1. Principiul legalitatii dreptului penal.

-regula conform careia intreaga activitate a dreptului penal se desfasoara pe baza legii si in conformitate cu aceasta; -reprez. O garantie a libertatii persoanei impotriva abuzurilor; -inscris in Art. 8 din Declaratia drepturilor omului si cetateanului de catre ideologii revolutiei franceze, in 1789. 2. Principiul umanismului dreptului penal. -intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele si drepturile fundamentale ale omului; -in normele penale sunt prevazute exigente carora omul li se poate conforma, sanctiunile indeplinesc si functia de reeducare. 3. Principiul personalitatii raspunderii penale. --atat obligatia de a avea o anumita conduita ce decurge dintr-o norma penala cat si raspunderea ce decurge din nesocotirea obligatiei au character personal, adica va raspunde cel ce a nesocotit norma penala; -pedeapsa va fi aplicata numai celeui ce a savarsit infractiunea. 4. Izvoarele dreptului penal. -CONSTITUTIA ROMANIEI -CODUL PENAL AL ROMANIEI -TRATATELE SI CONVENTILE INTERNATIONALE -LEGILE PENALE COMPLEMENTARE 5. Ce sunt normele penale generale si normele penale speciale? NORMELE PENALE GENERALE- cele care cuprind conditiile in care se nasc, se modifica si se sting raporturile juridice penale. NORMELE PENALE SPECIALE- cele care expun conditiile in care o fapta constituie o infractiune si pedeapsa ce se aplica. 6. Principiul teritorialitatii legii penale. -legea se aplica in exclusivitate si neconditionat pe intreg teritoriul tarii, pt. infractiunile savarsite pe teritoriul tarii respective, fara a face distinctie intre calitatile diferite pe care le pot avea faptuitorii.

7. Principiul personalitatii legii penale. -presupune cerinta dublei incriminari; CONDITII: -infractiunea sa fie savarsita in strainatate; -fapta sa fie considerata infractiune de legea penala romana; -infractorul tb. sa fie cetatean roman sau persoana fara cetatenie, dar cu domiciliul in Romania. 8. Principiul realitatii legii penale. -orice infractiune comisa impotriva statului roman, a unui cetatean roman sau a unei personae juridice romane este incadrata in sfera de incidenta a acestui principiu. -legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, de catre cetateni straini sau apatrizi care nu dimiciliaza in Romania, impotriva statului sau cetateanului roman. 9. Principiul universalitatii legii penale. -competenta universala a legii penale romane poate intervene in doua cazuri: a. cazul infractiunilor pe care Romania s-a angajat sa le reprime in teritoriul unei conventii internationale. b. cazul in care s-a refuzat extradarea, in momentul in care s-a cerut extradarea sau predarea infractorului. 10. Conditiile n care se poate acorda sau solicita extradarea. -persoane care sunt urmarite penal sau trimise in judecata pt. o infractiune sau sunt cautate in vederea executarii unei pedepse. -extradarea se acorda in temeiul unui tratat international la care Romania este parte, ori pe baza de reciprocitate, in conditiile legii.

11. Categorii de persoane care nu pot fi extradate. -cetatenii statului respectiv; -persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil; -persoanele straine care se bucura in Romania de imunitate de jurisdictie.

12. Principiul activitatii legii penale. -legea penala se aplica infractiunilor numai in timpul cat ea se afla in vigoare. 13. Principiul neretroactivitatii legii penale. -legea penala dispune numai pentru viitor nu si pentru trecut, cand ne referim la incriminarea faptei. 14. Principiul retroactivitatii legii penale. --datorita modificarilor conditiilor socio-economice se poate intampla ca o fapta periculoasa sa isi schimbe gradul de pericol social in sensul diminuarii lui, ceea ce face necesara inlaturarea ei din sfera licitului penal,

15. Principiul ultraactivitatii legii penale. --consta in legi penale temporare. 16. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile. -situatia cand, de la savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitive a cauzei, intervin una sau mai multe legi penale successive, situatie in care se va aplica infractorului legea penala mai favorabila. 17. Definitia infractiunii si importanta definirii legale a acesteia. INFRACTIUNEA- o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acesteia, interzis de lege sub o actiune specifica, represiva, care este pedeapsa. IMPORTANTA: - modalitatea specifica de realizare a reglementarii juridico-penale a relatiilor de aparare sociala. 18. Trasaturile esentiale ale infractiunii. a. PERICOLUL SOCIAL AL FAPTEI b. VINOVATIA c. PREVEDEREA FAPTEI IN LEGEA PENALA

19. Notiunea de pericol social. Pericolul social se exprim n stare de nelinite i de insecuritate social pe care fapta penal o creeaz. 20. Elementele pericolului social. -prezint grade deosebite, unele infraciuni avand un grad mai mare de pericol social (ex: tlhrie, omor..) i atrgnd o pedeaps mai aspr, altele un pericol social mai mic (ex: lovirea, ameninarea..), fapte pentru care leguitorul a prevzut pedepse mai uoare. 21. Pericolul social - forme. -2 forme PERICOL SOCIAL GENERIC- se refera la un anumit tip de infractiune cum este furtul etc. PERICOL SOCIAL CONCRET-pericolul social al faptei savarsite, pericol ce va fi stabilit de instanta judecatoreasca. 22. Definitia vinovatiei. Atitudinea psihic periculoas a infractorului fa de fapt i de consecinele ei mbrac forma vinovtiei 23. Formele vinovatiei n dreptul penal. Vinovia mbrac dou forme: - intenia; - culpa.

24. Intentia si modalitatile sale. INTENTIA -Infraciunea este svrit cu intenie cnd: - infractorul prevede rezultatul faptei sale i urmrete producerea lui

- infractorul prevede rezultatul faptei sale i dei nu urmrete producerea lui accept posibilitatea ca acesta s se produc 25. Intentia directa. - infractorul prevede rezultatul faptei sale i urmrete producerea lui 26. Intentia indirecta. - infractorul prevede rezultatul faptei sale i dei nu urmrete producerea lui accept posibilitatea ca acesta s se produc 27. Culpa si modalitatile acesteia. Culpa constituie forma specific de legtur psihic a autorului cu fapta. Fptuitorul svrind o fapt care prezint pericol social, a prevzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale dar nu a urmrit i nu a acceptat eventualitatea producerii lui, ns a acionat socotind fr temei c acel rezultat nu se va produce sau nu a prevzut rezultatul dei trebuia i putea s-l prevad. Culpa prezint la rndul ei dou modaliti: - culpa cu prevedere (uurin); - culpa simpl (neglijen) 28. Culpa cu prevedere sau usurinta. Infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept socotind fr temei c el nu se va produce. 29. Culpa simpla (neglijenta). Infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea sa-l prevad, demonstnd faptul c aceast modalitate a culpei este cea care const n poziia psihic a persoanei care nu a prevzut urmrile periculoase ale faptei sale dei n toate mprejurrile i pe baza capacitii sale trebuia i putea s le prevad.

