UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

OBEZITATE

CONF. UNIV. DR:

ILINCA ILONA
STUDENT: CHIRIAC OANA ANDREEA
ANUL II, SEM I
GRUPA 211
DISCIPLINA: KINETOPROFILAXIE

CRAIOVA 2021
 I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

OBEZITATEA reprezintă creșterea greutății pe seama țesutului adipos, cu mai mult de 20%
față de greutatea ideală. Numele provine din latinescul: “obedo-obedere,, , care înseamnă a
mânca, mult și lacom.
Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli cronice
severe, precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Ea este
caracterizată printr-un exces de țesut adipos. În mod normal organismul bărbaților conține un
procent de 15-20% de țesut adipos , iar organismul femeilor un procent de 25-30% de țesut
adipos.
Obezitatea este influențată de factori fiziologici, psihologici, de mediu, socio-economici și
genetici, fiind o boală complexă multifactorială.
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății din 2016 , în România, 57,7% din
populația adultă sunt supraponderali și intre 20-29,9% obezi.
KINETOPROFILAXIA SECUNDARĂ

Scopul declarat al kinetoprofilaxiei secundare este acela de a menține greutatea corporală normală,
fiind una din funcțiile foarte importante ale organismului care se condiționează prin intermediul:
-Alimentației raționale în cadrul unui comportament alimentar normal;
-Digestiei și metabolismul intermediar normal (metabolismul glucidic, lipidic, proteic, hidric, electrolitic)
-Regimului de activitate fizică rațională.
Din această enumerare, se deduce că sunt numeroși factori care participă la menținerea greutății
corporale normale, acești factori afectează sectoarele din corp:
-Țestul adipos
-Țestutul muscular
-Volumul apei
Kinetoprofilaxia secundară are o largă aplicare în prevenirea instalării obezității ca și în profilaxia
agravării acesteia. Ea folosește un ansamblu de exerciții a căror formă, amplitudine, intensitate, durată
și viteză de execuție sunt subordonate scopului pe care dorim să-l realizăm.
Un accent deosebit în cadrul kinetoprofilaxiei se va pune pe gimnastica abdominală și gimnastica
respiratorie.
 II. STUDIU DE CAZ PACIENT

VÂRSTA:62 ANI
SEX: M
DIAGNOSTIC:HTA, OBEZITATE GRADUL I
ISTORICUL BOLII
Pacientul se prezintă pe secția medicală, pentru o simptomatologie exprimată clinic prin:
dispnee de efort și decubit, palpitații, edeme la membrele inferioare, anexitate, insomnie,
cefalee, vertij, dureri occipitale.
Pacientul este pensionar, nu este alergic la nici un medicament, a prezentat bolile copilăriei, are
grupa 0I și RH(+). A mai fost spitalizat in 2011 și 2015 cu diagnosticul de HTA.
Pacientul știindu-se hipertensiv de 10 ani, nu a respectat recomandările date de medic
referitoare la importanța regimului alimentar și a limitării efortului fizic.
În ultima perioadă, pacientul a făcut abuz de alimente bogate în lipide, sare, a depus efort în
special la munci agricole, orele de somn au fost insuficiente iar medicația prescrisă de medic pe
care trebuia să o respecte la ore regulate, a neglijat-o, toate acestea ducând la agravarea bolii.
 La internare, pacientului i s-a pus diagnosticul de HTA, Obezitate gradul I și
funcțiile vitale înregistrau valorile:

