare sunt acoperite de cartilaj
hialin protector, iar capetele osoase
sunt conectate prin ligamente şi
tapetate cu sinovială
- labrumul este un inel fibrocartilaginos,
triunghiular pe secţiune, ataşat de
marginea articulară, cu rolul de a mări
cavitatea; se întâlneşte la articulaţia
coxofemurală şi glenoidă.
• Radiologic la nivelul unei articulaţii, se va aprecia
a. spaţiul articular, radiologic apare ca o banda transparentă între extremităţile
osoase.
- ocupat de cartilaj. 
- poate fi: mărit, micşorat în totalitate sau într-o anumita masura (pensat) şi
dispărut;

b. extremităţile osoase care participă la articulaţie;

c. părţile moi periarticulare: cartilajul, capsula articulară, sinoviala, ţesutul

muscular.

•  Pentru explorarea spaţiului articular examenul radiologic trebuie completat

cu ecografia, artrografia, CT si / sau IRM.
 METODE DE EXAMINARE
Radiografia
•  4 conditii:
1. Radiografiile osoase trebuie efectuate in cel puţin două incidenţe perpendiculare pentru a evita fenomenul de sumaţie.
2. Incadrare si pozitionare corecta a regiunilor de interes, cu prinderea in campul radiografic cel putin a unei articulatii
pentru a putea aprecia poziţia (aliniamentul) oaselor.
3. Regiunile simetrice sunt examinate bilateral pentru a putea identifica modificări minime în perioada de debut a
afecţiunilor.
4. Câmpul iradiat este necesar să fie cât mai mic prin diafragmarea fascicului pentru a evita iradierea inutila; regim de raze
corect.
• Radiografia oferă detalii asupra:
– structurii
– conturului
– dimensiunilor
– formei
– poziţiei (aliniamentului) diferitelor segmente osoase;
– aspectul tesuturilor moi înconjurătoare.
• Cartilajul articular nu se vede radiografic, fiind radiotransparent.
 METODE DE EXAMINARE
Tomografia computerizata:

• date suplimentare si de mai mare finete asupra leziunilor osoase

vizibile pe radiogrfie
• caracterizeaza partile moi
• permite prelucrarea imaginilor 
– reconstructia 3D cu aprecierea corecta a volumului leziunilor
– reconstructii 2D pentru aprecierea leziunilor si in alt plan decat cel axial
 METODE DE EXAMINARE
Angiografia :  

• 2 situatii 
1. Scop diagnostic
– pentru tumorile incerte ca punct de plecare si structura histologica
– identificarea pediculilor vasculari si a tipului de vascularizatie
2. Scop terapeutic 
– embolizare (prechirurgicala)
– chemoembolizare (aplicare directa a citostaticelor si chimioterapiei
antitumorale, intratumoral)
 METODE DE EXAMINARE
Scintigrafia

- administrarea unor radiofarmaceutice care au tropism pentru anumita funcţie a unui organ intern, proces
metabolic sau leziune;
- detecţia externă a radiaţiei gamma emisă de aceşti radiotrasori permite vizualizarea diferitelor sisteme
anatomice, organe sau substraturi lezionale.
- prioritati diagnostice : detectia unor leziuni osoase in faze preradiologice: 
• metastaze
• fracturi de stress
• necroze vasculare
• infectii 
• boli metabolice
• viabilitatea osului
• extensia reala a unei tumori osoase
 METODE DE EXAMINARE

Metode imagistice neradiologice: 

A. Ecografia
– date suplimentare privind aparatul musculo-ligamentar periarticular

B. Rezonanta Magnetica
– investigatie de finete a partilor moi
– date asupra maduvei osoase
 SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
• Ţesutul osos este o structură dinamică.

• Coloanele haversiene îmbătrânite sunt resorbite şi apar altele noi care le iau locul.

• Intre distrucţia şi reconstrucţia de os există un echilibru armonios ducând la o continuă remodelare a

osului .

• Atunci când predomină distrucţia osoasă volumul osos  se reduce şi apare osteoporoză, iar când
predomină reconstrucţia apare osteoscleroză. 

• Creşterea activităţii osteoclastelor duce la distrugerea osului, proces denumit osteoliză.

