SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

 Oasele membrului inferior se divid in doua grupe:

 - centura membrului
 - oasele membrului liber

 Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale

 Oasele membrului liber se did astfel:
- coapsa: femur si patella
- gamba: tibia si fibula
- picior: oasele tarsului, metatarsului si a degetelor
 CENTURA MEMBRULUI INFERIOR

Coxalul este un os plan, voluminos

si neregulat. Este format din trei piese
distincte si anume: ilion, ischion si pube
care se sudeaza intre 12-16 ani la fete si
13-18 ani la baieti.
Orientare: se aseaza inapoi marginea care
prezinta o scobitura mare, lateral fata
prevazuta cu o cavitate emisferica(acetabul), iar in jos scobitura acestei
cavitati.
Ilionul: formeaza portiunea superioara a osului si prezinta mai mult din
jumatatea lui. La adult limita lui este reprezentata de o linie
conventionala ce trece prin treimea superioara a acetabulului
Ilionul prezinta un corp care participa la formarea acetabulului si o portiune
superioara, turtita, comparata cu o aripa, aripa osului iliac.

Ischionul cuprinde portiunea posterioara si

Inferioara a osului, el are un corp si o ramura. Corpul
Participa la formarea acetabulului, constituand
portiunea posteroinferioara a acestei cavitati.
Corpul se continua cu ramura, ce se indreapta inainte.
La limita dintre corp si ramura se gaseste tuberozitatea
ischiadica

Pubele reprezinta portiunea anteroinferioara a osului,

Are un corp si doua ramuri.Corpul participa la
Formarea portiunii anteroinferioare a acetabulului. El se uneste cu ilionul, iar la
locul de unire se gaseste iminenta iliopectinee. De la corp pleaca inainte ramura
superioara, coteste in unghi ascutit si se continua cu ramura inferioara. Ramura
inferioara a pubelui se uneste cu cea a ischionului formand ramura
ischiopubiana.
 Coxalul in totalitate prezinta doua fete, doua margini si patru unghiuri.
Fata laterala prezinta in partea ei mijlocie o cavitate mare numita acetabul.La
formarea acetabulului contribuie corpul celor 3 oase constitutive ale coxalului.
Dedesubtul acetabulului se gaseste un orificiu mare numit gaura obturata, la
formarea ei contribuie ischionul si pubele. Deasupra acetabulului se gaseste fata
gluteala a aripii osului sacrat.
1. Cavitatea cotiloidiana sau acetabulul este o cavitate emisferica, profunda, se
serveste la articulatia cu femurul. Circumferinta acetabulului este proeminenta si
ascutita si poarta numele de spranceana acetabulara sau cotiloidiana.Scobitura
acetabulului este situata imediat deasupra gaurii obturate si transformata pe viu
intr-o gaura prin ajutorul unei formatiuni fibrocartilaginoase numita ligamentul
transvers al acetabulului.
Suprafata inferioara a acetabulului prezinta:
a) suprafata semilunara, articulara
b) fosa acetabulului, nearticulata de forma patrulatera,
incadrata de suprafata semilunara
2. Gaura obturata, este limitata in cea mai mare parte printr-o margine ascutita
ca o creasta, afara de portiunea superioara, unde creasta este inlocuita cu un sant,
numit santul obturator.
3. Suprafata gluteala este usor escatavata in portiunea ei mijlocie unde se gaseste
gaura nutritiva principala a osului si este strabatuta de trei linii:
- Linia gluteala anterioara, pleaca de la nivelul marii scobituri ischiadice , de pe
marginea posterioara a osului, merge in sus si inainte
spre a se termina pe marginea superioara, in vecinatatea
spinei iliace anterosuperioare.
- Linia gluteala posterioara, se desprinde tot de pe marea
scobitura ischiadica apoi merge in sus aproape vertical
si se termina pe marginea superioara a osului.
- Linia gluteala inferioara, se indreapta de la marea
Scobitura ischiadica catre marginea anterioara a osului.
Cele trei linii delimiteaza patru campuri: unul posterior
mic pe care se insera muschiul gluteu mare, unul situat
mai anterior, pe care se insera muschiul gluteu mijlociu;
al treilea anterior, care da insertie pentru muschiul gluteu mic, si al patrulea,
situat sub linia gluteala inferioara, pe care se insera muschiul drept femural.
Fata mediala este strabatuta de linia arcuata, indreptata oblic, de sus in jos so
dinapoi inainte. Aceasta linie imparte fata mediala in dora portiuni:
O portiune superioara , unde se gaseste o suprafata escavata, numita fosa iliaca
pe care se insera muschiul iliac; in partea ei posterioara se afla una din gaurile
nutritive ale osului
O portiune inferioara liniei arcuate unde se gaseste:
a) Suprafata sacropelvina alcatuita la randul ei din doua formatiuni anatomice:
- tuberozitatea iliaca, o rugozitate puternica pentru insertia
ligamentelor sacroiliace;
- fata auriculara, o suprafata asemanatoare cu pavilionul urechii , ea se
articuleaza cu o suprafata asemanatoare de pe osul sacru cu care form articulatia
sacroiliaca.
b) Dedesubtul fetei auriculare se gaseste o suprafata plana ce raspunde
acetabulului;
c) Gaura obturata
MARGINEA ANTERIOARA este formata dintr-o portiune verticala ce
apartine ilionului si una orizontala ce apartine pubelui.Aceasta margine este
denivelata si prezinta :
a)Spina iliaca anterosuperioara pe care se insera muschiul croitor si tensor al
fasciei lata respectiv ligamentul inghinal
b) o mica scobitura prin care trece nervul cutanat femural lateral;