TA: 190/110 mmHg

P:100 puls/min
R:25 resp/min
Tcm=168 cm
GKg=102Kg
FORMULA LUI LORENTZ
A) Calcularea grutății ideale în funcție de înălțime și sex:
M: Greutatea ideală (Kg) = înălțime (cm) – 100 – (Înălțimea (cm) -150 )/4
În cazul pacientului meu, de sex masculin cu înălțimea de 168 cm
M: Greutatea ideală=(168-100) – (168-150)/4
=68-18/4=63,5 Kg
B) Calcularea greutății în funție de înălțime, sex și vârstă :
M:Greutatea ideală (Kg) = Înălțimea (cm) – 100-[( Înălțimea (cm) -150 ) /4 + (vârsta (ani)20) /4 ]
În cazul pacientului meu, de sex masculin cu înălțimea de 168cm și vârsta de 62 ani.
M:Greutatea ideală =168-100-[(168-150)/4+(68-20)/4]=53 Kg.
Calculăm la pacientul nostru IMC (indicele masei corpului) după formul:
IMC=Greutatea (Kg)/Talia 2 (înălțimea în metri x2).
IMC=102/3,36=30,3m
Deoarece, valoarea IMC este 30,3 , pacientul nostru este diagnosticat cu obezitate de gradul
 III. OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE RECUPERARE

O1. Scăderea greutății corporale spre o greutate corporală ideală.

O2. Tonifierea organismului, în special a musculatorii abdominale.
O3. Accentuarea capacității la efort a organismului.
O4. Îmbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare.
O5. Optimizarea stării fizice și pshice.
O6. Prevenirea instalării altor afecțiuni generate de obezitate.
O7. Să se schimbe atitudinea față de mâncare.
O8. Prevenirea instalării unor noi afecțiuni asociate generate de obezitate.
O9. Prevenirea hipotoniei gastrice și intestinale.
O10. Stimularea proceselor de dezasimilație prin activarea unui consum energetic
crescut mărind durata și activitatea reacțiilor de oxidare celulară.
 IV. FRECVENȚA ȘEDINȚELOR DE RECUPERARE ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ

Echivalentul Metabolic (MET):estimarea indirectă a intensității efortului prin consumul de oxigen

• 1 MET este echivalent cu 3,5 ml O2/Kg/min
• 1 MET este echivalent cu 1 Kcal/Kg/h
Costul energiei poate fi calculat în funcție de consumul de METs în timpul practicii unei activității fizice, pe
baza ecuației:
METs x 3,5 x greutate (Kg)/200 =Kcal/min
Pentru pacientul din studiul de caz, cu o greutate de 102Kg, care efectuează o activitate de 6 METs, am
stabilit ca obiectiv caloric 1200 Kcal/săptămână efectuez calculul după următoarea formulă:
• METs x 3,5 x greutate(Kg)/200 =Kcal/min
6 x 3,5 x 102/200 = 10,71 Kcal/min
Pentru atingerea obiectivului propus, este necesar calculul:
1200/10,71=112 min/săptămână
• Dacă programul are o frecvență de 3 zile/săptămână
• 112/3=sesiuni de 37 min/zi
• Dacă programul are o frecvență de 4 zile/săptămână
 V.DESCRIEREA MIJLOACELOR PROGRAMULUI PROFILACTIC

Pentru realizarea progresivității efortului, se începe cu volume și intensități mici, progresând

ulterior pentru a obține îmbunătățirea condiției fizice.
Pentru pacientul din studiul de caz, de 102 Kg, care practică mersul pe jos timp de 30 min zilnic,
trebuie să alerge pentru a finaliza obiectivul stabilit 2200 Kcal/săptămână.
• 30 min/zi x 7 zile/săptămână =210 min(3,5 ore)
• 210 x 3METs x 3,5 x greutate corporală
(102Kg)/200=1125 Kcal/săptămână (consumate prin mers)
• Diferența calorică până la obiectivul țintă va fi:
2200-1125=1075 Kcal/săptămână
• Consumul caloric pentru 60 min de activitate la 6 METs (alergare) va fi:
6x102(Kg)=612 Kcal
• Cheltuelile energetice necesare pentru a ajunge la 2200 de calorii/săptămână:
1075 Kcal/612 Kcal =1,75 ore
• La o frecvență de 4 sesiuni/săptămână:
105min/4=26 min
 VI. PROGRAM DE EXERCIȚII

