Scopul psihoterapiei de familie este de dezamorsare a
situatiei de criza, de reechilibrare si optimizare a rolurilor din cadrul unei familii, de imbunatire a interactiunilor dintre membrii sai, de generare a intelegerii dinamicii familiale, de rezolvare a problemelor concrete cu care acestia se confrunta Scopul:
Educam familiile despre tulburarile consumului de
substante si sa le ajutam sa inteleaga comportamentul persoanelor cu aceste tulburari mentale; Ghidam familia in a face fata problemelor ridicate de dependenta; Sprijinim si ajutam membrii familiei sa-si refaca vietile. Psihoterapia de familie se adreseaza intregului sistem familial, fiind necesara prezenta tuturor membrilor implicati. Succesul terapiei este favorizat de cooperarea celor implicati, de dorinta de schimbare, de asumarea responsabilitatii membrilor de a lucra in cadrul sedintelor de terapie cat si in afara lor. Acesttip de psihoterapie se adreseaza familiilor care se confrunta cu: • Situatii conflictuale si tensiuni intre membrii familiei; • Dificultati de comunicare si de interactiune intre membrii familiei; • Violenta familiala; • Culpabilizare si blamare; • Lupta pentru putere, dominare/supunere; • Procesul de divort ce creeaza un dezechilibru tuturor membrilor implicati; • Decesul unui membru al familiei; • Dificultatea de a lua anumite decizii ce afecteaza intregul sistem familial; • Slaba coeziune a familiei; • Tensiuni in cadrul familiilor mixte; • Probleme de autoritate si disciplina; • Probleme de status si organizare familiala. Terapeuții familiali lucrează cel mai adesea cu mai mulți membri ai familiei, dar, de exemplu, sunt oferite și ședințe individuale sau întâlniri cu părinți separați de copii. Unele modele de terapie de familie includ colaborarea cu un co- terapeut sau o echipă. Există, de asemenea, momente în care practicienii sistemici vor interveni în rețelele profesionale și / sau sociale din jurul familiilor, mai degrabă decât să se concentreze în mod specific pe unitatea familială nucleară. Familia poate fi atât o sursă excelentă de sprijin pentru oameni, cât și o sursă de suferință, neînțelegere și durere. Prin urmare, terapia de familie și practica sistemică sunt importante ori de câte ori scopul este de a spori capacitatea membrilor familiei de a se sprijini reciproc.