• Intreruperea circulaţiei într-un teritoriu osos duce la osteonecroză

 MODIFICARI ELEMENTARE OSOASE
• 3 grupe:

1. modificari de structura
• distructive
• constructive
• mixte

2. modificari de forma :
• exostoza
• hiperostoza
• oedostoza
• scoliostoza

3. modificari de numar
 MODIFICARI ELEMENTARE DE STRUCTURA
OSOASA

• Leziuni elementare osoase distructive:

– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune

• Leziuni elementare osoase constructive:

– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
 LEZIUNI ELEMENTARE OSOASE
DISTRUCTIVE Os normal

1. Demineralizare
• diminuarea sarurilor fosfo-calcice la nivelul matricei proteice osoase, cu pastrarea integritatii acesteia (reversibila)
• Evidenta radiologic la o pierdere mai mare de 30% din continutul normal de saruri PCa.
- radiologic: 
• in spongioasa: scaderea grosimii traveelor cu cresterea spatiilor dintre travee si accentuarea transparentei  
• afectarea compactei poate merge de la discreta diminuare a opacitatii pana la aspect de spongiozare
- distributie:
•  difuza generalizata – dezechilibru metabolic general, cu rezultat activarea mecanismelor de mobilizare a calciului
din schelet.
•  localizata – cauzata de factori locali producatori de hipo-/ hiperperfuzie
•  inflamatori
•  infectiosi
•  tumorali
•  mecanici
- exemple: artrita, fractura

Demineralizare
Osteoporoza

- modificare a structurii osoase definită

histologic prin scăderea masei osoase pe
unitatea de volum.

- se deosebeste ca entitate de
demineralizare caracterizată prin masă
osoasă redusă şi o arhitectură trabeculară
deteriorată, ceea ce duce la creşterea
fragilităţii osoase şi la apariţia fracturilor

- poate fi acuta – localizata, la un segment

osos, sau cronica- de cele mai multe ori
generalizata
Osteoporoza

Semne radiologice:
- os spongios: travee reduse numeric si dimensional cu intensitate
redusa si areole mai largi.
- os compact: corticala subtiata , largirea canalului medular
- oasele lungi: se incurbeaza
- la nivelul coloanei:
• Hipertransparenta
• Accentuarea cifozei
• Vertebre in chenar
• Tasari anterioare
• Vertebre biconcave
• Largirea spatiilor intervertebrale.
2. Osteoliza
= lipsa de structura osoasa prin activarea osteoclastelor cu distructie a
matricei proteice si mobilizare a sarurilor PCa
- activarea osteoclastelor - rezultatul a 2 mecanisme: modificari tip
metabolic local (inflamatie) sau dislocarea elementelor osoase normale
(ex. proliferare tumorala) , sau combinate (osteomielita)
Diagnosticul poate fi sugerat in functie de
 Sediu:
- diafizar, metafizar, epifizar
- cortical, spongios, canal medular
 Forma si dimensiuni (mai mult variatia lor in timp) + modificare de
forma a osului asociata
 Contururi:
- nete cu scleroza periferica (tip IA)
- nete fara scleroza periferica (tipIB)
- sterse, multiple = aspect “mancat de molii”
(tip II)
- microgeode, punctiforme, flu = aspect permeativ (tip III)
 Matrice: omogena / septata / calcificata
2. Osteoliza
Modificarea radiologica elementara in care componenta minerala si proteica sunt
distruse pe un teritoriu osos in totalitate.

RX: arie de resorbtie osoasa de dimensiuni variabile, cu contur bine precizat sau sters,
regulat sau neregulat, uneori determinat de un lizereu osteosclerotic, alteori de structura
osoasa din jur, in interiorul carora macrostructura osului este complet disparuta.

Aria de osteoliza poate fi localizata periferic, afectand conturul osului:

-diametrul > profunzimea = eroziune
-profunzimea > diametrul leziunii = carie
-leziunea este situata central, neafectand conturul osului = lacuna osoasa
-leziunea osteolitica este localizata subcortical = geode osoasa
 Geoda