c) spina iliaca anteroinferioara, pe care se insera muschiul drept femural

d) mai jos o alta scobitura, pe unde trece muschiul iliopsoas;

e)Sub scobitura se observa proeminenta rotunjita a eminentei iliopubiene

f)Mai jos este situata suprafata pectineala care raspunde muschiului pectineu,
marginita anterior de creasta obturatoare si posterior de creasta pectineala

MARGINEA POSTERIOARA este la fel de accidentata ca si marginea

anterioara, ea este formata din ilion si ischion. Aceasta prezinta:
a)Spina iliaca posterosuperioara, este palpabila sub piele;

b)Spina iliaca posteroinferioara, separata de precedenta printr-o scobitura;

c) Marea scobitura sau incizura ischiadica, prin ea trec numeroase formatiuni(m.
piriform, n. ischiadic, n. gluteal superior, n. gluteal inferior, vasele rusinoase
interne.
d) Spina ischiadica, pentru insertia muschiului gemen superior
e) Mica scobitura ischiadica , dand trecere pentru m. obturator intern, vesele si
nervii rusinori interni
f) Tuberozitatea ischiadica, pe ea se insera numerosi muschi. Poate fi pusa in
evidenta in pozitia sezand, coapsa in flexie.

MARGINEA SUPERIOARA SAU CREASTA ILIACA se intinde de la spina

iliaca anterosuperioara la spina iliaca postero-superioara.Aceasta margine
apartine osului iliac. Creasta iliaca este arcuita in forma de s culcat, poate fi
palpata in intregime sub piele.
Insertie pentru: m oblic extern, intern, m. transvers, patratul lombelor, glutelul
mare si mijlociu, iliacul
MARGINEA INFERIOARA se intinde intre tuberozitatea ischiadica si unghiul
pubelui. Sub unghiul pubian, marginea prezinta o suprafata ovala, fata pubiana, ce
serveste la articularea cu osul coxal pe partea opusa cu care formeaza simfiza
pubiana.
Insertie pentru: m adductor mare, adductor scurt si corpilor cavernosi.

UNGHIURILE
a)Antero-superior reprezentat de spina

iliaca antero-superioara;
a) Postero-superior reprezentat de spina

iliaca posterosuperioara;
a)Antero-inferior reprezentat de unghiul

pubelui;
a)Postero-inferior este format de tuberozitatea

ischiadica.
 PELVISUL OSOS
Pelvisul osos sau bazinul este format de cele doua coxale, sacrul si
coccigele. El este situat cu aproximatie la mijlocul corpului adultului.