30. Praeterintentia (intentia depasita). -presupune o unire a inteniei cu culpa care mai poart denumirea i de intenie depit caracterizndu-se prin faptul c subiectul aciunii dorete sau accept producerea urmrii periculoase, urmri pe care le-a prevzut ns a socotit c acestea nu se vor produce, dar cele produse n realitate sunt mult mai grave. Faptuitorul urmrind producerea unui rezultat, el svrete o fapt ce constituie elementul material al unei infraciuni, ns rezultatul produs este mult mai grav. 31. Clasificarea continuturilor de infractiune. - dupa structura condiiilor vom avea coninut juridic care cuprinde toate condiiile cerute de legea penal pentru existena infraciunii, de aceea coninutul juridic mai poart denumirea i de coninutul propriu-zis al infraciunii aa cum apare n norma de incriminare, i coninutul constitutiv al infraciunii care se refer numai la condiiile care determin conduita ilicit, coninut ce este format din totalitatea condiiilor referitoare la latura obiectiv i subiectiv a infraciunii. - dup criteriul variantelor de incriminare a infraciunilor, vom distinge ntre coninuturi de baz sau tip i coninuturi agravante sau atenuante. Atunci cnd avem n vedere coninutul de baz sau tip al infraciunii vom pleca de la premiza c legea penal incrimineaz faptele ntr-o form de baz, adic avnd n vedere condiiile subiective i obiective absolut necesare pentru existena acelui tip particular de infraciune Exist ns i situaia n care legea penal adaug coninutului de baz anumite condiii care nu fac altceva dect dup caz s reduc sau s sporeasc pericolul social abstract al infraciunii. - dup criteriul structurii juridice, vom vorbi despre coninuturi simple i complexe. Vom avea coninut simplu al infraciunii, atunci cnd infraciunea este prevzut numai ntr-o singur variant, ce reprezint de fapt acele cerine care pentru existena infraciunii se refer doar la o singur aciune sau inaciune, la un singur rezultat i la o singur form de vinovie. Coninut complex al infraciunii, apare atunci cnd infraciunea este reglementat n dou sau mai multe variante sau exist i situaia cnd aceeai infraciune capt contur sub mai multe modaliti. Astfel c n cazul coninuturilor complexe vom avea n vedere mai

multe aciuni sau inaciuni, mai multe rezultate, dar i dou sau mai multe forme de vinovie. - dup formele infraciunii vom avea coninuturi tipice i coninuturi atipice. Astfel c n cazul coninuturilor tipice ne vom referi la acele condiii care alctuiesc coninutul juridic al infraciunii, iar n cazul coninuturilor atipice sunt cele care corespund tentativei i actelor premergtoare 32. Obiectul infractiunii: notiune si forme. Obiectul infraciunii apare definit ca fiind valoarea social i relaiile sociale create n jurul acestei valori, care sunt periclitate ori vtmate prin fapta infracional Obiectul infraciunii apare sub mai multe forme, astfel c vom putea vorbi despre: a. Obiectul juridic general i obiectul juridic material b. Obiectul juridic generic (de grup) c. Obiectul juridic specific (individual) d. Obiectul juridic complex 33. Obiectul juridic generic sau de grup. Obiectul juridic generic (de grup) fiind format din grupul de valori sociale de aceeai natur ce sunt ocrotite prin normele de drept penal. 34. Obiectul juridic special. -obiectul specific infraciunii format din relaiile sociale formate n jurul i datorit unei valori sociale specifice, cu alte cuvinte acest obiect reprezint de fapt valoarea social concret creia i se aduce atingere prin svrirea infraciunii 35. Obiectul material . Prin obiectul juridic material al infraciunii se nelege cantitatea material, ceea ce reprezint fie corpul victimei, fie un obiect sau un lucru oarecare, un animal, cantitate asupra creia se ndreapt materialitatea actului de conduit.

36. Subiectii infractiunii: notiune si clasificare. Prin noiunea de subiecii infraciunii se nelege persoanele implicate n svrirea infraciunii fie ca subieci activi, prin nsi svrirea infraciunii sau fie ca subieci pasivi, fiind persoanele care suport consecinele infraciunii. Astfel vom avea ca subieci ai infraciunii persoanele fizice care nu i-au respectat obligaia din cadrul raportului juridic penal de conformare i au svrit fapta interzis, i persoane fizice sau juridice care sunt beneficiarii ocrotirii juridice penale i care prin svrirea faptei interzise suport consecinele acestei fapte. Subiectul activ si Subiectul pasiv 37. Subiectul activ al infractiunii: notiune si conditii. Subiectul activ al infraciunii poate fi persoana fizic care a svrit fapta n calitate de autor (n mod direct i nemijlocit), sau n calitate de participant la svrirea infraciunii (instigator sau complice). Condiiile generale privitoare la existena subiectului activ: a) vrsta b) responsabilitatea c) libertatea de voin i aciune 38. Subiectul pasiv al infractiunii: notiune si conditii. Pentru a putea fi subiect pasiv al infraciunii persoana fizic trebuie s fie titulara valorii sociale ocrotite prin norma penal. De cele mai multe ori subiect pasiv al infraciunii poate fi i persoana pgubit cum este de exemplu n cazul infraciunii de furt, de distrugere. Exist i unele condiii speciale cu privire la subiectul pasiv al infraciunii care sunt prevzute n coninutul unor infraciuni, cum de exemplu pentru infraciunea de ultraj este necesar ca subiectul pasiv s fie funcionar public aflat n exerciiul funciunii, subiect pasiv n cazul infraciunii de pruncucidere este nounscutul. 39. Latura obiectiva a infractiunii: notiune si structura . Latura obiectiva cuprinde elementul material, urmarea imediata si legatura de cauzalitate, mai multe conditii-cerinte esentiale pt. ca fapta savarsita sa poata constitui elementul material al infractiunii.

