Influenta sociala in procesul de comunicare schimbarea atitudinilor prin persuasiune si manipulare

Influenta sociala
Influenta sociala este studiul efectelor pe care indivizii le au unii asupra altora in privinta atitudinilor si comportamentelor.

Influenta sociala : Normalizarea Conformismul Influenta minoritara Obedienta

Normalizarea
Se refera la formarea normelor de grup. Fiecare membru participa la elaborarea normei comune, ceea ce face ca aderenta la norma sa fie ridicata. Normalizarea a fost studiata, in 1935, de Muzafer Sherif cu ajutorul efectului autocinetic.

Consecinte ale procesului de normalizare:

Mebrii grupului, avand posibilitatea sa participe activ la elaborarea normei comune, vor sustine ulterior cu tarie norma si se vor arata rezistenti in fata schimbarii Intarirea coeziunii grupului

Conformismul ( influenta majoritara ) Cea mai importanta forma de

influenta sociala. - Procesul prin care grupul exercita presiuni asupra membrilor pentru a respecta normele de grup consituie procesul de conformism. - Corespunde nesupunerii individului in fata normei de grup. - In 1951 Solomon Asch a propus o paradigma experimentala pentru examinarea conformismului. A mai verificat efectul marimii grupului asupra cuantumului influentei.

Influenta minoritara
Este influenta exercitata de minoritati asupra membrilor majoritatii. Potrivit lui Serge Moscovici, cel care a inaugurat domeniul, ea este mai degraba latenta, inconstienta.

Obedienta
- Reprezinta un gen de influenta sociala diferit, prin mecanismele subiacente. - Situatiile de obedienta sunt situatii in care schimbarea in comportamnetul tintei survine ca urmare a unui ordin venit din partea unei surse de influenta inzestrate cu autoritate legitima. - Obedienta a format obiectul interesului lui Stanley Milgram. Cercetatorul american a demonstrat, impotriva intuitiilor simtului comun, ca 65% dintre subiecti pot aplica socuri electrice mortale la ordinele experimentatorului. - Milgram a introdus conceptul stare agentica pentru a explica obedienta

Atitudinea si schimbarea atitudinii

Atitudinea este o dispozitie interna a individului care suintinde perceptia sa si reactiile sale fata de un obiect sau un stimul. Este un concept complex structurat si o parte importanta a personalitatii care indeplineste functii importante in relatia individ anturaj.

Conform lui Katz ( 1960 ), atitudinile au patru functii esentiale : Functia de cunoastere Functia de adaptare Functia expresiva Functia expresiva Functia de aparare a eului Schimbarea de atitudine este un proces care poate fi privit din doua perspective: de la exterior ( comportament ) catre interior ( schimbarea atitudinii ) prin autopersuasiune sau de la interior ( schimbarea atitudinii ) catre exterior ( comportament ) prin persuasiune.