CONFORMATIA GENERALA
Are forma unui trunchi de con, cu baza mare in sus si cu baza mica in jos (. 105,
106).
PELVISUL OSOS PREZINTA: o circumferinta superioara si alta
inferioara o suprafata exterioara si o suprafata interioara.
1. CIRCUMFERINTA SUPERIOARA sau baza mare a pelvisului osos este
formata, la randul ei, de: baza sacrului, creasta iliaca, marginea anterioara a
coxalului si marginea superioara a simfizei pubiene.
2. SUPRAFATA EXTERIOARA (EXOPELVIANA). Prezinta elementele
anatomice de pe fetele laterale ale celor doua coxale si de pe fetele dorsale ale
sacrului si coccigelui;
Anterior: fata anterioara a simfizei pubiene situata pe linia mediana, lateral de ea
se gasesc unghiurile pubelui si gaurile obturate cu cadrele osoase de care fie sunt
marginite;
 Posterior: fetele dorsale ale sacrului si coccigelui, precum si marginile
posterioare ale oaselor coxale. Intre sacru si coccige, pe de o parte, si marginile
posterioare ale coxalelor
Lateral: fetele laterale ale coxalelor cu fata gluteala, acetabulul si
tuberozitatea ischiadica.
3. SUPRAFATA INTERIOARA (ENDOPELVINA). Se caracterizeaza printr-
un relief osos circular numit linia terminala. Ea delimiteaza stramtoarea superioara
a pelvisului. Stramtoarea superioara imparte suprafata interioara in doua portiuni:
una situata deasupra pelvisul mare care apartine topografic abdomenului si alta
dedesubtul ei – pelvisul mic care adaposteste organele aparatului urogenitale cu o
deosebita importanta obstetricala la femei.
4. CIRCUMFERINTA INFERIOARA (stramtoarea inferioara a pelvisului) sau
baza mica a pelvisului osos este format: anterior, de marginea inferioara a simfizei
pubiene; posterior, de varful coccigelui; lateral, de cele doua tuberozitati
ischiadice; acestea sunt legate anterior de simfiza pubiana prin ramurile
ischiopubiene, iar posterior de sacru si coccige, prin ligamentele sacrotuberale si
sacrospinoase.
 ROLUL BAZINULUI OSOS
rolul de protectie a organelor pelvine

rol in mecanismul nasterii

serveste la transmiterea greutatii corpului la

membrele inferioare; are astfel un rol important

in statica si locomotie.

In statica verticala se gasesc in acelasi frontal:

promontoriul, axele de rotatie ale humerusului
in articulatiile scapuloumerale si cele ale femurelor
in articulatiile coxofemurale. Considerat astfel
(in frontal), bazinul osos se prezinta ca o bolta
care primeste greutatea corpului si o transmite
celor doua coapse. Aceasta bolta are un varf
reprezentat de sacru si doi stalpi (arcade)
reprezentati de oasele coxale. Sacrul primeste greutatea de la trunchi si prin
intermediul stalpilor o transmite la cavitatile cotiloidiene si de aici la femure.
 Greutatea corpului apasand pe sacru, produce o tensiune in
articulatiile sacroiliace, care aduce dupa sine tendinta la indepartarea
celor doi stalpi de bolta. Dar stalpii sunt mentinuti in legatura prin
cele doua ramuri ischiopubiene si prin simfiza pubiana, astfel ca
presiunea de sus in jos nu-i poate indeparta. Pe de alta parte,
presiunea este neutralizata si de contrapresiunea de jos in sus,
exercitata de cele doua femure. Intervin in mentinerea echilibrului de
forte si puternicele ligamente ale articulatiilor sacroiliace.

ARHITECTURA BAZINULUI OSOS este realizata astfel in

mod atat de fericit incat nu pune nici o piedica locomotiei si staticii;
in cazul in care pelvisul osos si-a pierdut rezistenta normala,
echilibrul de forte se rupe si se produc deformatii.
 SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER
Coapsa este alcatuita din doua oase: femurul si patela.
FEMURUL os lung (cel mai lung os al corpului) si pereche. Pe schelet este
oblic indreptat de sus in jos si lateromedial. Cand calcaiele sunt alipite, cele
doua femure se ating prin epifizele lor inferioare. Aceasta oblicitate este mai
accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat la barbati ( ).
ORIENTARE: Se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si
articulara a acestei extremitati, posterior marginea cea mai aspra a osului.
ELEMENTE DESCRIPTIVE - Femurul prezinta de studiat un corp si doua
epifize.
CORPUL este prismatic triunghiular si deci vom avea de descris trei fete si trei
margini.
FATA ANTERIOARA: este acoperita de muschiul vast intermediar;

FATA LATERALA da insertie muschiului vast intermediar

FATA MEDIALA nu are nici o particularitate.

MARGINILE MEDIALA SI LATERALA sunt putin pronuntate.

MARGINEA POSTERIOARA ( linia aspra )

Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.
Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala.
Cele doua buze si interstitiul dintre ele dau insertie unei serii de muschi: vastul
lateral, vastul medial, adductorul mare, adductorui lung, adductorul scurt si
bicepsul femural.
In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand nastere la:
o ramura laterala, numita tuberozitatea gluteala pentru

muschiul gluteu mare; ramura se termina la nivelul epifizei

superioare a osului, langa trohanterul mare, transformandu-se
la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul, numit
trohanterul al treilea;
o ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohan

terica de pe epifiza superioara; pe ea se insera muschiul

vast medial;
o ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu.