1.GIMNASTICĂ MEDICALĂ
a)gimnastică articulară
b)gimnastică respiratorie
c)gimnastică abdominală
2.STRETCHING
1.GIMNASTICA ARTICULARA
a)Gimnastica medicală
1.Din mers se execută la fiecare pas altă mişcare de membre superioare: mâinile pe şolduri cu pas înainte T1, mâinile
pe umeri pe al doilea pas, T2 mâinile pe creştet cu pas înainte T3, membrele superioare extinse deasupra capului, cu
continuarea mersului T4; se continuă cu mâinile pe creştet T5, pe şolduri T7, pe lângă corp T8. Exerciţiul se reia de 4-6
ori 119 în ritm din ce în ce mai rapid
Ex. 2: Din mers cu membrele superioare în abducţie se execută la trei paşi ridicarea alternativă a unui genunchi la
piept, concomitent cu ducerea membrele superioare în abducţie.

Ex. 3: Din stând depărtat: flexia trunchiului cu spatele drept mâinile pe şold: înclinări laterale de trunchi spre stânga şi
spre dreapta, T1-4, combinate cu două rotaţii de trunchi stânga dreapta.
Ex 4: Stând cu un baston în mâini: ducerea braţelor prin înainte sus, mers fandat T1, rotaţie T2, revenire T3-4; idem T5-
8.

Ex 5: Stând: flexia trunchiului şi apucarea picioarelor cu mâinile, genunchii extinşi T1-2, revenire T3-4; idem cu ducerea
membrelor superioare la spate şi împreunarea degetelor, două înclinări laterale stânga / dreapta T5- 6, revenire T7-8.
Ex 6: Din poziţia şezând pe genunchi, membrele superioare flectate la 90° din articulaţia scapulo-humerală, deplasarea
stânga - dreapta a bazinului pe sol.
Ex 7: ”Mersul piticului” (în ghemuit) cu palmele pe genunchi şi spatele drept.
b) Gimnastica respiratorie
Ex. 8:Din patrupedie, abducţia şi adducţia şoldului cu genunchiul flectat sau extins. Se va repeta exerciţiul alternativ câte
10 repetări pe un membru inferior, 10 pe celălalt. Între repetări 121 vor fi efectuate 2 respiraţii cu expiraţii ample din
poziţia pe genunchi cu şezutul pe călcâie, trunchiul şi membrele superioare flectate, palmele pe sol.

Ex. 9: Stând în poziţia „cavaler servant”: inspiraţie sacadată prin flexia treptată a membrelor superioare T1-4, expiraţie
sacadată cu extensia acestora, flexia trunchiului şi sprijinirea şezutului pe călcâie (membrul inferior stâng flectat din
articulaţia coxo-femurală, presează cutia toracică) T5-8; identic cu piciorul opus T1-8.

Ex. 10:Din decubit dorsal, membrele inferioare flectate cu tălpile sprijinite pe sol, o mână este fixată pe torace şi cealaltă
pe abdomen; se inspiră lent cu bombarea abdomenului T1-4 şi se expiră lent cu aplatizarea abdomenului T5-8 (respiraţii
abdominale).

Ex. 11:Decubit dorsal cu un săculeţ de nisip pe abdomen exerciţii libere de respiraţie abdominală cu rezistenţă (variantă:
kinetoterapeutul opune rezistenţă pe abdomen şi torace).
c) Gimnastica abdominală
Ex. 12:Din decubit dorsal, mâinile la ceafă, membrele inferioare flectate din articulaţia coxo-femurală, genunchii extinşi, se
execută flexia trunchiului pe bazin până la desprinderea vârfului scapulei de sol.

Ex. 13:Din decubit dorsal, mâinile la ceafă, membrele inferioare flectate din articulaţia coxo-femurală, genunchii extinşi, se
execută împingerea în sens cranial a bazinului.

Ex. 14:Din decubit dorsal, mâinile la ceafă, membrele inferioare flectate din articulaţia coxo-femurală, genunchii extinşi, se
execută circumducţii ale acestora în cele două sensuri.