40. Elementul material al infractiunii. - este componentul principal al continutului obiectiv si consta in insusi faptul incriminat, in materialitatea sa, adica insusi actul de conduita interzis. Este desemnat prin verbum regens(actiunea interzisa), poate consta fie printr-o atitudine pozitiva, fie una negative. 41. Legatura de cauzalitate. - relatia de la cauza la effect care trebuie sa existe intre actiunea sau inactiunea ce constituie elementului material al infractiunii si urmarea imediata ceruta de lege pt. existenta acestei infractiuni. Este un element constitutiv al continutului oricarei infractiuni. 42. Latura subiectiva: notiune si structura. Latura subiectiva cuprinde totalitatea conditiilor privitoare la atitudinea psihica a faptuitorului fata de obiectivitatea propriului act de conduita. 43. Vinovatia ca element al laturii subiective. -prezenta elementului subiectiv in savarsirea faptei care constituie elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma ceruta de lege. 44.Mobilul ca element al laturii subiective. -este impulsul intern al faptuitorului la savarsirea infractiunii, acea dorinta, tendinta ce a facut sa se nasca in mintea lui idea savarsirii unei anumite activitati. -este denumit si cauza interna a actului de conduita. 45. Actele pregatitoare (preparatorii). -reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale. 46.Modalitatile actelor pregatitoare. -pot fi acte, activitati de procurare de date si informatii ce vor fi folosite la comiterea infractiunilor. 47. Conditiile actelor pregatitoare. -trebuie sa aiba o existenta obiectiva;

-un caracter neechivoc; -sa fie intentionate -activitatea efectuata san u faca parte din continutul elementului material al laturii obiective, san u faca parte din actele de executare. 48. Caracteristicile actelor pregatitoare. Dupa natural or si continutul lor, sunt a. acte de pregatire materiala (pregatirea materiala pt. savarsirea infractiunii ex: procurarea de instrumente, obiecte etc). b. acte de pregatire morala(culegerea de date, informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa se savarseasca infractiunea, precum si atragarea complicilor). 49. Incriminarea actelor pregatitoare. -inseamna aducerea de argumente cu privire la pericolul social al unor acte pregatitoare -este necesara pt. a opri de la inceput activitatea infractionala. 50. Tentativa - notiune si conditii. Tentativa - punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt sau nu i-a produs efectul Condiii: - S existe intenia de a svri infraciunea pentru c tentativa const n punerea n executare a hotrrii; - nceperea executrii hotrrii infracionale; - ntreruperea aciunii de svrire a faptei sau neproducerea rezultatului. 51. Conditiile preexistente ale tentativei. La fel ca la intrebarea 50. 52. Continutul constitutiv al tentativei. -totalitatea conditiilor cerute de lege pentru ca o fapta sa constituie tentativa, conditii ce se degaja din reglementarea prevazuta in partea generala privind tentative si din dispozitiile partii speciale care prevad sanctionarea tentativei la acele infractiuni. -este examinat, in doctrina penala, ca orice continut de infractiune, sub raportul conditiilor preexistente si al continutului constitutive. 53. Infractiunile la care tentativa nu este posibila. -la infractiunile ce se savarsesc din culpa, nici la cele praeterintentionate;

-la o infractiune de inactiune -infractiunile savarsite oral, prin cuvinte(insulta, calomnia, marturia mincinoasa) -infractiunile continui care presupun prelungirea actiunii in timp pentru consumarea infractiunii. 54.Modalitatile tentativei reglementate de Codul Penal. Tentativa se poate realiza in mai multe modalitati. Acestea sunt: - tentativa neterminata sau imperfecta( intrerupta) se realizeaza in situatia in care executarea faptei care constituie elementul material al infractiunii a fost oprita si impiedicata sa se desfasoare pana la capat. ( d e e x e m p l u infractorul agresor este impiedicat de o alta persoana sa descarce arma sau saloveasca victima ). -tentativa terminata sau perfecta (fara efect) se realizeaza atunci cand actiunea tipica a fost executata in intregime dar rezultatul caracteristic pentru infractiunea tip nu s-a produs. Caracteristica acestei modalitati a tentative este deci imprejurarea ca faptuitorul a facu tot ce i-a stat in putinta pentrur e a l i z a r e a h o t a r a r i i i n f r a c t i o n a l e , a e x e c u t a t i n i n t r e g i m e , f a r a s a f i e impiedicat, fapta ce constituie elemental material al infractiunii, insa dinc au s e d i f er i t e , a ca r o r na t u r a or i s u r s a n u i n t e r e s e a z a n i c i i n a ce s t ca z, r e zu l t a t u l u r ma r i t de e l n u s - a p r o d u s ( d e e x e m p l u , i nf r a c t o r u l d es ca r c a arma asupra victimei, insa nu nimereste tinta sau nu reuseste sa savarseascadecat o vatamare corporala. t e n t a t i v a p r o p r i e i s i i nd r e p t a t es t e a ce as t a d en u m i r e a t u n ci c a n d , s u b r a p o r t u l mi j l o a c el or u t i l i z a t e de fa pt u i t o r s i a l p r e z e n t e i o b i e c t u l u i material al infractiunii, activitatea de realizare a hotararii infractionale es t e pr op r i e s au ap t a s a du c a nu numai la ef e c t u ar e a in i n t r e gi m e a a c t i u n i i c a r e c o n s t i t u i e e l e m en t u l m at e r i al al i n fr a c t i u ni i , d a r s i l a producerea rezultatului urmarit de faptuitor. -tentativa improprie se caracterizeaza, in opozitie cu t e n t a t i v a p r o p r i e , prin caracterul impropriu sau inapt al mijloacelor folosite, precum si prin lipsa obiectului material al infractiunii de la locul unde faptuitorul crede

ca se afla, cauze care au facut ca producerea rezultatul u i s a n u f i e posibila.

55. Infractiunea fapt consumat.

I n f r a c t i u n e a f a p t c o n s u m a t e s t e i n f r a c t i u n e a a l c a r u i r e z u l t a s e produce odata cu executarea in intregime a elementului material al laturii obiective. Infractiunea consumata inglobeaza si tentativa acelei infractiuni. In functie de rezultatul faptei care poate fio vatamare materiala, ori o stare de pericol, infractiunile se considera consumate dupa executarea activitatii infractionale si producerea rezultatului in c a z u l infractiunilor de rezultat, iar in cazul infractiunilor de pericol,i n f r a c t i u n e a s e c o n s u m a d i n m o m e n t u l e x e c u t a r i i i n i n t r e g i m e a activitatii ce constituie elementul material al laturii obiective.