In portiunea inferioara linia aspra se bifurca,

delimitand o suprafata triunghiulara numita fosa poplitee.
 EPIFIZA SUPERIOARA.
Prezinta capul, colul si doua tuberozitati numite
marele si micul trohanter.
Epifiza superioara este legata de corp printr-un col
chirurgical.
CAPUL este articular si reprezinta doua treimi dintr-o
sfera; prezinta foseta capului pentru insertia ligamentului
capului femural.
COLUL este o coloana osoasa puternica, turtita
anteroposterior care uneste capul cu restul osului. Este indreptat
oblic de sus in jos si mediolateral si formeaza cu diafiza unghiul
de inclinatie care masoara 125 - 130o .
Unghiul care contine axul colului formeaza cu ul care contine axul
transversal al extremitatii inferioare un alt unghi, numit unghiul de declinatie care
masoara in medie 12 0.
 Modificarile unghiului de inclinatie si declinatie se repercuteaza asupra
atitudinii membrului inferior. Marirea unghiului de inclinatie are ca rezultat
ducerea membrului inferior in abductie (coxa valga). Invers, micsorarea lui
imprima adductia membrului inferior (coxa vara). Marirea unghiului de declinatie
pune membrul inferior in rotatie mediala. Micsorarea sau reducerea lui la zero
duce membrul inferior in rotatie laterala.
Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior
liber prin colul femurului.
Directia fortelor ce se transmit solicita din partea colului o mare
rezistenta, ceea ce explica arhitectura lui trabeculara deosebit de complexa,
alcatuita dintr-un sistem de bolti. Dupa varsta de 50 de ani, sistemul trabecular
incepe sa se resoarba, iar cavitatea medulara se continua in epifiza superioara.
Greutatea corpului si resorbtia osoasa favorizeaza fracturile colului. Formarea
calusului fiind mai dificila, aceste fracturi au un caracter foarte grav.
Din punct de vedere descriptiv, colul prezinta doua fete: anterioara si
posterioara.
Fata anterioara este limitata lateral prin linia intertrohanterica;

Fata posterioara este limitata prin creasta intertrohanterica.

 TROHANTERUL MARE.
Este o proeminenta patrulatera ce continua in sus corpul
femurului
Pe fata lui mediala se gaseste fosa trohanterica in care se
insera muschiul obturator extern.
Da insertie unor muschi care unesc pelvisul cu femurul,
numiti din aceasta cauza muschi pelvitrohanterieni (gluteu
mijlociu, gluteu mic, piriform etc.)
Se poate palpa cu usurinta pe fata laterala a coapsei.
 TROHANTERUL MIC.

Este o proeminenta, situata la partea postero-inferioara a

colului.
Pe el se insera muschiul iliopsoas.
Trohanterul mare si mic sunt uniti prin linia intertrohanterica
(situata anterior) si prin creasta intertrohanterica
(mai proeminenta ca precedenta, situata posterior), care da
insertie muschiului patrat femural.
EPIFIZA INFERIOARA este formata din doua proeminente articulare puternice,
numite condili.
Anterior, cei doi condilii converg spre o suprafata articulara numita fata
patelara, in timp ce posterior condilii sunt separati de o fosa adanca numita fosa
intercondilara.
Fata patelara - are forma unei trohlei, cu un sant anteroposterior ce separa
doua povarnisuri(condilii). Sunt in numar de doi, unul medial si celalalt lateral. Ei
diverg antero-posterior, delimitand astfel fosa intercondilara mentionata.
Condilul medial este mai ingust ca cel lateral si descinde mai jos ca
acesta; gratie acestei particularitati, coapsa formeaza cu gamba un unghi obtuz de
17C--l750 deschis lateral. Unghiul este mai accentuat la femei decat la barbati.
Cand condilul medial descinde prea mult, rezulta o deformare numita genu
valgum, caracterizata printr-o oblicitate mai mare a femurului, proiectia mediala a
genunchiului si diminuarea unghiului lateral sub 1450 .Situatia inversa, cand
unghiul dintre coapsa si gamba este deschis medial, constituie genu varum.
Fiecare condil prezinta trei fete: articulara, intercondilara si cutanata.
 Fetele articulare continua inapoi cele doua povarnisuri ale fetei patelare
si descriu o curba anteroposterioara, cu raza descrescanda (de la 43 mm - in partea
anterioara, la l0 mm - in partea posterioara).
Fetele intercondiliene se privesc intre ele si delimiteaza fosa
intercondiliana. Pe fetele intercondiliene se insera ligamentele incrucisate ale
articulatiei genunchiului.
Fetele cutanate sunt accidentate. Prezinta cate o proeminenta numita
epicondil medial , respectiv epicondil lateral, pe care se insera ligamentele
colaterale ale articulatiei genunchiului.
Deasupra si inapoia epicondilului medial se gaseste o alta
proeminenta, tuberculul adductorului pe care se insera muschiul adductor mare.
Linga acest tubercul se insera capul medial al muschiului gastrocnemian.
Fata cutanata a condilului lateral da insertie capului lateral al muschiului
gastrocnemian si muschiului popliteu.
Condilii si epicondilii femurali se pot palpa cu usurinta de o parte si de alta a
patelei. De asemenea se poate palpa tuberculul adductorului, imediat deasupra si
inapoia epicondilului medial.
 PATELA

