Ce Este Macroeconomia

CE ESTE MACROECONOMIA
Macroeconomia constituie astăzi una

dintre cele mai dinamice şi complexe
discipline din cadrul ştiinţelor economice
• Termenul de “macroeconomie” provine din
alăturarea grecescului “macro” cuvântului de
“economie”
• Macroeconomia studiază, deci, acele
comportamente de ansamblu ale agenţilor
economici de acelaşi tip precum şi raporturile de
interdependenţă care se stabilesc între aceste
comportamente la nivelul întregii economii
naţionale.
• Definiţiile macroeconomiei în decursul timpului
exprimă, în esenţă, preocuparea acesteia pentru
procesele globale, de ansamblu care au loc în
economie.
• Atfel, Allen (1967) defineşte macroeconomia
ca “studiul relaţiilor dintre principalele
agregate economice”. Boulding (1966) arată
că macroeconomia este “acea parte a
economiei care studiază agregatele şi
mărimile medii cele mai importante din
sistem”, evident din sistemul economic.
• Idee de bază a tuturor definiţiilor date este că
macroeconomia abordează economia ca un
întreg, încercând să explice cum se formează
outputul total, de exemplu, şi care sunt
cauzele pentru care acesta fluctuează, acelaşi
lucru fiind valabil şi pentru celelalte variabile
agregate ale economiei cum ar fi cererea şi
oferta agregată, nivelul preţurilor, şomajul,
inflaţia, deficitul bugetar ş.a.m.d.
PROBLEMELE MACROECONOMIEI
• Toţi suntem, într-o formă sau alta, confruntaţi
cu probleme macroeconomice. Acestea ne
influenţează viaţa de zi cu zi.
. Raportul dintre micro şi
macroeconomie
• Macroeconomia studiază procesele şi fenomenele
de ansamblu care se desfăşoară la nivelul unei
economii naţionale, privită ca un tot unitar.
• Microeconomia este preocupată doar de outputul
unui anumit produs sau serviciu realizat de o
anumită firmă sau de o ramură industrială, de
consumul realizat de o singură gospodărie sau de
acţiunea consumatorilor şi producătorilor pe un
singur tip de piaţă.
Raportul dintre micro şi
macroeconomie
• Macroeconomia porneşte, în mod explicit, de la
faptul că tendinţele generale ale economiei sunt
rezultantele a milioane de decizii individuale luate de
firme şi de gospodării. Întrucât este imposibil să se
studieze fiecare dintre aceste decizii, teoriile
elaborate de macroeconomie trebuie să explice
comportamentul de ansamblu al acestor milioane de
firme şi gospodării care alcătuiesc, de fapt,
economia.
• Pentru a realiza acest lucru, în cadrul
macroeconomiei se parcurg, de regulă, trei etape
principale.
macroeconomie
• În prima etapă, se încearcă să se înţeleagă
mecanismele de decizie ale firmelor şi gospodăriilor
din punct de vedere teoretic. Pentru aceasta se
utilizează teoriile elaborate de microeconomie.
Modelele macroeconomice elaborate pe această
bază fac, de regulă, anumite ipoteze simplificatoare
privind comportamentul unei firme sau al unei
gospodării reprezentative, care alcătuiesc, deci, un
fel de firmă sau gospodărie reprezentativă în
economie.
macroeconomie
• În a doua etapă, macroeconomia încearcă să
explice comportamente de ansamblu la
nivelul întregii economii, prin agregarea
tuturor deciziilor gospodăriilor şi firmelor
tipice din acea economie. Este ca şi cum
comportamentul firmei sau gospodăriei
tipice ar fi multiplicat de milioane de ori
pentru a putea aproxima comportamentul
agregat al economiei
macroeconomie
• În a treia etapă, macroeconomia dă conţinut
practic teoriilor elaborate
• Ciclul se poate relua, sugerând astfel, o
strânsă relaţie de interdependenţă între cele
două domenii ştiinţifice - micro şi
macroeconomie
Problemele macroeconomiei
• Macroeconomia îşi stabileşte şi încearcă să
rezolve un număr de probleme, a căror
formulare diferă de la o perioadă la alta sau
de la o şcoală de gândire la alta
• Şomajul
• Ştim că fiecare economie este caracterizată de raritate, în
sensul că nu există suficiente resurse pentru a satisface
nevoile tuturor. Atunci de ce se irosesc anumite resurse, în
special forţa de muncă?