56. Infractiunea fapt epuizat.

Infractiunea fapt epuizat este o forma atipica de infractiune, mai grava decat cea tipica, deoarece acumularile cantitative( amplificarea urmarii,continuarea activitatii) conduc la salturi calitative pentru infractiunile fapt epuizat antrenand si o raspundere penala mai grea pentru aceasta forma de infractiune S p e c i f i c u l i n f r a c t i u n i i f a p t e p u i z a t c o n s t a i n prelungirea in timp a infractiunii dupa momentul consumarii.Infractiunea fapt epuizat este posibila la infractiunile : continui,continuate, progresive si la cele din obicei sau obisnuinta.

57. Cauzele generale de nepedepsire. 58. Desistarea. -renuntarea de buna voie la continuarea executarii actiunii ce constituie elemental material al laturii obiective a infractiunii, din partea faptuitorului.

59. mpiedicarea producerii rezultatului. Impiedicarea producerii rezultatului consta in zadarnicirea din partea f a p t u i t o r u l u i , d e bu na vo i e , a ap ar i t i e i r e zu l t a t u l u i f a p t e i s a l e c a r e a fo s t realizata in intregime Atat desistarea cat si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire, reprezinta o incurajare a

f a p t u i t o r u l u i d e a r e n u n t a l a co n t i n u ar ea e xe cu t ar i i f a p t e i , o r i l a p r o d u c e r e a r e z u l t at u l u i i m p i ed i ca nd aparitia acestuia si drept consecinta rezultatul socialmente periculos nu se produce. 60. Notiunea de unitate de infractiune.
Prin unitatea de infractiune se desemneaza activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune ori inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa legiuitorului, savarsita de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni.

61. Felurile unitatii de infractiune.

Felurile unitatii de infractiune. Unitatea de infractiune este cunoscuta in doctrina penala si in legislatie sub doua forme: unitatea naturala si unitatea legala.

62. Infractiunea simpla.

Ca forma a unitatii naturale infractiunea simpla se caracterizeaza sub raport obiectiv printro singura actiune sau inactiune si printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o singura forma de vinovatie. Aceasta forma de infractiune simpla este des intalnita in legislatia penala si in practica judiciara. Infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca fiind rezultatul unei singure actiuni) ea putand ingloba mai multe acte de executare care nu au insa semnificatie proprie, cuprinzandu-se in activitatea unica

63. Infractiunea continua.

Ca forma a unitatii naturale, infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare.

64. Infractiunea deviata.

Este o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care vrea faptuitorul sa-l vatame, pe de alta parte.

65. Infractiunea continuata notiune si conditii de existenta.

Infractiunea continuata este forma unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. conditiile de existenta ale acesteia: a) unitate de subiect, b) pluralitate de acte de executare,c) unitate de hotarare sau rezolutie infractionala si d) unitate de continut al infractiunii (in sensul ca fiecare actiune realizeaza

a) Unitate de subiect activ. O prima conditie de existenta a infractiunii continuate priveste unitatea de subiect activ, adica aceeasi persoana savarseste mai multe actiuni sau inactiuni. Este indeplinita conditia si atunci cand aceeasi persoana savarseste unele acte in calitate de autor, iar altele in calitate de complice. b) Pluralitatea actelor de executare. A doua conditie priveste pluralitatea de acte de executare (actiuni sau inactiuni) savarsite la intervale de timp. Este indeplinita aceasta conditie cand se savarsesc mai multe acte de executare, ce au forma faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentativa. c) Unitatea de rezolutie. Este conditia esentiala pentru unirea tuturor actiunilor in cadrul aceleiasi hotarari infractionale, initiale, cu care infractorul savarseste actele de executare.

66. Importanta stabilirii caracterului continuat al unei infractiuni. 67. Tratamentul penal al infractiunii continuate. 68. Infractiunea complexa notiune si forme. - infractiunea complexa este definita in codul penal ca fiind infractiunea ce cuprinde in
continutul sau ca element constitutiv sau ca o circumstanta agravata o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

69. Formele infractiunii complexe.

Formele infractiunii complexe. Avand in vedere rolul indeplinit de actiunea sau inactiunea ce intra in continutul infractiunii complexe ca element ori ca o circumstanta agravanta, in literatura juridica se face distinctie intre: a) infractiunea complexa forma tip si b) infractiunea complexa ca varianta agravanta. a) Infractiunea complexa forma tip sau infractiunea complexa propriu-zisa se caracterizeaza prin aceea ca in continutul ei intra ca element o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Deci infractiunea complexa in aceasta forma este formata din reunirea de catre legiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia deosebite de cele inglobate. b) Infractiunea complexa ca varianta agravanta. Cea de a doua forma a infractiunii complexe este cea care cuprinde in continutul sau, ca pe un element circumstantial agravant o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Infractiunea complexa este o varianta calificata a unor infractiuni simple, creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni.

70. Efectele juridice ale infractiunii complexe.

Este posibil ca dupa ce s-a aplicat pedeapsa pentru infractiunea complexa, sa se descopere actiuni sau inactiuni, care fac parte din infractiunea complexa. In acest caz condamnatul va fi judecat si pentru acestea iar pedeapsa anterioara se va recalcula in functie de intreaga infractiune complexa. Pedeapsa se poate agrava fata de cea initiala ori poate ramane in aceleasi limite, legea opreste doar aplicarea unei pedepse mai usoare decat cea stabilita anterior.

71. Infractiunea de obicei notiune si consecinte juridice.

Prin infractiune de obicei sau de obisnuinta se intelege infractiunea al carui continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta, indeletnicirea faptuitorului.