Ex. 15:Din decubit dorsal, membrele superioare în flexie maximă, se execută concomitent flexia membrelor inferioare pe bazin
cu flexia trunchiului pe bazin, astfel încât mâinile ating picioarele.
2)STRETCHING
Ex 16: Stând, cu membrele inferioare în abducţie până la nivelul umerilor şi genunchii extinşi; flectarea trunchiului şi
încercarea de a atinge solul cu degetele, dacă nu este posibil va fi ajutat de kinetoterapeut şi menţinerea poziţiei 20 secunde.
Ex 17: Şezând cu membrele inferioare apropiate, genunchii flectaţi, sprijin pe palme: depărtarea bazinului de braţe lent şi
menţinerea poziţiei 20 secunde.

Ex 18: Şezând, membrele inferioare extinse: prinderea cu mâinile a picioarelor şi menţinerea poziţiei trunchiului pe bazin 20
secunde.Variantă: kinetoterapeutul menţine de la spate trunchiul flectat.

Ex 19: Stând, cu membrele inferioare în abducţie până la nivelul umerilor, flexia maximă a membrelor superioare cu degetele
întrepătrunse şi palmele orientate cranial, împingerea lor în sus şi menţinere 20 secunde.
Ex 20: Stând, cu membrele inferioare în abducţie până la nivelul umerilor, apucarea piciorului stâng cu mâna de aceeaşi parte,
flectarea genunchiului şi apropierea piciorului de fese, extensia şoldului cu menţinerea poziţiei 20 secunde.

Ex 21: Şezând cu membrele inferioare abduse şi genunchii extinşi: flexia trunchiului către un picior şi menţinerea poziţiei 20
125 secunde. Variantă: kinetoterapeutul menţine trunchiul de la spate. Aceeaşi poziţie se repetă pe celălalt picior.

Ex. 22: Stând, cu membrele inferioare în abducţie până la nivelul umerilor, genunchii extinşi, membrele superioare în extensie
cu mâinile unite la spate şi palmele spre exterior; se execută extensia membrelor superioare la maxim asociată cu flexia
trunchiului şi menţinere 20 secunde.

Ex 23: Decubit dorsal cu membrele inferioare extinse: flectarea genunchiului drept încrucişat peste stângul cu talpa pe sol,
rotaţia trunchiului spre dreapta, braţul stâng împinge genunchiul drept prin exterior şi menţine 20 secunde. Se repetă spre
cealaltă parte.

Ex 24: Aceeaşi poziţie ca mai sus (ex. 37): flexia trunchiului paralel cu solul şi împingerea membrelor superioare cu mâinile
împreunate, menţinerea poziţiei 20 secunde.

Ex 25: Stând, cu membrele inferioare depărtate până la nivelul umerilor, braţele pe lângă corp: înclinarea laterală a trunchiului
şi menţinere 20 secunde.
 CONCLUZII

Obezitatea nu este numai o problemă estetică, ci în primul rând o tulburare de

nutriție, caracterizată prin sporirea greutății corporale mult peste nivelul greutății
ideale, cu ample consecințe asupra stării de sănătate.
Apariția obezității influențeză aspectul fizic, iar la adulți cauza principală este
reprezentată de dezechilibrul energetic dintre aparatul și consumul de calciu.
Obezitatea este o problemă la nivel mondial, deoarece numărul persoanelor
care suferă de obezitate s-a dublat și se află în continuă creștere.
Kinetoterapia sau terapia prin mișcare are un rol important în optimizarea
stării de sănătate și aducerea sau menținerea la greutatea ideală.
Programul kinetoterapeutic, efectuat în cadrul ședințelor de recuperare,
include ciclul de mișcări, care prin repetare devin mai sigure, dobândesc
continuitatea armonioasă, economisesc energie și prin aceasta oxigen. Dacă
numărul de repetări este prea mare, scade coordonare.
 Bibliografie

• Nicolae Hancu, Abecedar de obezitate 2018, Editura: Sanatatea Press Group

• Lucia Anghelescu Obezitatea 1985 Editura: Facla
• Iulian Mincu , Nicolae Hancu , Boli cronice degenerative. Obezitatea, diabetul
zaharat, colesterolul si ateroscleroza, 1977 , Editura: Dacia
• MARIANA GRAUR, Obezitatea, 2003, Editura:Junimea