Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Constantin Brancusi1
Constantin Brancusi1
1907 – Sarutul
o prima versiune , lucrare aflata
in cimitirul Montparnasse. Surse
diferite afirma ca ar fi fost pentru
un prieten ce s-a sinucis, altele
pentru o rusoaica, iubita unui
prieten, ce s-ar fi sinucis din
dragoste.
1910 – Muza Adormita
1913 – Danaïde
bronz, partial slefuit.
In 2002 aceasta
lucrare s-a vandut cu
18,1 Mil. USD
1914-17 - Madame LR
1923
1932-1940
1933 - La Négresse Blonde.
A fost precedata in 1923 de Negresa Alba, o lucrare in marmura.
1920 - 1926 – Léda – existenta atat in 1928 – Pasare Tanara
marmura cat si in bronz
1930 – Peste – atat in piatra cat si in 1943 – Foca II
bronz
1924 - Cocos
1922 - Socrate 1916 – 1922 - Vrajitoarea Mademoiselle Pogany
o varianta in lemn
Dupa primul razboi mondial, Brancusi este contactat la initiativa Aretiei Tatarescu pentru a
construi ansamblul monumental Calea Eroilor in Targul Jiu.
Exista o marturie a unui medic, Traian Stoicoiu, care l-a cunoscut pe
Brancusi atunci cand venise sa studieze amplasamentul. Acesta spune ca numele celor trei
monumente a fost schimbat de comunisti si, din pacate, nu se intreprinde nimic pentru
redobandirea numelor originale ale lucrarilor ansamblului.
Ansamblul a fost executat intre 1935-1938, Brancusi atunci fiind in varsta de 62 de ani.
Atelierul lui Brancusi in Paris cu machete din lemn ale viitorului ansamblu.
Pozele sunt facute de el insusi, fiind si un pasionat fotograf.
Ansamblul Calea Eroilor
Considerat un apogeu al creatiei brancusiene.
Ansamblul este desfasurat pe o axa, incepand cu
„Coloana Infinitului“, apoi „Poarta Sarutului“ si „Masa Tacerii“.
Intre ele se gaseste, intamplator sau nu, biserica Sfintii Apostoli.
Am lasat nu intamplator actualele denumiri ale monumentelor, revenind mai pe larg asupra
lor separat.
Calea Eroilor
„Coloana sacrificiului infinit“ ar fi fost numele adevarat al acesteia si este dedicata jertfei soldatilor
cazuti in luptele de pe Valea Jiului la sfarsitul primului razboi mondial.
Coloana are un nucleu metalic patrat, cu latura de 42 cm. Pe acesta se insira „margelele“ ( cum le
spunea Brancusi ) in numar de 17, adica anul terminarii razboiului. „Margelele“ au fost turnate din
fonta la Atelierele Centrale din Petrosani iar alamirea lor s-a facut la fata locului printr-o tehnologie
aplicata atunci pentru prima data in Romania.
În anii '50, guvernul comunist român, sub influenta sovieticilor a plănuit să demoleze coloana,
considerând sculptura lui Brâncuşi ca pe un exemplu de sculptură burgheză.
La Madrid, sculptorul Santiago Calatrava a ridicat un obelisc, executat din oţel şi bronz, cu înălţimea
de 120 m, amplasat în Plaza de Castilla, recunoscand că s-a inspirat din lucrarea "Coloana Infinită" de
la Târgu Jiu a celebrului sculptor român
Traian Stoicoiu afirma, nu fara logica, ca „Poarta Sarutului“ nu este adevaratul nume ( neavand nimic in
comun cu cultul eroilor ) sarutul fiind doar un simbol al unitatii. Cele patru entitati ale fiecarui pilon,
unite de grinda de deasupra ar sugera unirea celor opt regiuni ale Romaniei. De aceea, el spune ca
numele original ar fi fost „Monumentul Intregirii Neamului“
Afirmatia trebuie luata cu skepsis caci, insasi Brancusi nu vorbeste explicit
de o asemenea simbolistica.
Brâncuşi îi mărturisea sculptoriţei Malvina Hoffman : "La început am săpat în piatră grupul celor două
făpturi înlănţuite..., în urmă, după lung timp m-a purtat gândul spre chipul unei porţi prin care să se
poată trece dincolo. Acum am intenţia, să dezvolt siluetele în motivul de deasupra porţii".
Poarta Sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieţii asupra morţii.
Mircea Eliade spunea: "Sunt unele teme din literatura noastră populară extraordinar de bogate din punct de
vedere dramatic. De pildă Poarta, care împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făpturi magice, care
veghează la toate actele capitale din viaţa insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare
în viaţă, în viaţa reală de-afară. Poarta veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul e dus, solemn, spre
lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, şi poarta rămâne mai departe, cu
un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi".
Potrivit lui Stoicoiu, la
celalalt capat al
Caii Eroilor este un
monument, asa cum
l-a conceput
Brâncusi, o masa
inconjurata de 12
scaune. Deci nu “Masa
tacerii”, ci “Masa
apostolilor neamului”,
iar in
mijloc s-ar afla Iisus
Christos . Gasesc
explicatia ca fiind
plauzibila.