III.1.5.

Avioane utilizate in aerofotografiere

Avionul fotogrammetrie. Principalele caracteristici tehnice ale avionului fotogrammetrie sint: viteza de zbor, plafonul de zbor, raza de actiune, greuta tea. Viteza de zbor a avionului fotogrammetrie nu trebuie sa depaseasca 300 km/ora. Cind se face fotografierea centrelor populate in vederea intocmirii planurilor topografice la scari mari (1 :2 000 1 : 5 000), scarile fotogramelor sint: 1 :4 000 1 : 12 000. Aceasta inseamna ca inaltimile de zbor sint egale cu 600 800 m pina la 1 300 1 800 m, in functie de distanta focala a aparatelor fotoaeriene folosite. Deoarece in intervalul de timp in care se face expunerea (obturatorul este deschis timpul de expunere de la 1 /75 la 1 /300 s) aparatul de aerofotografiere se deplaseaza o data cu avionul, un punct de pe teren nu mai da pe fotografie o imagine punctuara, ci liniara. Cu cit viteza avionului si timpul de expunere vor fi mai mari, iar inaltimea de zbor H mai mica, cu atit imaginea liniara a punctului pe fotografie va avea o lungime mai mare. Acest fenomen este cunoscut sub numele de trenare. Pentru asigurarea preciziei masuratorilor, trenarea maxima admisibila este 0,05 0,1 mm. Plafonul de zbor al avionului fotogrammetrie (adica inaltimea maxima de zbor) trebuie sa fie de 6 000 8 000 m, pentru a se putea face fotografieri si cu aparate cu distante focale mai mari. in timpul zborului, avionul trebuie sa aiba o buna stabilitate longitudinala si transversala (inclinarile limita fiind de 1 3) si sa pastreze aceeasi inaltime pe timpul fotografierii (cu precizia de 0,01 0,05 H). Greutatea avioanelor care indeplinesc aceste conditii este de 10 14 tf. Raza de actiune care se cere avioanelor fotogrammetrice trebuie sa fie de 2 000 2 500 km. Caracteristicile unor tipuri de obiective fotogrammetrice Distorsia A in linii/ mm Tipul de obiectiv in mm 1 :n 2fl max, in mm de difractie Nd, in Unghiul in centru la linii/mm minim margine 55 1:8,2 133 0,04 220 18 35 1215 Rodina-2b 6,8 122 Russar-29 70 1 0,020,03 250 12 2530 1012 5,6 120 300 Super-Aviogon 88 1 0,01 7,8 Aviogon 100 1 5,6 90 0,01 300 6,8 5,6 94 300 Pleogon 115 1 0,0040,005 5,9 48 20 Pleogon 153 1 5,6 94 0,0040,005 300 4,5 270 Planigon 152 1 9,3 90 0,02 5,0 - 6,3 90 270 Riegel 152 1 0,15 5,0 58 50 425 Aviotar 170 1 4 60 0,01 2,9 47 28 210 4 425 Aviotar 1 60 0,01 2,3 50 30 200 Russar-Plazmat 1 9 65 0,01 190 5,5 35...40 1820 210 Topar 1 4 63 0,0040,005 425 2,3 35 1820 Pinatar 310 1 4 62 0,005 . 350 6 285 Tafar-3 1 40 0,005 2,1 40 25 500 1 7 35 0,003 240 1,7 40 25 Ortoniar-13

III.2. Metode de aerofotografiere

Inregistrarea fotografica a terenului in vederea obtinerii unor fotograme care sa corespunda scopului urmarit se poate face prin mai multe metode de aerofotografiere. Dupa pozitia axei de fotografiere, aerofotografierea poate fi : verticala, inclinata (perspectiva) si orizontala Aerofotografierea verticala se obtine atunci cind axa de fotografiere nu are abateri mai mari de 3 de la verticala punctului in care s-a facut aerofotografierea. Fotogramele obtinute se numesc fotograme nadirale, care datorita defor-matiilor perspective mici sint larg utilizate in lucrarile de intocmire a planurilor la scara mare. in anumite limite se poate considera ca scara pe fotograma nadirala este constanta pe intreaga suprafata a ei. Aerofotografierea inclinata (in cazul careia axa de fotografiere face cu verticala un unghi mai mare de 3) are avantajul ca permite inregistrarea unei suprafete mai mari de teren, in schimb are dezavantajul cape masura cresterii unghiului de inclinare a, scara detaliilor de pe fotograma variaza in limite tot mai mari .