• Care sunt factorii care determină un şomaj mai înalt
sau mai scăzut? De ce diferă numărul de şomeri de la un an la
altul? De ce nu există întotdeauna un loc de muncă pentru
fiecare persoană care vrea să muncească? Ce poate face un
guvern pentru a reduce numărul de şomeri, ştiind că şomajul
este generator de costuri şi tensiuni sociale deosebit de mari?
• Inflaţia
• Inflaţia reprezintă, în esenţă, o creştere a nivelului general al
preţurilor. Această tendinţă s-a manifestat deosebit de
puternic în ţările occidentale începând cu anii 70, iar în
economia României după 1989, atingând nivele neînregistrate
anterior.
• De ce inflaţia este în unele perioade relativ scăzută ca
după aceea să crească rapid? Care sunt cauzele care
declanşează inflaţia? Trebuie să ne temem de efectele
inflaţiei sau să o neglijăm, indiferent de nivelul acesteia? Care
sunt consecinţele proceselor inflaţioniste asupra economiilor
populaţiei?
• Ciclul economic
• Ciclul economic se referă, în esenţă, la
tendinţa outputului şi şomajului de a fluctua
în decursul timpului în sus şi în jos. Perioadele
de avânt economic, caracterizate de creşterea
puternică a outputului însoţită de o reducere
semnificativă a şomajului, alternează cu
perioade de recesiune, în care outputul scade
şi şomajul creşte
• Ce este ciclul economic? De ce economiile
naţionale au mişcări ciclice? De ce ele după o
perioadă de stabilitate, intră în perioade de
instabilitate, în care fluctuează puternic până
când trec la o nouă perioadă stabilă?
• Stagflaţia
• Alternanţa perioadelor de avânt şi recesiune a
preocupat mult timp pe macroeconomişti. Dar
în anii 70 apare un fenomen şi mai curios şi
anume faptul că, într-o perioadă de recesiune,
caracterizată, după cum am arătat, de
creşterea şomajului şi reducerea outputului,
apare şi o inflaţie rapidă
• Această nouă maladie economică, denumită
stagflaţie, înseamnă deci, apariţia simultană a
recesiunii (scăderea outputului şi creşterea
şomajului) şi a inflaţiei. Care sunt cauzele
stagflaţiei?
• Creşterea economică
• creşterea economică este caracterizată ca o tendinţă
pe termen lung a outputului de a creşte. Această
tendinţă pe termen lung a outputului (măsurată, de
obicei, prin outputul pe o persoană sau outputul per
capita, cum se mai numeşte) a fost pusă pe seama
unei multitudini de determinanţi economici dar ceea
ce este într-adevăr important este faptul că ea
determină o creştere a standardului de viaţă pentru
un om mediu.
• Rata de schimb şi balanţa de plăţi externe
• Tranzacţiile internaţionale sunt înregistrate în
balanţele de plăţi externe. Aceste tranzacţii
sunt influenţate de rata de schimb, care
reprezintă raportul în care valuta unei ţări se
schimbă pe valute străine.
• Care sunt cauzele şi consecinţele în ratele de
schimb asupra mărimii tranzacţiilor
internaţionale? Care sunt factorii care
determină direcţia şi intensitatea fluxurilor de
bunuri şi valori dintre diferite ţări
• Modalitatea de repartizare a venitului
• De ce într-o economie există oameni bogaţi şi
oameni săraci?
• Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care
şi le pune macroeconomia. Evident că
răspunsurile la unele dintre ele sunt greu de
dat sau nu au fost date încă. Însă pe măsură
ce înţelegem mai profund natura cauzelor
fenomenelor şi proceselor ce se petrec la nivel
macroeconomic, astfel de explicaţii şi
răspunsuri pot deveni tot mai convingătoare şi
mai clar formulate.
Variabilele macroeconomice şi
relaţiile dintre ele
• Variabilele cheie cu care operează
macroeconomia sunt următoarele: outputul
sau venitul; rata şomajului; nivelul
general al preţurilor; rata de schimb şi
balanţa de plăţi externe
• Outputul sau venitul
• Outputul total al unei naţiuni poartă denumiri
diferite: PNB,PIB, Output Naţional sau Venit
Naţional
• O dificultate majoră care apare în calculul
outputului total este cea legată de preţurile
pe care le utilizăm pentru a evalua valoarea
produselor şi serviciilor.
• Produs Naţional Nominal. PNB NOMINAL
• Valoarea acestuia se schimbă de la un an la
altul ca rezultat al schimbării atât a cantităţilor
cât şi a preţurilor
• Produsul Naţional Real. PNB REAL
• Deoarece preţurile utilizate în calcularea
acestuia rămân neschimbate de la un la altul,
modificările în valoarea outputului total sunt
datorate doar schimbărilor cantitative ale
outputului
• Outputul curent şi outputul potenţial
• Outputul curent se referă la ce s-a produs
efectiv într-un anumit an. Outputul potenţial
este ceea ce economia poate produce într-o
anumită perioadă de timp dacă toate
resursele de care dispune ar fi complet
utilizate.
• Rata şomajului
• Vom denumi persoane ocupate acele
persoane care, lucrând pentru alţii, primesc
salarii, în timp ce persoane autoocupate sunt
cele care lucrează pentru ele însele.
• Persoane neocupate (şomeri) sunt
persoanele care vor accepta să lucreze dacă
sunt disponibile slujbe
• Forţa de muncă reprezintă totalul persoanelor
ocupate, autoocupate şi neocupate dintr-o
economie, deci acele persoane care au o
slujbă plus acelea care caută de lucru
• Şomajul este, de regulă, exprimat ca un
procent din forţa de muncă, indicator denumit
rata şomajului. Deci rata şomajului se
calculează cu ajutorul relaţiei:
• U = (Număr de şomeri / Forţa de muncă)
 100
• Pentru a înţelege importanţa şomajului este
necesar să se distingă diferenţa între şomaj
voluntar şi şomaj involuntar.
• Nivelul preţurilor
• Pentru a exprima mărimea preţurilor se
utilizează Nivelul General al Preţurilor ca un
indicator mediu al preţurilor bunurilor şi
serviciilor produse în economie.
• O creştere în nivelul general al preţurilor este
numită inflaţie iar o descreştere a acestuia
deflaţie
• Schimbări în valoarea monedei.
• Schimbările în nivelul preţurilor determină
schimbări în puterea de cumpărare a banilor
sau, acelaşi lucru, în valoarea monedei. Ambii
termeni se referă la cantitatea de bunuri şi
servicii care poate fi cumpărată cu o cantitate
dată de monedă
• Măsurarea schimbărilor în nivelul preţurilor (indicele
preţurilor)
• În practică, schimbările în nivelul preţurilor şi în
valoarea monedei sunt măsurate cu ajutorul
indicelui preţurilor (IP). Acesta reprezintă o măsură
statistică ce exprimă preţul mediu al unui anumit
grup de mărfuri în anul respectiv ca pe un procent
din preţul mediu al aceloraşi mărfuri din alt an
• Deflatorul este raportul dintre PNB nominal
într-un anumit an şi PNB real din acelaşi an şi
reprezintă o măsură a inflaţiei şi mai este
cunoscut sub denumirea de indicele preţurilor
al lui Paasche.