43. Vinovatia ca element al laturii subiective. -prezenta elementului subiectiv in savarsirea faptei care constituie elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma ceruta de lege. 44.Mobilul ca element al laturii subiective. -este impulsul intern al faptuitorului la savarsirea infractiunii, acea dorinta, tendinta ce a facut sa se nasca in mintea lui idea savarsirii unei anumite activitati. -este denumit si cauza interna a actului de conduita. 45. Actele pregatitoare (preparatorii). -reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale. 46.Modalitatile actelor pregatitoare. -pot fi acte, activitati de procurare de date si informatii ce vor fi folosite la comiterea infractiunilor. 47. Conditiile actelor pregatitoare. -trebuie sa aiba o existenta obiectiva; -un caracter neechivoc; -sa fie intentionate -activitatea efectuata san u faca parte din continutul elementului material al laturii obiective, san u faca parte din actele de executare. 48. Caracteristicile actelor pregatitoare. Dupa natural or si continutul lor, sunt a. acte de pregatire materiala (pregatirea materiala pt. savarsirea infractiunii ex: procurarea de instrumente, obiecte etc). b. acte de pregatire morala(culegerea de date, informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa se savarseasca infractiunea, precum si atragarea complicilor).

49. Incriminarea actelor pregatitoare. -inseamna aducerea de argumente cu privire la pericolul social al unor acte pregatitoare -este necesara pt. a opri de la inceput activitatea infractionala. 50. Tentativa - notiune si conditii. Tentativa - punerea n executare a hotrrii de a svri infraciunea, executare care a fost ns ntrerupt sau nu i-a produs efectul Condiii: - S existe intenia de a svri infraciunea pentru c tentativa const n punerea n executare a hotrrii; - nceperea executrii hotrrii infracionale; - ntreruperea aciunii de svrire a faptei sau neproducerea rezultatului. 51. Conditiile preexistente ale tentativei. La fel ca la intrebarea 50. 52. Continutul constitutiv al tentativei. -totalitatea conditiilor cerute de lege pentru ca o fapta sa constituie tentativa, conditii ce se degaja din reglementarea prevazuta in partea generala privind tentative si din dispozitiile partii speciale care prevad sanctionarea tentativei la acele infractiuni. -este examinat, in doctrina penala, ca orice continut de infractiune, sub raportul conditiilor preexistente si al continutului constitutive. 53. Infractiunile la care tentativa nu este posibila. -la infractiunile ce se savarsesc din culpa, nici la cele praeterintentionate; -la o infractiune de inactiune -infractiunile savarsite oral, prin cuvinte(insulta, calomnia, marturia mincinoasa) -infractiunile continui care presupun prelungirea actiunii in timp pentru consumarea infractiunii. 54.Modalitatile tentativei reglementate de Codul Penal. Tentativa se poate realiza in mai multe modalitati. Acestea sunt: - tentativa neterminata sau imperfecta( intrerupta) se realizeaza in situatia in care executarea faptei care constituie elementul material al infractiunii a fost oprita si impiedicata sa se desfasoare pana la capat.

( d e e x e m p l u infractorul agresor este impiedicat de o alta persoana sa descarce arma sau saloveasca victima ). -tentativa terminata sau perfecta (fara efect) se realizeaza atunci cand actiunea tipica a fost executata in intregime dar rezultatul caracteristic pentru infractiunea tip nu s-a produs. Caracteristica acestei modalitati a tentative este deci imprejurarea ca faptuitorul a facu tot ce i-a stat in putinta pentrur e a l i z a r e a h o t a r a r i i i n f r a c t i o n a l e , a e x e c u t a t i n i n t r e g i m e , f a r a s a f i e impiedicat, fapta ce constituie elemental material al infractiunii, insa dinc au s e d i f er i t e , a ca r o r na t u r a or i s u r s a n u i n t e r e s e a z a n i c i i n a ce s t ca z, r e zu l t a t u l u r ma r i t de e l n u s - a p r o d u s ( d e e x e m p l u , i nf r a c t o r u l d es ca r c a arma asupra victimei, insa nu nimereste tinta sau nu reuseste sa savarseascadecat o vatamare corporala. t e n t a t i v a p r o p r i e i s i i nd r e p t a t es t e a ce as t a d en u m i r e a t u n ci c a n d , s u b r a p o r t u l mi j l o a c el or u t i l i z a t e de fa pt u i t o r s i a l p r e z e n t e i o b i e c t u l u i material al infractiunii, activitatea de realizare a hotararii infractionale es t e pr op r i e s au ap t a s a du c a nu numai la ef e c t u ar e a in i n t r e gi m e a a c t i u n i i c a r e c o n s t i t u i e e l e m en t u l m at e r i al al i n fr a c t i u ni i , d a r s i l a producerea rezultatului urmarit de faptuitor. -tentativa improprie se caracterizeaza, in opozitie cu t e n t a t i v a p r o p r i e , prin caracterul impropriu sau inapt al mijloacelor folosite, precum si prin lipsa obiectului material al infractiunii de la locul unde faptuitorul crede ca se afla, cauze care au facut ca producerea rezultatul u i s a n u f i e posibila.

55. Infractiunea fapt consumat.

I n f r a c t i u n e a f a p t c o n s u m a t e s t e i n f r a c t i u n e a a l c a r u i r e z u l t a s e produce odata cu executarea in intregime a elementului material al laturii obiective. Infractiunea consumata inglobeaza si tentativa acelei infractiuni. In functie de rezultatul faptei care poate fio vatamare materiala, ori o stare de pericol, infractiunile se considera consumate dupa executarea activitatii infractionale si producerea rezultatului in c a z u l infractiunilor de rezultat, iar in cazul infractiunilor de

pericol,i n f r a c t i u n e a s e c o n s u m a d i n m o m e n t u l e x e c u t a r i i i n i n t r e g i m e a activitatii ce constituie elementul material al laturii obiective.

56. Infractiunea fapt epuizat.

Infractiunea fapt epuizat este o forma atipica de infractiune, mai grava decat cea tipica, deoarece acumularile cantitative( amplificarea urmarii,continuarea activitatii) conduc la salturi calitative pentru infractiunile fapt epuizat antrenand si o raspundere penala mai grea pentru aceasta forma de infractiune S p e c i f i c u l i n f r a c t i u n i i f a p t e p u i z a t c o n s t a i n prelungirea in timp a infractiunii dupa momentul consumarii.Infractiunea fapt epuizat este posibila la infractiunile : continui,continuate, progresive si la cele din obicei sau obisnuinta.

57. Cauzele generale de nepedepsire. 58. Desistarea. -renuntarea de buna voie la continuarea executarii actiunii ce constituie elemental material al laturii obiective a infractiunii, din partea faptuitorului.