Aerofotografierea orizontala se foloseste pentru inregistrarea liniei orizontului. Dupa numarul de aerofotograme care se inregistreaza si dupa dispunerea lor se deosebesc : aerofotografierea obiectelor si detaliilor izolate, aerofotografie^-rea in sir (banda) de fotograme si aerofotografierea pe suprafata. Aerofotografierea obiectelor izolate (poduri, intersectii a unor strazi principale, statii de cale ferata etc.) consta in inregistrarea pe 2 4 fotografii a suprafetei de teren pe care se afla constructia care intereseaza. Aerofotografierea in sir (banda) de fotograme consta in inregistrarea unei portiuni de teren inguste si lungi pe un sir continuu de fotografii aeriene (de-a lungul unui curs de apa, al unei strazi principale etc). Pentru a se asigura inregistrarea pe fotograme a intregii fisii de teren ce urmeaza a fi studiata, precum si pentru a se putea observa stereoscopic modelul terenului, fotografierea se executa in asa fel incit intre fotogramele sirului (benzii) sa fie o acoperire longitudinala de 60% (pentru teren ses).

in cazul in care terenul este framintat, avind diferente de nivel mari, acoperirea longitudinala necesara p se calculeaza cu formula: in care: h este diferenta de inaltime maxima intre punctele terenului;

H inaltimea de fotografiere fata de un plan de nivel mediu al terenului. Dupa fotografiere, acoperirea reala p obtinuta intre fotograme se determina cu formula

in care: lx este dimensiunea, in cm, a fotogramei in sensul de zbor; px lungimea in sensul de zbor a zonei in care doua fotograme adiacente au imagini comune. Aerofotografierea pe suprafata este folosita atunci cind suprafata care trebuie fotografiata are o latime mai mare decit poate fi cuprinsa intr-o singura trecere in zbor a avionului. Daca latimea zonei este mare fotografierea se face pe mai multe siruri (benzi) paralele, avind intre ele acoperiri transversale de 30%. Aerofotografierea pe suprafata.

Acoperirea transversala obtinuta dupa fotografiere se obtine masurind pe fotograme (in cm) acoperirea py realizata intre fotogramele sirurilor adiacente si folosind formula: in care ly este dimensiunea, in cm, a fotogramei in sens transversal directiei de zbor (de regula ly = lx). Dupa marimea scarii de fotografiere, metodele de aerofotografiere pot fi: la scara mare (scara de fotografiere mai mare de 1 : 10 000), la scara medie (scara de fotografiere cuprinsa intre 1 : 10 000 si 1 : 30 000) si la o scara mica (scara de fotografiere mai mica de 1 : 30 000). Scara de fotografiere se alege in functie de o serie de factori, ca: scara planului care trebuie intocmit, precizia dorita, necesitatea descifrarii pe fotograme a unor detalii de dimensiuni mici etc. Legatura intre scara de fotografiere mf si scara planului mp este data de relatia:

O data cu perfectionarea continua a opticii aparatelor fotoaeriene, factorul c a crescut de la 100 130 la 200. Tinind seama si de cerintele privind precizia necesara pentru masuratori cit si de necesitatea de a putea descifra pe fotograme imaginile unor obiecte de dimensiuni mici, scarile de aerofotografiere sint cele din tabela 9. Dupa timpul cind se executa, metodele de aerofotografiere pot fi: de zi sau. de noapte. Aerofotografierea in scopul intocmirii planurilor si hartilor se executa numai ziua, intre orele 11 14, timp in care umbrele sint reduse ca dimensiuni. Dupa intervalul spectral folosit, aerofotografierea se poate face cu materiale fotografice (emulsii) sensibile la razele cu lungimi de unda X = 400 770 mj Scarile de aerofotografiere Lungimea maxima a Scara planului Scara de fotografiere benzilor in km 1 : 1 000 1:2 000 1:5 000 1:10 000 1:25 000 1;50 000 1:3 0001 : 5 000 1:4 0001:7 000 1:8 0001:10 000 1:12 0001:15 000 1:20 0001:30 000 1s30 0001:40 000 3 5 15 25 35 45

din zona vizibila (ortocromatice, pancromatice, color etc), cu emulsii sensibile la razele cu lungimi de unda X = 800 1 800 mij. din zona infrarosie (materiale infracromatice) si cu emulsii mixte, sensibile atit la razele vizibile cit si la razele infrarosii (materiale fotografice spectrozonale). in figurile prezentate se dau fotografiile aeriene preluate cu cele trei categorii de materiale. in figura se observa ca vegetatia apare mult mai clar decit in fotografia din figura 46. in fotografia spectrozonala, de exemplu, padurea de rasinoase apare in culoare deosebita fata de aceea de foioase, desi daca sint privite cu ochiul liber se vad de aceeasi culoare verde. in fotografia spectrozonala apar intr-un ton verde, mai inchis, zonele cu umiditate in exces. in studiile pentru proiectarea unor irigatii, desecari, amenajari, aceste date sint de mare folos proiectantilor. Figura 48 prezinta o copie alb negru dupa o fotografie spectrozonala. Acoperirea transversala obtinuta dupa fotografiere se obtine masurind pe fotograme (in cm) acoperirea py realizata intre fotogramele sirurilor adiacente si folosind formula: (39) in care ly este dimensiunea, in cm, a fotogramei in sens transversal directiei de zbor (de regula ly = lx). Dupa marimea scarii de fotografiere, metodele de aerofotografiere pot fi: la scara mare (scara de fotografiere mai mare de 1 : 10 000), la scara medie (scara de fotografiere cuprinsa intre 1 : 10 000 si 1 : 30 000) si la o scara mica (scara de fotografiere mai mica de 1 : 30 000). Scara de fotografiere se alege in functie de o serie de factori, ca: scara planului care trebuie intocmit, precizia dorita, necesitatea descifrarii pe fotograme a unor detalii de dimensiuni mici etc.

Legatura intre scara de fotografiere mf si scara planului mp este data de relatia: