Imperativul schimbării de

paradigmă educaţională:
copilul între două
paradigme
 Creşterea importanţei educaţiei
timpurii: noi argumente

Fundamentare ştiinţifică
• Ştiinţe ale creierului:
– capacităţile intelectuale ale copiilor mici trebuie să fie
dezvoltate/stimulate – aşa-zisa teorie a dezvoltării
creierului “Foloseşti sau pierzi!”
 Ce zice ştiinţa despre dezvoltarea
creierului?
Observările directe asupra creierului au arătat cum experienţele
cele mai timpurii afectează structurarea creierului, legăturile
formate între neuroni (sinapsele) determinînd potenţialul omului
pentru întreaga viaţă

Copilul se naşte cu
aproximativ 100 miliarde de
neuroni. Conectarea lor în
reţele ce transmit informaţii
asigură simţurile, gîndirea,
învăţarea, memoria. Aceste
reţele se stabilesc în urma
experienţelor pe care le
trăieşte, ele devenind hrana
creierului copilului
 Neuronii nesolicitaţi mor !!!
Din păcate, creierul multor copii îndură o adevărată
foame stimulativă din lipsă de atenţie şi de
experienţe adecvate. Neuronii, fiind nesolicitaţi sau
expuşi unor experienţe stresante continui, se distrug.
Deşi creierul continuă să se dezvolte pe parcursul vieţii,
o “explozie a neuronilor” ca la naştere nu i se mai
întîmplă.
De aceea primii trei ani de viaţă – perioadă în care
creierul copilului devine de 3 ori mai mare, iar
conexiunile între neuroni se produc cu o viteză
uimitoare - sînt consideraţi ani determinanţi în
construirea temeliei potenţialului intelectual pe viaţă!
 “Ferestre ale oportunităţilor” de dezvoltare
Pre Naş 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7-10 11-23 ani
natal terea ani
 Nu doar pentru şcoală - pentru viaţă
Preconcepţii existente despre joc (joacă) şi învăţare:
• Ceea ce face copilul jucîndu-se nu este lucru serios (“cît se
poate să te joci – ia mai vino şi ajută!”)
• Copilul este gata să înveţe mai aproape de vîrsta şcolară, iar
pregătirea pentru şcoală se rezumă la cunoaşterea literelor şi
cifrelor
Contraargumente:
• Dezvoltarea copilului este un proces
continuu, începînd cu perioada
antenatală, şi este unul complex, toate
aspectele dezvoltării – fizic, cognitiv,
psiho-social şi emoţional –
interacţionînd între ele
• Şcoala este doar o etapă – deşi foarte
importantă - în viaţa omului; deaceea
copilul va fi mai curînd ajutat să se
dezvolte multilateral pentru a se
realiza plenar la toate etapele vieţii
 Jocul şi de-mistificarea lui
Scopul jocului este distracţia. Rezultatul
jocului este dezvoltarea fizică, socială,
emoţională şi intelectuală.

Adultul îmbogăţeşte experienţa copilului contribuind la jocul

acestuia - cu ajutor fizic, ca partener de joc (de-a v-aţi-
ascunselea, cu mingea) – dar nu preia controlul, vine cu
sugestii şi nu cu soluţii.
Adultul trebuie să transforme activităţile de rutină în jocuri
distractive.
Multe obiecte din viaţa de zi cu zi se pot transforma în jucării
(aluat, cutii, containere, butelii din plastic, haine vechi pentru
costumaţie, etc).
Cea mai bună jucărie pentru copilul mic este însuşi adultul!
 Cititul
Este un fapt cunoscut că cititul la o vârstă timpurie
contribuie nu doar la alfabetizare ci, în general, la
dezvoltarea intelectuală a copilului

Copiii se nasc cu o curiozitate firească, care îi îndeamnă să înveţe.

Cultivarea dragostei faţă de carte, istorisirile şi scrisul în cadrul
diverselor activităţi cotidiene permit ca deprinderile de citit şi
scris să se dezvolte în mod firesc. Copii trec prin etapele de
explorare, repetare şi anticipare, ajungând să înţeleagă că
simbolurile scrise reprezintă lucruri reale; apoi, prin identificarea
şi potrivirea literelor şi cuvintelor, ajung la semnificaţii.

Posibil aţi observat cum un copil mic

demonstrează abilitatea de a face conexiune
între imaginea din carte şi obiectul real,
aducând, de exemplu răţuşca-jucărie când i se
citeşte despre răţuşcă sau arătând adultului
două cărţi cu imagini sau istorisiri similare
 Creşterea importanţei educaţiei
timpurii: noi argumente
• Ştiinţele economice:
- Investiţiile în educaţia timpurie aduc cele mai mari dividende

“Din punct de vedere doar economic, este foarte raţional să se investească

în copiii mici… Dezvoltarea/învăţarea timpurie stă la baza învăţării
ulterioare şi garantează un viitor succes.”
−James J. Heckman, Ph.D. Laureat al premiului Nobel în Economie

• Date despre eficienţa programelor de educaţie timpurie:

- Programele de educaţie timpurie de înaltă calitate pun temelia
succesului şcolar şi au un impact pozitiv asupra dezvoltării în
general, iar programele de calitate proastă pot aduce prejudicii
copilului.
 Tendinţe moderne
• Pentru a fi competitiv într-o lume globalizată şi cu
grad înalt de tehnologizare, toate ţările au nevoie de
cetăţeni competenţi. Majoritatea ţărilor îşi îndreaptă
privirea spre perioada timpurie ca punct de plecare.
• Se constată o lărgire considerabilă a preocupărilor în
educaţia timpurie: de la probleme doar de sănătate şi
supravieţuire, la o abordare holistă, care include
preocuparea globală pentru “starea de bine” a copilului
, în strânsă legătură cu familia şi comunitatea.
 Noi abordări

• “Maturitatea şcolară” nu mai este considerată

doar în funcţie de deprinderile de citit-scris şi
aspectele cognitive. În prezent ea include aşa
aspecte ca:
– Dezvoltarea socială şi emotională
– Atitudini faţă de învăţare şi
– Dezvoltarea fizică şi motorie
(a se vedea Domeniile în Standardele de Învăţare şi Dezvoltare 0-7 ani)
 Prof. Ferre Laevers
Directorul Centrului Pedagogiei de Calitate, Belgia

Propune să fie evaluată calitatea

muncii cadrului didactic în baza la 2
criterii:
- starea generală de bine a
copiilor din grup/clasa de copii
- nivelul de implicare al
copiilor.

Implicarea activă a copilului într-o

activitate/acțiune oarecare și
interesul lui contează mai mult
decît un rezultat academic imediat.
Prof. Robert Pianta

Consideră că, observînd

activitatea cadrului
didactic, poți evalua
nivelul său de
competență și prognoza
viitorul succes al copiilor.
 Schimbarea paradigmei în educaţie

Imaginea copilului şi rolurile cadrului didactic

în cele două paradigme educaţionale:
Copilul nu ştie nimic Copilul este competent,
până nu este învăţat are potenţial de descoperire şi
cunoaştere

CD - sculptorul care creează CD - grădinarul care îi creează

copilul după chip şi asemănare condiţii pentru autodezvoltare
 Paradigma educaţională
centrată pe copil,
recunoscînd nevoile unice
de învăţare ale fiecărui
copil dictate de stiluri şi
ritmuri diferite de
dezvoltare, oferă cadrul
oportun pentru includerea
tuturor copiilor, inclusiv a
celor cu CES.