59. mpiedicarea producerii rezultatului. Impiedicarea producerii rezultatului consta in zadarnicirea din partea f a p t u i t o r u l u i , d e bu na vo i e , a ap ar i t i e i r e zu l t a t u l u i f a p t e i s a l e c a r e a fo s t realizata in intregime Atat desistarea cat si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire, reprezinta o incurajare a f a p t u i t o r u l u i d e a r e n u n t a l a co n t i n u ar ea e xe cu t ar i i f a p t e i , o r i l a p r o d u c e r e a r e z u l t at u l u i i m p i ed i ca nd aparitia acestuia si drept consecinta rezultatul socialmente periculos nu se produce. 60. Notiunea de unitate de infractiune.
Prin unitatea de infractiune se desemneaza activitatea infractionala formata dintr-o singura actiune ori inactiune ce decurge din natura faptei sau din vointa legiuitorului, savarsita de o persoana si in care se identifica continutul unei singure infractiuni.

61. Felurile unitatii de infractiune.

Felurile unitatii de infractiune. Unitatea de infractiune este cunoscuta in doctrina penala si in legislatie sub doua forme: unitatea naturala si unitatea legala.

62. Infractiunea simpla.

Ca forma a unitatii naturale infractiunea simpla se caracterizeaza sub raport obiectiv printro singura actiune sau inactiune si printr-un singur rezultat, iar subiectiv printr-o singura forma de vinovatie. Aceasta forma de infractiune simpla este des intalnita in legislatia penala si in practica judiciara. Infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca fiind rezultatul unei singure actiuni) ea putand ingloba mai multe acte de executare care nu au insa semnificatie proprie, cuprinzandu-se in activitatea unica

63. Infractiunea continua.

Ca forma a unitatii naturale, infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare.

64. Infractiunea deviata.

Este o forma a unitatii naturale de infractiune si desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care vrea faptuitorul sa-l vatame, pe de alta parte.

65. Infractiunea continuata notiune si conditii de existenta.

Infractiunea continuata este forma unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. conditiile de existenta ale acesteia: a) unitate de subiect, b) pluralitate de acte de executare,c) unitate de hotarare sau rezolutie infractionala si d) unitate de continut al infractiunii (in sensul ca fiecare actiune realizeaza a) Unitate de subiect activ. O prima conditie de existenta a infractiunii continuate priveste unitatea de subiect activ, adica aceeasi persoana savarseste mai multe actiuni sau inactiuni. Este indeplinita conditia si atunci cand aceeasi persoana savarseste unele acte in calitate de autor, iar altele in calitate de complice. b) Pluralitatea actelor de executare. A doua conditie priveste pluralitatea de acte de executare (actiuni sau inactiuni) savarsite la intervale de timp. Este indeplinita aceasta conditie cand se savarsesc mai multe acte de executare, ce au forma faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentativa. c) Unitatea de rezolutie. Este conditia esentiala pentru unirea tuturor actiunilor in cadrul aceleiasi hotarari infractionale, initiale, cu care infractorul savarseste actele de executare.

66. Importanta stabilirii caracterului continuat al unei infractiuni.

67. Tratamentul penal al infractiunii continuate. 68. Infractiunea complexa notiune si forme. - infractiunea complexa este definita in codul penal ca fiind infractiunea ce cuprinde in
continutul sau ca element constitutiv sau ca o circumstanta agravata o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

69. Formele infractiunii complexe.

Formele infractiunii complexe. Avand in vedere rolul indeplinit de actiunea sau inactiunea ce intra in continutul infractiunii complexe ca element ori ca o circumstanta agravanta, in literatura juridica se face distinctie intre: a) infractiunea complexa forma tip si b) infractiunea complexa ca varianta agravanta. a) Infractiunea complexa forma tip sau infractiunea complexa propriu-zisa se caracterizeaza prin aceea ca in continutul ei intra ca element o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Deci infractiunea complexa in aceasta forma este formata din reunirea de catre legiuitor a doua infractiuni distincte si crearea unei a treia deosebite de cele inglobate. b) Infractiunea complexa ca varianta agravanta. Cea de a doua forma a infractiunii complexe este cea care cuprinde in continutul sau, ca pe un element circumstantial agravant o actiune sau inactiune ce reprezinta continutul unei alte infractiuni. Infractiunea complexa este o varianta calificata a unor infractiuni simple, creata prin absorbirea in continutul sau a unor fapte ce reprezinta continutul unor alte infractiuni.

70. Efectele juridice ale infractiunii complexe.

Este posibil ca dupa ce s-a aplicat pedeapsa pentru infractiunea complexa, sa se descopere actiuni sau inactiuni, care fac parte din infractiunea complexa. In acest caz condamnatul va fi judecat si pentru acestea iar pedeapsa anterioara se va recalcula in functie de intreaga infractiune complexa. Pedeapsa se poate agrava fata de cea initiala ori poate ramane in aceleasi limite, legea opreste doar aplicarea unei pedepse mai usoare decat cea stabilita anterior.

71. Infractiunea de obicei notiune si consecinte juridice.

Prin infractiune de obicei sau de obisnuinta se intelege infractiunea al carui continut se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta, indeletnicirea faptuitorului.

85. Conditiile n care fapta prevazuta de legea penala nu prezinta pericolul.

fapta prevzut de legea penal lipsit de pericol social are ca trsturi caracteristice o atingere minim adus valorii sociale ocrotite penalicete i prin aceasta reliefeaz o lips vdit de importan. Instituia prevzut n art. 181 Cp. are un caracter general n sensul c este aplicabil n principiu n cazul tuturor faptelor prevzute de legea penal indiferent de natura lor i de pedeapsa prevzut pentru ele. Cu tot caracterul su general instituia prevzut n art. 181 Cp. nu va putea fi inciden n cazul unor fapte grave

cum este omorul fiindc prin valoarea deosebit a obiectului ocrotirii penale nu s-ar putea susine c atingerea este minim.

