Am fost ntotdeauna de prere c iubirea e iubire.

Veche de cnd lumea i mereu nou Poate c te lovete sau te nvluie subtil, poate c-i strnete fluturai n stomac sau n minte, poate c doare sau c-i nal sufletul n zbor nesfrit, poate c te face s respiri sacadat sau i taie respiraiapoate c-i aduce tot timpul lacrimi n ochi sau te face s zmbeti tot timpul Fiecare o simte n felul lui, sau fiecare iubire e altfel, chiar dac tu eti acelai ori poate c fiecare nou iubire te modeleaz altfel n fine ce te faci cnd ai parte de o iubire ciudat imposibil? Nu m refer aici la diferene ntre rase, etnii, religii nici la diferene de cultur sau avere nici mcar la ntmplarea ca tu s iubeti iar cellalt s nu te iubeasca M refer la a iubi pe cineva de care nu i-a dat prin minte c te-ai putea ndrgosti de care n ruptul capului n-ar fi trebuit s te ndrgosteti! Ca n melodia Beatles I dont like you, but I love you Cineva care uneori i nvluie sufletul ntr-o imens duioie, alteori te scoate pur i simplu din srite Cineva pe care uneori parc-l iubeti, alteori l urti att de tare nct te trezeti cu porniri sadice Cineva datorit cruia speri i disperi n fiecare zi pentru care uneori ai rsturna munii, alteori ai da cu piciorul la tot Cineva care parc-i vorbete ntr-o limb necunoscut, cineva care te face s iubeti viaa i n acelai timp s-i doreti moartea sau mcar o amnezie, acolo s termini cu toate!

Vi s-a ntmplat, totui, s nu v putei scoate din minte nici un moment acea persoan, s v mping un avnt irezistibil ctre ea? i ce-ar fi de fcut? Te iubescplatonic
Posted: June 4, 2010 in Bucati de suflet, Revolte si dileme Tags: adevar, amicitie, curaj, dileme, iubire, iubire platonica, prietenie, raspundere, relatie, risc, scuza, sentimente

Desi la orgini (adica in filosofie) expresia iubire platonica inseamna, o dragoste pura, spiritualizata, cu caracter pur teoretic, in ziua de astazi, termenul a ajuns sa fie folosit cu un alt inteles. Astazi, expresia se utilizeaza atunci cand se vorbeste despre o relatie stransa intre doua persoane, care tin una la cealalta, dar intre care practic, nu se intampla nimic. Cu siguranta multi dintre voi v-ati surprins cel putin o data in viata spunand il iubesc pe marinica, insa nu e nimic intre noi. Fie ca a fost vorba de profesorul din generala, de prietenul cel mai bun sau de colegul hot de la facultate, fiecare dintre noi a afirmat sus si tare ca este vorba doar despre o iubire pur platonica. Insa oare chiar exista iubire platonica? Tu, cea care esti prietena de atata timp cu El, poti afirma cu mana pe inima ca nu te-ai gandit niciodata cum ar fi sa fie si altceva intre voi? Cum v-ati intelege? Unde s-ar ajunge? Poti spune, fara sa ai mustrari de constiinta, ca nu ai sperat niciodata ca poate intr-o zi, o sa aveti amandoi o revelatie si o sa duceti relatia la alt nivel? Poti tu sa sustii fara sa minti, ca

intr-un moment sau altul al relatiei voastre nu ti-ai dorit sa-l saruti sau sa fiti impreuna, dar te-ai abtinut pentru ca aveai senzatia ca totusi, el nu te vede altfel decat ca pe o simpla amica sau prietena buna? Tu cel, care ai grija de ea si te inmoi de fiecare data cand te ia brate sau te pupa pe obraz, poti tu sa sustii, pana la Dumnezeu si inapoi, ca tii la ea doar ca la o prietena? Tu cel, care te sui in toiul noptii in masina si te duci sa-ti consolezi amica pe care un idiot a facut-o din nou sa sufere, poti tu sa spui ca n-ai sperat niciodata ca poate intr-o zi, ea isi va da seama ca nimeni nu este emai bun pentru ea decat tine? Poti sustine ca nu te-ai gandit niciodata ca daca ai fi in locul lui x sau y, nu ai rani-o si i-ai oferi toata dragostea de care are nevoie? Voi, cei care ati fost impreuna cateva luni sau ani si dupa aceea ati ramas prieteni buni, puteti afirma, fara sa va mintiti singuri, ca intre voi chiar nu mai este nimic? Ca macar unul dintre voi nu il mai iubeste pe celalalt si de aceea vrea sa il pastreze in viata lui? Ca acesta este de fapt, adevaratul motiv pentru care il suna saptamanal sau il scoate in oras la un pahar de vorba? Desi mult timp si eu am militat pentru asta, mi-e greu sa cred ca intre un baiat si o fata poate exista o relatie de prietenie, dezinteresata, de la inceput pana la sfarsit. Cu siguranta intr-un moment sau altul lucrurile au stat altfel. Fie ei i-a placut de el, dar el nu a simtit la fel; fie relatia a pornit ca simpla amicitie, dar peste un timp, sentimentele unuia dintre ei sau aprofundat, iar acela a inceput sa isi doreasca altceva. Ca relatia nu a ajuns la alt nivel, e partea a doua, insa dorinta a existat. Oare de fapt si de drept iubirea platonica nu este folosita ca portita de scapare? Oare nu ne este mai usor sa spunem despre o persoana ca o iubim platonic de teama sa nu suferim ? De teama ca daca lucrurile nu vor merge, il vom pierde definitiv pe cel care ne este drag? Oare nu este acest sentiment o scuza pentru a tine pe cineva departe de noi? Iubirea paltonica nu poate fi de fapt, un masochism placut? Esti constienta ca ti-e drag de el si ca, daca ai avea ocazia, ai da cu el de toti peretii, dar ti-e frica. Simti ca nici tu nu ii esti indiferenta, dar stai pe loc. Ai vrea sa incerci ceva, dar preferi sa lasi lucruri asa cum sunt. Stii ca intre voi este atractie, apropiatii va spun ca le-ar placea sa fiti impreuna, ca va potriviti, iar voi va faceti ca ploua. Timpul trece, sentimentele se intensifica, gandurile o iau razna si totul ia o alta intorsaturaacest masochism placut, care daca s-ar consuma, cu siguranta s-ar lasa cu scantei. Cu toate acestea, tu te incapatanezi sa lasi lucrurile asa cum sunt si sa sustii sus si tare ca sentimentele care va leaga sunt pur platonice. O minciuna sfruntata de care te agati pentru ca asa este mai bine, pentru ca asa ai certitudinea ca intre voi nu poate interveni nimic rau, ca el o sa fie mereu langa tine, chiar daca poate, nu in felul in care tu ti-ai dori. Insa e acolo si asta este tot ceea ce conteaza.

Si totusi, oare nu este mai bine sa nu ne mai mintim singuri si sa facem ceva? Sa nu ne mai ascundem in spatele iubirii platonice, sa constientizam ceea ce ni se intampla, ceea ce simtim cu adevarat si apoi sa luam masuri? Sa dam dovada de curaj si sa ne asumam ceea ce va urma- placut sau neplacut, inaltator sau dureros? Oare inainte de toate, nu este mai bine sa fim sinceri macar cu noi insine, daca nu cu ceilalti? 1. Cafea cu secrete: Iubirea platonic