• Deflatorul PNB = PNB măsurat în preţuri
curente/ PNB măsurat în preţuri de bază
• Rata de schimb
• Rata de schimb se referă la cantitatea dintr-o
valută străină care trebuie dată pentru a
cumpăra o unitate din valuta unei ţări, altfel
spus preţul valutei proprii exprimată într-o
valută străină
• Outputul şi rata şomajului
• Printre factorii de producţie, munca este unul
dintre cei mai importanţi. Reducerea utilizării
forţei de muncă înseamnă de fapt, creşterea
ratei şomajului. De aici rezultă că o creştere a
PNB este însoţită de un declin în rata
şomajului şi invers
• Raporturile dintre rata de creştere a
outputului şi rata şomajului sunt concentrate
în ceea ce se numeşte Legea lui Okun, după
numele economistului american care a
descoperit-o în anii 60
• O formulare empirică a acestei relaţii este
următoarea:
• u = -0,4 ( y - 2,5) , unde:
• u reprezintă schimbarea în rata şomajului;
• y este rata de creştere a outputului
• De exemplu, dacă într-un an rata de creştere a
PNB este de 6% aceasta implică o reducere a
ratei şomajului cu
• 0,4 . (6-2,5) = 0,4 . 3,5 = 1,4%
• Raportul dintre inflaţie - şomaj
• Efectele inflaţiei sunt direct şi imediat
resimţite de milioane de consumatori care
percep modificarea puterii lor de cumpărare
ca urmare a schimbărilor de preţ la bunurile şi
serviciile achiziţionate.
• În cazul şomajului, se pierde o parte din
outputul potenţial în timp ce în cazul inflaţiei
nu avem pierdere de output. Unele teorii
macroeconomice afirmă că între rata inflaţiei
şi rata şomajului există o dependenţă inversă.
Creşterea şomajului determină reducerea
inflaţiei în timp ce creşterea inflaţiei are ca
efect reducerea ratei şomajului.
• Inflaţia este mai puţin dăunătoare decât
şomajul, ea implicând costuri economice şi
sociale mai mici.
Obiectivele şi instrumentele
macroeconomiei
» Principalele obiective ale macroeconomiei,
general acceptate, sunt următoarele :
– a)Reducerea şomajului
– b) O rată satisfăcătoare a outputului
– c) Menţinerea stabilităţii preţurilor
– d) O rată de schimb şi o balanţă de plăţi echilibrată
macroeconomiei
• Dacă aceste obiective sunt, în general,
acceptate de majoritatea macroeconomiştilor,
problemele apar atunci când se doreşte
atingerea efectivă a acestor obiective
macroeconomiei
• Reducerea şomajului
• Atingerea unui astfel de obiectiv presupune
aducerea outputului naţional cât mai aproape
de nivelul său potenţial. Desigur, aceasta nu
înseamnă un şomaj egal cu zero, lucru care
este imposibil în orice economie reală datorită
mişcării naturale a forţei de muncă
macroeconomiei
• Reducerea şomajului
• Scopul major al oricărui guvern este reducerea
la minimum a numărului de şomeri existent la
un moment dat în economie
macroeconomiei
• O rată satisfăcătoare a outputului
• Creşterea economică constituie un obiectiv
principal al oricărei economii reale
• De regulă, procesul de creştere economică se
măsoară prin outputul per capita, adică prin
producţia ce revine la un locuitor al unei ţări
macroeconomiei
• Menţinerea stabilităţii preţurilor
• Guvernele acceptă responsabilitatea pe care o au în
menţinerea unui nivel al preţurilor stabil
• preţurile diferitelor bunuri şi servicii realizate într-o
economie pot suferi modificări substanţiale într-o
perioadă dată de timp
• creşterea preţurilor, în condiţiile menţinerii
veniturilor populaţiei relativ constante, duce la
scăderea nivelului de trai al acesteia.
macroeconomiei
• Menţinerea stabilităţii preţurilor
• creşterile salariale duc, însă, la noi creşteri de preţuri
întrucât salariile sunt elemente constitutive ale
costurilor de producţie. Se declanşează ceea ce se
numeşte inflaţie, deci o creştere continuă a nivelului
preţurilor (inflatie)
• Inflaţia duce la deteriorarea rapidă a nivelului de trai,
ceea ce este de natură să atragă efecte economice şi
sociale grave (greve, şomaj ridicat, incertitudine, ş.a).
macroeconomiei
• O rată de schimb şi o balanţă de plăţi echilibrată
• De regulă, fluctuaţiile în ratele de schimb sunt de
nedorit în orice economie reală. De asemenea,
guvernele multor ţări dezvoltate, deşi au optici
oarecum diferite asupra balanţei de plăţi, cred că
este de dorit ca acestea să fie echilibrate, deci ca
plăţile către sectorul extern să fie egale cu încasările
economiei interne de la acest sector
macroeconomiei
• Mijloacele recomandate de macroeconomie pentru
atingerea scopurilor definite anterior ca şi a altor
scopuri poartă denumirea de instrumente
macroeconomice
• Printre instrumentele cele mai importante ale
macroeconomiei sunt politicile macroeconomice,
adică ansamblul de măsuri prin care un guvern
încearcă să determine atingerea unui scop definit.
Apariţia şi dezvoltarea
macroeconomiei ca ştiinţă
• Fondatorul macroeconomiei, de fapt unul dintre
întemeietorii economiei ca ştiinţă este considerat
Adam Smith care publică în 1776 lucrarea “
Introducere în natura şi avuţia naţiunilor”
• Adam Smith a fost cel ce a introdus conceptul de
“mână invizibilă”
• David Hume este considerat, alături de Adam Smith,
unul dintre primii macroeconomişti din secolul XVIII.
• Studiile lui David Ricardo, Karl Marx, Alfred Marshall
din secolele XVIII şi XIX au dus la elaborarea a ceea
ce, mai târziu, s-a numit teoria macroeconomică
clasică.
• În ciuda acestor contribuţii importante pentru
a înţelege funcţionarea economiei de piaţă,
domeniul macroeconomiei nu a fost recunoscut ca o
disciplină ştiinţifică autonomă până în secolul XX.
Această recunoaştere este considerată drept
consecinţă a trei cauze.
• Aparitia în anii 20, a sistemului conturilor naţionale,
element indispensabil astăzi în studiile
macroeconomice
• Un al doilea eveniment, de o importanţă majoră în
apariţia macroeconomiei ca ştiinţă, a fost studiul
sistematic al ciclurilor economice. Studiul empiric al
acestor cicluri, care intrigau de mult timp
economiştii, a făcut posibil un salt semnificativ în
tratarea datelor macroeconomice. Studiile lui
William C. Mitchell au arătat că orice economie este
influenţată de cicluri economice
• Al treilea factor cu o influenţă determinantă
în apariţia macroeconomiei a fost Marea
Depresiune sau Marea Criză, începută în anul
1929 şi continuată până în 1933. Eveniment
istoric dezastruos, Marea Depresiune a arătat
slăbiciunile teoriei economice care considera
că forţele pieţei pot asigura în mod automat
utilizarea completă a forţei de muncă
• Marele economist britanic James Keynes (1883-
1946) a fost cel care a pus bazele macroeconomiei
moderne, încercând să elaboreze o teorie care să
explice cauzele Marii Depresiuni
• Principala teză a lui Keynes a fost că economiile de
piaţă nu sunt, în mod necesar, autoreglatoare, deci
nu asigură în mod automat nivele scăzute ale
şomajului şi nivele înalte ale outputului, ele fiind de
fapt, afectate continuu de fluctuaţii externe.