Patela sau rotula este un os scurt, turtit si pereche, situat in tendonul muschiului
cvadriceps femural. Prezinta de studiat baza, varful, doua fete si doua margini (. 108).
ORIENTARE - Se pune in sus baza, posterior fata articulara si lateral povarnisul cel mai
larg al acestei fete.
ELEMENTE DESCRIPTIVE: doua fete, 2 margini, o baza si un varf
Fata anterioara - este convexa si rugoasa.

Fata articulara sau fata posterioara - este destinata articulatiei cu fata patelara a
femurului. Prezinta o creasta verticala si doua povarnisuri. Din aceste doua povarnisuri,
cel lateral este mai mare.
Baza priveste in sus.
Varful priveste in jos.

Marginile sunt in numar de doua: mediala si laterala.

Patela proemina in regiunea anterioara a genunchiului si poate si fi

explorata atat prin inspectie cat si prin palpare. Fracturile patelei, relativ
frecvente, sunt produse fie de traumatisme, fie in mod indirect, prin contractia
violenta a muschiului cvadriceps femural
Condilul humerusului prezinta doua categorii de formatiuni:
1.Suprafete articulare- sunt destinate radiusului si ulnei, ele fiind reprezentate de
catre: trohleea humerusului, capitulul humerusului si
un sant intermediar.
Trohleea humerusului raspunde scobiturii trohleare
de pe ulna, ea fiind formata din doua margini, doua
povarnisuri si un sant. Santul are un traiect spiroid de
jos in sus si mediolateral,imprimand directia
miscarilor din articulatia cotului.
Capitulul este oproeminenta rotunjita ce este situata lateral de trohlee.
El raspunde fosetei articulare de pe capul radiusului. Santul intermediar separa
trohleea de capitul. Capitulul este articular, raspunzand marginii foseteiarticulare
de pe capul radiusului.
2.Fose- sunt in numar de trei: fosa coronoida, fosa radiala si fosa olecraniana.
Fosacoronoidaestesituata deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei, in ea
patrunzandprocesul coronoidian al ulnei, in miscarilede flexiune ale antebratului.
Fosa radiala este situata deasupra capitulului, in ea patrunzand capul radiusului, in
miscarile de flexiune.
 Fosa olecraniana este situata deasupra trohleei, pe fata posterioara a
epifizei, in ea patrunzand olecranul, in miscarile de extensiune ale antebratului.
B. Epicondilii sunt doua proeminente, care servesc pentru insertii
musculare, unul fiind medial, iar altul lateral.
Epicondilul medial este o puternica proeminenta triunghiulara, la care
se termina creasta supracondiliana mediala a diafizei, ce se poate explora prin
inspectie si palpare. Fata lui posterioara prezinta santul nervului ulnar pe unde
trece nervul omonim. Pe epicondilul medial se insera muschii pronatori si
flexori ai antebratului, muschii mainii si degetelor(rotundul pronator, flexor
radial al carpului, palmar lung,flexor ulnar al carpului, flexor superficial al
degetelor).
Epicondilul lateral este mai mic decat cel medial, la el terminandu-se
creasta supracondiliana laterala a diafizei. Acesta se poate explora prin
inspectie si palpare, fiind un reper important(ca si epicondilul medial) pentru
proiectia formatiunilor de la nivelul antebratului.
 Pe epicondilul lateral se insera muschii supinatori si
extensori ai antebratului, muschii mainii si degetelor (scurt extensor
radial al carpului, supinator extensor al degetelor, extensor al
degetului mic,extensor ulnar al carpului, anconeu).
La aproximativ 5-6 cm pe marginea mediala, deasupra epicondilului
medial se gaseste in mod inconstant o apofiza triunghiulara, numita
procesul supracondilian (aceasta apofiza se regaseste in
aproximativ1% din cazuri).Procesul supracondilian este legat de
epicondil printr-o bandeleta fibroasa,formand astfel un inel
osteofibros, prin care trec nervul median si artera brahiala.
Torsiunea humerusului
Axul transversal al capuluihumerusului si cel al condilului numeral
nu se afla in acelasi planfrontal. La adult ele formeaza un unghi
ascutit,are 14-20grade si este deschis lateral, denotand torsiunea
osului. La nou-nascut unghiul areaproximativ 60 de grade.
 SCHELETUL ANTEBRATULUI