Lacuna
3. Osteonecroza
= leziune secundara hipoperfuziei sau lipsei de perfuzie intr-un
teritoriu osos
- septica
- aseptica
– la nivelul epifizelor = osteonecroza aseptica
– la nivelul diafizelor, metafizelor = infarct osos
- in teritoriul din imediata vecinatate a stopului vascular = edem
cu demineralizare rapida si osteoclazie.
- teritoriul afectat direct de moartea biologica, isi pastreaza
concentratia de saruri de calciu si nu este fagocitat, ramanand ca
fragment osos in centrul zonei de lichefiere necrotica = sechestru
osos, inconjurat de o transparenţă inelară ca un chenar
• RX: zona de liza intr-un teritoriu cu demineralizare circumscrisa,
avand in interior un sechestru osos.
4. Atrofia prin presiune
- caracterizata prin lipsa de substanta osoasa, generata de actiunea
prelungita a unui element compresiv de vecinatate (adeseori vascular)
- presiunea mare determina la locul de actiune edem cu instalarea
demineralizarii
- la periferie apare osteoscleroza compensatorie
• din interior spre exterior (ex. chist osos)
• dinspre exterior spre interior (ex. sa turceasca
“balonizata” in adenomul hipofizar)
 LEZIUNI ELEMENTARE OSOASE CONSTRUCTIVE

A. OSTEOSCLEROZA = condensare osoasa

In functie de componenta osoasa interesata:
Endostoze – formare de os la nivelul endostului compactei- intotdeauna are loc pe conturul intern al
compactei spre canalul medular.
• Radiologic:
-ingrosarea compactei
-ingustarea canalului medular

Spongioscleroza – intereseaza componenta spongioasa

• Radiologic:
-ingrosarea traveelor preexistente
-cresterea numarului traveelor
-scaderea numarului areolelor
-scaderea transparentei specifice osului spongios
-evolutia pana la aspectul de compactizare
• Forme clinico-radiologice
- osteoscleroza în bolile sanguine

- osteoscleroza în intoxicaţii cu metale/metaloide

• Osteoscleroza bismutică
• Osteoscleroza în saturnism
• Osteoscleroza în intoxicaţii cronice cu fosfor

- osteoscleroza în tumori osoase

• Osteosarcomul osteocondensat
• Metastaze osoase osteosclerotice
 Aspect osteocondensat in
Endostoza- productie de os nou la nivelul cazul unui osteosarcom
compactei
B. PERIOSTOZA
= formare de os nou la nivelul periostului in afara procesului normal de crestere in grosime
a osului
In functie de aspectul radiologic:
1. unilamelara (specifica proceselor inflamatorii)
= opacitate lineara bine conturata, regulata, dubland conturul extern al osului, avand o
intensitate similara cu a structurii osoase pe care o insoteste.

2. Plurilamelara
= multiple opacitati liniare, cu aceleasi caracteristici ca ale periostozei liniare cu distributie
paralela cu conturul osului si intre ele
a.inflamatie
b.sarcom Ewing

3. spiculata (t. maligne)

4. apozitii periostale (triunghi malign Codman)

= opacitati de forma triunghiulara bine conturati; la periferia locului de efractie a corticalei
de catre tumora maligna.
C. OSIFICARI HETEROTOPE
= poate apare in muschi, ligamente
• Osteofite
la periferia suprafetei corpului vertebral tinand de ligament, apare o structura osoasa de forma mai frecvent
triunghiulara cu baza pe corpul vertebral.
-factori mecanici care actioneaza asupra sist. ligamentar intervertebral- hemoragii si edem ; transf. tes conj. in
tes. osificabil.
• Sindesmofite
-osificare heterotropa interesand sistemul ligamentar intervertebral.
-apare o srtuctura osoasa ce face legatura intre doua sau mai multa corpuri vertebrale fara continuitate cu structura
osoasa a vertebrei
• Entezofitul:
- calcifierile de la locul de inserţie a tendoanelor şi ligamentelor pe os;
- sunt caracteristice spondilartropatiilor seronegative;
- cele mai frecvente localizări sunt: faţa inferioară a calcaneului, la nivelul fasciei plantare (pintene calcanean) sau la
nivelul inserţiei tendonului achilian, ramurile pubiene, aripile iliace, marele trohanter;
- radiologic au aspect vatos, de "pămătuf', difuz delimitate în fazele acute şi devin bine delimitate, nete în fazele de
acalmie.
• Calcificarile intraligamentare:
- apar în afecţiuni inflamatorii cu caracter sistemic, cel mai frecvent în spondilartrita anchilozantă si post traumatic
Osteofite Sindesmofite Calcificari ligamentare
LEZIUNI ELEMENTARE OSOASE MIXTE
 - Leziuni
ostecondensante
* confluate “in plaja”
(sageata)
- Leziuni osteolitice
nodulare (*)