• Keynes a sugerat utilizarea unor politici
macroeconomice, în special modificări ale
cheltuielilor guvernamentale precum şi a impozitelor
şi taxelor pentru a contracara efectele depresiunilor
economice şi a stabiliza economia.
• Această teză a lui Keynes referitoare la posibilitatea
utilizării unor politici macroeconomice (monetare şi
fiscale) pentru a stabiliza economia s-a numit
revoluţia keynesiană, ea opunându-se net ideilor
clasice conform cărora economia se ajustează
automat
• Timp de peste 30 de ani de la elaborarea ei,
concepţia keynesiană a constituit o adevărată biblie
pentru guvernele ţărilor dezvoltate care elaborau, pe
baza ei, politici monetare şi fiscale în scopul
menţinerii stabilităţii economice. Multe din aceste
economii au cunoscut creşteri rapide, fără depresiuni
majore sau inflaţie ridicată. Se părea că teoria
keynesiană corespunde pe deplin condiţiilor de
dezvoltare ale ţărilor respective.
• Dar, începând din anii 70, realitatea
economică din aceste ţări s-a modificat mult,
ceea ce a zdruncinat încrederea în această
teorie. Multe din economii s-au confruntat cu
stagflaţia, fenomen economic nemaiîntâlnit
anterior şi caracterizat de o recesiune
(scăderea outputului însoţită de un şomaj
înalt) combinată cu o inflaţie ridicată
• Drept urmare, a început o adevărată
“contrarevoluţie” în macroeconomie, al cărui
lider recunoscut a fost Milton Friedman.
Acesta, împreună cu şcoala de la Chicago, au
pus bazele a ceea ce se numeşte astăzi
concepţia monetaristă sau monetarism
• Monetarismul susţine că economia de piaţă
posedă capacitatea de a se autoregla, deci
dacă este lăsată liberă de influenţe exterioare,
ea are capacitatea de a reveni singură la
starea de utilizare completă a forţei de
muncă, deci la un şomaj scăzut şi la un nivel
ridicat al outputului, apropiat de nivelul
potenţial al acestuia
• Friedman argumentează că fluctuaţiile
economice sunt datorate, în cea mai mare
parte, variaţiilor în oferta de bani dintr-o
economie.
• Drept urmare, el sugerează că o ofertă
monetară constantă, mai degrabă decât o
ofertă monetară variabilă, este cea care poate
duce la stabilizarea macroeconomică.
• Desigur că pe lângă aceste trei principale şcoli de
gândire, în decursul timpului dar mai ales în ultima
perioadă, s-au manifestat şi alte concepţii. Astfel,
şcoala neokeysiană (sau Şcoala de la Cambridge
• Aceasta încearcă să fundamenteze ştiinţific o serie de
idei ale lui Keynes cum ar fi cea referitoare la
caracterul autoreglator sau nu al economiei de piaţă
sau la rolul politicilor economice în stabilizarea
economiei naţionale.
Macroeconomia încotro?
• La cincizeci de ani de la elaborarea “Teoriei
Generale” a lui Keynes se constată că această
teorie nu este chiar aşa de generală, multe
dintre procesele şi fenomenele care au loc în
economie neputând fi interpretate sau
explicate pornind doar de la ea
Macroeconomia încotro?
• Timpul când în macroeconomie se confruntau
două sau, cel mult trei şcoli de gândire şi
anume keynesismul, monetarismul şi
economia neoclasică se pare că a trecut.
• Astăzi s-au afirmat şi alte şcoli de gândire,
unele dintre acestea emiţând teorii şi ipoteze
incitante privind evoluţia proceselor
macroeconomice.

Ce Este Macroeconomia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ce Este Macroeconomia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CE ESTE MACROECONOMIA

Macroeconomia constituie astăzi una

S-ar putea să vă placă și