Antebratul are doua oase paralele: ulna

(situat in prelungirea degetului mic) si radius
(situat in prelungirea policelui ). Aceste doua
oase se articuleaza prin epifizele lor, ramanand
insa distantate la nivelul diafizelor printr-un
spatiu eliptic (denumit spatiul interosos).
Examinate pe scheletul articulat, se observa ca
radiusul depaseste ulna prin epifiza lui
inferioara si este depasit de aceasta prin epifiza
superioara. Ca urmare, ulna precumpaneste
in formarea articulatiei cotului, iar radiusul in formarea articulatiei
radiocarpiene. Diafizele celor doua oase sunt prismatice triunghiulare, fiecare
prezentand deci trei fete si trei margini.
ULNA este un os lung si pereche,
situat in partea mediala a antebratului,
in prelungirea degetului mic. Pe scheletul
articulat el este putin oblic (de sus in jos
si medio-lateral), formand cu humerusul
un unghi cu deschiderea laterala.
Ulna prezinta de studiat doua elemente:
corpul si cele doua epifize.
Orientare: se pune in sus extremitatea mai
voluminoasa, anterior se pune scobitura
acestei extremitati, iar lateral marginea cea mai ascutita a osului.
CORPULeste putin concav inainte, prezentand trei fete si trei margini.
Fata anterioara prezinta gaura nutritiva, in partea superioara a fetei inserandu-se
muschiul flexor profund al degetelor, iar in partea inferioara muschiul patrat
pronator. Fata posterioara este strabatuta in treimea superioara de o linie oblica
in jos si medial.
Deasupra acestei linii oblice se delimiteaza o suprafata triunghiulara, ce este loc
de insertie pentru muschiul anconeu. Portiunea inferioara este impartita si ea
printr-o linie verticala, intr-o fasie mediala si o fasie laterala.
Pe fasia mediala a fetei posterioare se insera muschiul extensor ulnar al carpului
iar pe cea laterala se insera sus muschiul supinator, iar mai jos muschii lung
abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui si
extensorul indicelui.
Fata mediala este larga in portiunea superioara, ingustandu-se in partea inferioara,
fiind de altfel palpabila sub piele.
Marginea anterioara este bine pronuntata, incepand de la procesul coronoid si
terminandu-se la procesul stiloid.
Marginea posterioara proemina sub piele. Marginea pleaca de pe olecran,
descinde sub forma unei creste sinuoase (de forma unui S), si dispare apoi in
treimea inferioara a diafizei.
Marginea laterala sau interosoasa da insertie membranei interosoase. Aceasta
membrana uneste corpurile celor doua oase ale antebratului (ulna si radius). In
sus, membrana se bifurca si delimiteaza o suprafata triunghiulara, in care este
situata incizura radiala a epifizei proximale. Ramura de bifurcatie posterioara este
numita in termeni medicali creasta muschiului supinator pentru insertia
muschiului omonim.
Extremitatea sau epifiza superioara este formata din doua
proeminente osoase: o proeminenta verticala (numita olecran) si o
proeminenta orizontala (numita procesul coronoid). Cele doua
proeminente formeaza intre ele un unghi drept si circumscriu o
cavitate articulara ce priveste anterior, numita scobitura trohleara.
Aceasta scobitura trohleara se articuleaza cu trohleea humerusului si
prezinta o creasta anteroposterioara, ce raspunde santului de pe
trohleea humerusului. Pe partea laterala a procesului coronoid se
gaseste o fetisoara articulara semilunara (numita incizura radiala sau
scobitura radiala) care se articuleaza cu capul radiusului.
Dedesubtul procesului coronoid se gaseste tuberozitatea ulnei (pe
care se insera muschiul brahial). Olecranul se palpeaza cu usurinta pe
fata posterioara a articulatiei cotului, pe acesta inserandu-se muschiul
triceps brahial.
Extremitatea sau epifiza inferioara prezinta doua formatiuni: capul
si procesul stiloid. Aceste doua formatiuni se palpeaza usor sub piele.
1.Capul reprezinta un segment de cilindru. Suprafata laterala a
acestuia se numeste circumferinta articulara si se articuleaza cu
incizura ulnara a radiusului. Fata inferioara a capului intra in
contact cu discul fibrocartilaginos al articulatiei radioulnare
distale.
2. Procesul stiloid este situat pe partea mediala a capului, fiind o
prelungire conoida, cu varful in jos. Intre cap si procesul stiloid se
formeaza un sant (situat pe fata posterioara a osului)prin care trece
tendonul muschiului extensor ulnar al carpului
2. RADIUSUL este un os lung si pereche, situat la partea laterala a
antebratului, in dreptul policelui. Prezinta ca elemente de studiu un
corp si doua epifize.
Orientare: Se aseaza in jos extremitatea cea mai voluminoasa,
posterior fata ei prevazuta cu santuri, lateral procesul descendent al
acestei extremitati.
CORPUL este prismatic triunghiular si, ca atare, are trei fete (fata
anterioara, posterioara si laterala) si trei margini (marginea
anterioara, posterioara si mediala). Corpul este palpabil in jumatatea
lui inferioara.
Fata anterioara este ingusta in portiunea superioara, pe ea gasindu-
se gaura nutritiva. In portiunea superioara a fetei anterioare se insera
muschiul flexor lung al policelui, iar in portiunea inferioara
muschiul patrat pronator.
Fata posterioara este rotunjita in portiunea
superioara, unde raspunde muschiului
supinator. Fata posterioara este plana si
usor excavata in restul intinderii, unde se
insera muschiul lungul abductor si scurtul
extensor ai policelui.
Fata laterala prezinta la partea mijlocie o
tuberozitate pronatorie (pentru insertia
muschiului rotund pronator).
Deasupra rugozitatii, fata laterala este
acoperita de muschiul supinator, care la
acest nivel este strabatut de ramura profunda a nervului radial.
Fracturile osului la acest nivel pot intersecta nervul, acest raport
avand o mare importanta practica.
Marginea anterioara este pronuntata in partea superioara, insa
dispare in treimea inferioara.
Marginea posterioara exista numai in portiunea mijlocie.
Marginea mediala sau interosoasa este ascutita si se termina in
partea inferioara a corpului, bifurcandu-se si delimitand astfel o
suprafata triunghiulara. La baza acestui triunghi se gaseste scobitura
(sau incizura ulnara) a radiusului. Pe marginea mediala se prinde
membrana interosoasa.
Extremitatea sau epifiza superioara (proximala) este compusa din
trei elemente: capul,colul si tuberozitatea radiusului.
1.Capul este un segment de cilindru plin, mai inalt in portiunea
mediala. Fata lui superioara prezinta o depresiune, numita foseta
capului radial care raspunde capitulului humerusului. Circumferinta
capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna.
Cand se executa miscari de rotatie ale antebratului, capul se poate
palpa sub epicondilul lateral al humerusului.
2. Colul este portiunea ingusta care leaga capul de corp si este oblic
indreptat de sus in jos si latero-medial, formand cu capul un unghi
deschis lateral.
3. Tuberozitatea radiusului este o proeminenta ovoidala, situata sub
col, pe ea inserandu-se muschiul biceps brahial.
Extremitatea sau epifiza inferioara (distala)este comparata cu o
piramida trunchiata, ce prezinta patru fete si o baza, ea putandu-se
explora aproape in intregime.
Fata mediala a epifizei prezinta scobitura ulnara destinata articularii
cu capul ulnei.
Fata laterala prezinta un sant pentru trecerea tendoanelor muschilor
lung abductor si scurt extensor ai policelui. Aceasta fata se continua
in jos cu procesul stiloid. Procesul stiloid se poate inspecta si palpa,
coborand mai jos decat procesul stiloid al ulnei.
Fata posterioara prezinta mai multe creste verticale, care delimiteaza
santuri. Prin santuri aluneca tendoane ale muschilor extensori ai
manii si ai degetelor. La mijlocul fetei posterioare se gaseste o
creasta verticala (adesea palpabila sub piele) numita tuberculul
dorsal care o imparte in doua santuri. Lateral de tubercul se afla un
sant prin care trec tendoanele muschilor extensori radiali ai carpului
si medial detubercul se afla alt sant subdivizat printr-o
creastaverticala mai mica in alte doua santuri: un sant lateral maimic
pentru lungul extensor al policelui si un sant medialmai larg pentru
tendoanele extensorului degetelor siextensorului indexului.
Fața anterioara este concava de sus in jos, dand
insertiemuschiului patrat pronator.
Baza sau fata articulara carpianaare forma unui triunghi, al carui
varf se prelungeste lateral pe procesul stiloid. Baza este
subdivizataprintr-o creasta antero-posterioara, in doua fete
secundare: o fatalaterala, triunghiulara, in raport cu scafoidul, si o
fatamediala, patrulatera, in contact cu semilunarul.
SCHELETUL MAINII
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate
intre ele prin intermediul unor ligamente, cinci metacarpiene si
paisprezece falange.
Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei
grupe: carp, metacarp si falange.
Oasele carpiene sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste
randuri fiind format din patru oase:
Oasele primului rand, sunt situate proximal de radius si ulna:
a)Osul scafoid, are forma usor alungita si este frecvent afectat in urma
producerii fracturilor la nivelul carpului.La nivelul fetei anterioare I se descrie
tuberculul scafoidului, la nivelul caruia se insera retinaculul flexorilor si
muschiul scurt abductor al policelui.
b)Osul semilunar, prezinta o fata convexa superioara prin intermediul caruia se
articuleaza cu fata carpiana a radiusului si o fata inferioara concava prin care se
articuleaza cu osul maire si osul carlig.
c)Osul cuneiform(piramidal) are o baza orientata catre superior si varful catre
inferomedial. Se articuleza superior cu capul ulnei prin intermediul discului
articular iar inferior cu osul cu carlig prin intermediul unei fatete articulate.
d)Osul pisiform este cel mai mic os dintre oasele carpiene.I se descriu patru fete:
anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli.Singura fateta articulara este
cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.
Oasele celui de-al doilea rand
a)Osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulate si trei nearticulate.La
nivelul fetei anterioare putem descrie tuberculul osului trapez, la nivelul caruie
isi are originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al
policelui(capul superficial) si primul muschi interosos palmar si se leaga
retinaculul flexorilor.
b)Osul trapezoid are forma de con, mai putin regulata. Prezinta o fata anterioara
nearticulata la nivelul caruia isi au originea capul oblic al muschiului adductor
al policelui si capul profund al muschiului flexor scurt flexor al policelui si o
fata posterioara rugoasa. De asemenea I se descriu 4 fete articulare: superioara,
laterala, mediala si inferioara.
c)Osul mare(capitat) este cel mai mare os dintre carpiene.I se descriu o fata
superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata
inferioara cu trei fatete articulare. Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar
la nivelul fetei anterioare este un sant transversal, colul osului mare ce desparte
capul de corp.
d)Osul hamatum(osul cu carlig) are o fata anterioara nearticulata la nivelul
caruia prezinta carligul osului hamat, o proeminenta cu aspect de carlig. In vf-ul
proeminentei se prinde retinaculul flexorilor.
Oasele metacarpiene, formeaza scheletul palmei si sunt in numar de 5,
numerotate cu cifre romane dinspre lateral spre medial.Acestea se articuleaza
superior cu cel de-al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu falangele
proximale.
Ele prezinta un corp si doua extremitati:
-Corpul are forma de prisma triunghiulara

-Baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru
randul distal al oaselor carpiene.
-Capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala

Metacarpianul I – este cel mai scurt si mai gros

Metacarpianul II – este cel mai lung si are aspect bituberculat
Metacarpianul III – este mai scurt decat metacarpianul II, si prezinta superior o
suprafata articulara pentru osul mare. La nivelul fetei posterioare este descris
procesul stioidian, la nivelul caruia se insera muschiul extensor radial al
carpului.
Metacarpianul IV – prezinta doua fete articulare pentru metacarpienele III si V
Metacarpianul V – cel mai subtire si mai mic, are o singura fata articulara pentru
metacarpianul IV, este unitubercular la nivelul bazei.
 Falangele: sunt in numar de 14, fiecare deget avand cate trei, cu
exceptia policelui, care are doar doua.
Falanga proximala este cea mai bine reprezentata, fiid cea mai mare si avand o
baza, un corp si un cap. Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior
o fata articulara pentru articulatia cu capul metacarpianului respectiv.
Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una
posterioara.Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa.
Capul falangei prezinta o fata articulata cu aspect de trohlee, care se articuleaza
cu baza falangei medii.
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai
mica si prezinta o creasta sagitala care separa baza.
Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat
superior si mai ingust superior. Distal se afla tuberozitatea falangei distale.
Aceasta este anterior rugoasa( la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior( la
nibelul patului unghial).
VA MULTUMESC!