86. Criterii de apreciere a gradului de pericol social.

Criteriile prevzute n lege se folosesc mpreun pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise i necesitatea ori inutilitatea pedepsei n cazul concret. a. Modul i mijloacele de svrire pot reliefa un pericol social concretsuficient pentru a caracteriza fapta ca infraciune, cnd au fost folosite mijloacele de svrire periculoase (explozii, otrvirea apei ori a alimentelor care urmeaz s fie servite mai multor persoane) ori prin numrul mare de acte comise[86]. b. Dup scopul urmrit de fptuitor pericolul social poate fi sczut cnd fapta a fost comis pentru satisfacerea unei trebuine (cumprarea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustrai din gestiune). Cnd infraciunea a fost comis pentru nlesnirea ori acoperirea altei infraciuni, pericolul social de data aceasta este ridicat i suficient pentru a caracteriza fapta ca infraciune. c. mprejurrile n care fapta a fost comis sunt relevante pentru cunoaterea pericolului social al acesteia i al periculozitii fptuitorului. Dac fapta a fost comis n mprejurri agravante (noaptea [88]) ori profitnd de situaia creat de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infraciune. Dimpotriv fapta comis n mprejurri nefavorabile pentru fptuitor (o suferin, starea de ebrietate n care a ajuns ntmpltor etc.) pot reliefa un pericol social sczut. d. Dup urmarea produs sau care s-ar fi putut produce. Cnd prin fapt s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta dup acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infraciuni [. Dac prin fapt s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul social al unei infraciuni.\ e. Persoana i conduita fptuitorului este examinat de asemenea pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se ine seama fr ndoial de atitudinea fptuitorului nainte de svrirea faptei, dup svrirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstane personale ale acestuia.

87. Notiunea de pedeapsa si caracterele acesteia. -singura sanciune penal menit s asigure restabilirea ordinii de drept nclcat prin svrirea unei infraciuni. a) pedeapsa este o msur de constrngere, o msur de represiune, de privaiune pentru cel care a svrit o infraciune - b) pedeapsa este un mijloc de reeducare. Prin aplicarea pedepsei nu se urmrete exclusiv reprimarea infractorului, pedeapsa are totodat i un puternic rol i efect educativ de mpiedicare a repetrii conduitei antisociale i de ndreptare a condamnatului. - c) pedeapsa este un mijloc de constrngere statal .Pedeapsa nu poate fi aplicat dect de ctre stat i n numele societii - d) pedeapsa se aplic numai n cazul comiterii unei infraciuni i numai de ctre instanele judectoreti. Nu exist pedeaps n general ,ci numai

pedeaps, ca sanciune a prevzut pentru o infraciune. Ea poate fi pus n aplicare doar dup pronunarea unei hotrri judectoreti. A - e) pedeapsa se aplic infractorului, ea neputnd fi aplicat dect celui vinovat de svrirea unei infraciuni, adic svrirea cu vinovia. Pedeapsa are caracter personal nefiind pasibil de pedeapsa dect subiectul activ al infraciunii -f) pedeapsa se aplic n scopul prevenirii svririi de noi infraciuni. Prin aceast trstur se realizeaz funcia de aprare social npotriva infraciunilor pe care o are dreptul penal.

88. Functiile pedepsei. a) Funcia de constrngere sau de represiune este consacrat expres n definiia legal a pedepsei i este unanim recunoscut de literatura de specialitate. Pedeapsa ar fi de neconceput n condiiile n care nu ar cauza o suferin, n condiiile n care nu ar impune o privaiune sau o restricie celui condamnat. Ea trebuie s fie ntotdeauna proporional cu gradul de pericol social pe care l reprezint fapta svrit i persoana fptuitorului. b) Funcia de reeducare este prevzut n mod expres de lege c) Funcia de exemplaritate a pedepsei este o funcie inevitabil i adiacent constnd n influena pe care o are pedeapsa aplicat pentru o fapt pentru ceilali subieci de drept. Pedeapsa trebuie s fie prompt i proporional cu fapta svrit n aa fel nct s trezeasc n ceilali subieci de drept contiina c pentru o astfel de fapt pedeapsa este inevitabil. d) Funcia de eliminare const n eliminarea temporar sau definitiv a condamnatului din societate. Eliminarea temporar se realizeaz n condiiile n care condamnatul primete o pedeaps cu nchisoarea, iar eliminarea definitiv intervine n cazuri excepionale cnd se aplic pedeapsa deteniunii pe via.

89. Clasificarea pedepselor. 1. Dup rolul i importana atribuit pedepsei se disting in: a) Pedepse principale; b) Pedepse complimentare; c) Pedepse accesorii; Pedepsele principale se pot aplica singure i ntotdeauna o infraciune va fi sancionat legal cu o pedeaps principal. Cu alte cuvinte aceast pedeaps se poate aplica singur infractorului fr s fie condiionat de aplicarea altor sanciuni de drept penal. Pedepsele complementare sunt acele pedepse care se pot dispune alturi de pedeapsa principal. Ele au rol de a completa represiunea, de aceea ele sunt aplicabile numai pe lng o pedeaps principal. Pedepsele accesorii decurg din pedeapsa principal, din condamnarea definitiv. 2. Dup obiectul asupra cruia poart sanciunea. Distingem pedepse privative de via prin care se suprim viaa infractorului (pedeapsa cu moartea), pedepse corporale - care se refer la corpul persoanei (btaia), pedepse privative sau restrictive de libertate 91 deteniunea pe via sau pedeapsa nchisorii, pedepse privative sau restrictive de drepturi privesc interzicerea unor drepturi, pedepsele pecuniare care privesc patrimoniul condamnatului, pedepsele morale se materializeaz prin oprobriul public sau excluderea public. 3. Dup gradul de determinare a pedepselor. Prin lege se disting: pedepsele determinate i nedeterminate. Pedepsele determinate sunt expres prevzute n lege, att n natura lor, ct i n cuantum. Pedepsele nedeterminate sunt prevzute fr a fi determinat cuantumul n care acestea pot fi aplicate 4. pedepsele unice i pedepsele multiple, n funcie de urmtoarele aspecte: pedepsele unice sunt prevzute cte una pentru fiecare fapt incriminat. Pedepsele multiple pot fi: cumulative, cnd pentru aceeai infraciune sunt prevzute mai multe pedepse care se aplic toate odat i alternative, cnd pentru aceeai infraciune sunt prevzute mai multe pedepse, ns instana poate alege doar una. 90. Pedepsele aplicate persoanelor fizice. 1.Pedepse principale: a) deteniunea pe via; b) nchisoarea de la 15 zile la 30 de ani; c) amend de la 100 lei la 50.000 lei.

2.Pedepsele complimentare: a) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani; b) degradarea militar; 3.Pedeaps accesorie: interzicerea unor drepturi prevzute de lege. 91. Pedepsele aplicate persoanelor juridice. Exist o singur pedeaps principal, aceasta fiind amenda de la 10.000 de lei la 900.000 de lei. Ca pedepse complimentare sunt: a) dizolvarea persoanei juridice; b) suspendarea activitii sau a uneia dintre activitile persoanei juridice pe o durat de la un an la trei ani (3luni3ani viitoarea reglementare) c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziii publice pe o durat de la un an la cinci ani (1an-3ani viitoarea reglementare); d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durat de la un an la cinci ani; e) afiarea hotrrii de condamnare sau difuzarea ei n Monitorul Oficial al Romniei, prin pres sau mijloace de comunicare audio-vizual.n cazul persoanelor juridice, Codul penal nu prevede aplicarea unor pedepse accesorii. 92. Pedeapsa nchisorii nchisoarea este pedeapsa privativ de libertate ce const n izolarea de societate a celui condamnat prin ncarcerarea lui unde este supus unui regim de via i munc impus. Regimul ncarcerrii este prevzut de Legea 23/ 1969 privind executarea pedepselor. nchisoarea ca mijloc de coerciie (privarea de libertate care atrage i izolarea relativ de ceilali membrii ai societii, de familie, precum i supunerea la un regim de via sever sau alte restricii) urmrete reeducarea infractorului.. Pedeapsa este prevzut n limitele ei generale ntre 15 zile i 30 de ani. n partea special a Codului penal, pedeapsa nchisorii are limita maxim prevzut la 25 de ani, aceast limit putnd fi depit n condiiile fa de maximul special se adaug un spor pn la maximul general de 30 de ani. Regimul executrii se ntemeiaz pe obligaia condamnailor de a presta o munc util, pe aciunea educativ, pe respectarea de ctre acetia a disciplinei, muncii i ordinii interioare, precum i pe stimularea i recompensarea celor struitori n munc, disciplinai i care dau dovezi temeinice de ndreptare. Executarea pedepsei se face n penitenciare care au ca regim de executare deinerea n comun, diferit de regimul izolrii celulare (filadelfian) sau cel mixt(auburnian) sau regimul deschis sau pe ncredere. Condamnaii sunt separai la locul de deinere, dup natura infraciunilor svrite, vrst (condamnaii minori execut separat pedeapsa de condamnaii majori sau n locuri de

deinere speciale). Alte criterii dup care sunt separai condamnaii sunt acela al sexului, al strii de recidiv, n funcie de comportare i n funcie de rezultatele acestora privitor la reeducarea lor. 93. Detentiunea pe viata.
Pedeapsa deteniunii pe via este cea mai grav dintre pedepsele aplicabile persoanelor fizice i reprezint pedeapsa privativ de libertate cu caracter perpetuu, deosebindu-se de pedeapsa nchisorii, care este o pedeaps restrictiv de libertate. Pe cnd pedeapsa nchisorii este o pedeaps temporar, deteniunea pe via este o pedeaps cu caracter perpetuu. Aceast pedeaps a fost introdus prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990, nlocuind pedeapsa cu moartea prevzut pn la acea dat. Cazurile de aplicare a deteniunii pe via, sunt expres menionate de lege, aceast pedeaps fiind instituit pentru infraciunile cele mai grave cum ar fi: infraciuni contra siguranei statului, infraciunea de omor deosebit de grav, tortura care a avut ca urmare moartea victimei, distrugerea i semnalizarea fals care au produs o catastrof de cale ferat, nerespectarea regimului materialelor nucleare sau altor materiale radioactive, care a produs moartea uneia sau mai multor persoane, nerespectarea regimului materiilor explozive, care a produs moartea uneia sau ai multor persoane, traficul de stupefiante organizat, precum i n cazul infraciunilor militare. Deteniunea pe via se execut n regim special n penitenciare anume destinate sau n secii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul n care se execut deteniunea pe via este de maxim securitate, condamnatul putnd trece n celelalte regimuri n condiiile legii.

94. Amenda penala. Amenda este pedeapsa principal, pecuniar, ce const ntr-o sum de bani. pe care condamnatul este obligat s o plteasc n contul statului. n actualul Cod penal, amenda poate aprea ca pedeaps principal unic sau ca pedeaps alternativ cu pedeapsa nchisorii. Amenda poate avea diferite forme. Ea poate fi amend contravenional sanciune administrativ poate fi sanciune disciplinar, civil, etc...Ca sanciune de drept penal, amenda se trece n cazierul judiciar, constituind antecedent penal al persoanei ondamnate. Funcia de constrngere a pedepsei amenzii se realizeaz prin micorarea patrimoniului condamnatului i implicit crearea unei situaii materiale mai dificile a acestuia. 95. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice. Pedepsele complimentare prevzute n actualul Cod penal la art.64 i constau n interzicerea unor drepturi. Ele sunt menite s completeze represiunea instituit de pedepsele principale. Pedepsele complimentare prin

natura lor, nu pot exista de sine stttor ele putnd fi instituite de lege i aplicate de instanele judectoreti numai pe lng pedeapsa principal. - interzicerea unor drepturi (1) pedeapsa complementar a interzicerii unor drepturi const n interzicerea unuia sau unora din urmtoarele drepturi: (a) dreptul de a alege i de a fi ales n autoritile publice sau n funcii elective publice; (b) dreptul de a ocupa o funcie implicnd exerciiul autoritii de stat; (c) dreptul de a ocupa o funcie sau de a exercita o profesie sau de a desfura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru svrirea infraciunii; (d) drepturile printeti; (e) drepturile de a fi tutore sau curator; (2) Interzicerea drepturilor prevzute la litera b) nu se poate pronuna dect pe lng interzicerea drepturilor prevzute la litera a), afar de cazul cnd legea dispune altfel. - Degradarea militar (1) pedeapsa complementar a degradrii militare const n pierderea gradului i a dreptului de a purta uniform; (2) degradarea militar se aplic n mod obligatoriu condamnailor militari i rezerviti, dac pedeapsa principal stabilit este nchisoarea mai mare de 10 ani sau deteniunea pe via; (3) Degradarea militar poate fi aplicat condamnailor militari i rezerviti pentru infraciuni svrite cu intenie, dac pedeapsa principal stabilit este de cel puin 5 ani i de cel mult 10 ani.

96. Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice. a) dizolvarea persoanei juridice b) suspendarea activitii sau a uneia din activitile persoanei juridice pe o perioad de la 1 an la 3 ani c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziii publice pe o durat de la 1 an la 5 ani. d) interzicerea accesului la unele resurse financiare pe o durat de la 1 an la 5 ani. e) afiarea hotrrii de condamnare sau difuzarea ei n M. Of. Al Romniei,

prin pres ori mijloace de comunicare audio vizual.