Sunteți pe pagina 1din 6

Ce s-a întâmplat de fapt de Paşti?

Documentar Radio

Reporter:
De Paşti, creştinii îşi aduc aminte de moartea şi învierea fondatorului religiei creştine -
Isus Cristos.
Toate marile religii ale lumii, cu excepţia a patru dintre ele, se întemeiază pe simple
presupuneri filozofice. Dintre cele patru care au la bază o personalitate şi nu un sistem filozofic,
doar creştinismul pretinde că mormântul fondatorului său este gol.
În urmă cu aproape 2000 de ani, pe un deal din Orientul Apropiat, lângă Ierusalimul de
astăzi, erau răstigniţi 3 oameni.
Am întrebat un medic chirurg, specializat în operaţii pe cord deschis, care este cauza
morţii prin răstignire.
Prof. dr. Ion Socoteanu:
Moartea condamnaţilor se putea produce pe de o parte printr-un şoc traumatic -
durerea, pe de altă parte printr-un şoc hemoragic, determinat de pierderea de sânge care se
petrecea.
În cazul celor răstigniţi, de ce se prelungea durerea? Pentru că moartea nu se producea
propriu-zis prin şocul traumatic sau şocul hemoragic, ci se producea - şi asta au constatat medicii
- prin ceea ce noi numim “insuficienţă respiratorie”. Condamnatul nu mai putea să respire,
musculatura respiratorie accesorie fiind blocată, întrucât trebuia să susţină greutatea corpului.
Reporter:
Dar cum a murit răstignitul Isus Cristos?
Prof. dr. Ion Socoteanu:
El a murit prin cu totul alt mecanism şi acest mecanism este unic. El şi-a dat viaţa, nu I-a
fost luată viaţa. Avea putere să-şi dea această viaţă, era porunca pe care o primise de la Tatăl. El a
spus: “Am putere să-mi dau viaţa şi am putere să-mi iau viaţa”.
Din pricina aceasta, moartea Lui este o moarte de bună voie, este o moarte voluntară, care
dă valoare sacrificiului Său. El nu a fost omorât, El şi-a dat viaţa.
Reporter:
L-am întrebat pe profesorul Ernest Valea, specialist în religii orientale şi istoria religiilor,
dacă ideea jertfei în locul altuia, din dragoste pentru altul, este specifică creştinismului.
Prof. Ernest Valea:
În perioada interbelică s-a emis ipoteza că creştinismul s-ar fi format sub influenţa unor
religii iniţiatice, în care apare ideea unui zeu care moare şi învie. Mai recent s-a demonstrat că
influenţa a fost de fapt inversă. Răspândirea creştinismului luase o amploare deosebită în primele
secole, iar în acest context, pentru a putea supravieţui, religiile misterelor au preluat ideea învierii
zeului lor.
De exemplu, învierea lui Atis datează de la jumătatea secolului al II-lea, a lui Adonis din
secolul al IV-lea, iar versiunea finală şi completă a învierii lui Osiris este relatată de Plutarh abia
în secolul al II-lea după Cristos.
Reporter:
Care este de fapt baza acestor învieri şi care este baza învierii lui Cristos?
Prof. Ernest Valea:
Toate aceste învieri sunt de fapt legende, lipsite de orice bază istorică. În schimb, Cristos
a fost, după cum ştim, o persoană istorică. El a murit şi a înviat la o dată istorică precisă, în anul
30.
Semnificaţia morţii şi învierii zeilor din religiile iniţiatice este diferită. Moartea lor nu are
un rol răscumpărător pentru om, iar adepţii lor nu depindeau de zeul înviat pentru a fi „mântuiţi”.
Concluzia mea este că moartea şi învierea lui Cristos nu are egal în alte religii.
Reporter:
Învierea lui Cristos este un eveniment de care depinde adevărul sau falsitatea religiei
creştine. Dacă scoţi învierea din creştinism, acesta se prăbuşeşte.
Dar înainte de înviere, Isus Cristos a trecut printr-un proces, s-a dat o sentinţă, a fost
condamnat la moarte şi a fost executat. Din punct de vedere al justiţiei, cum poate fi apreciat
procesul lui Isus Cristos?
Avocat Angelica Romaşcu:
Când mă gândesc la acest lucru nu pot să nu încep prin a-mi imagina odaia de sus pe
înserate, în acea atmosferă sfântă, plină de smerenie şi dragoste, în care Isus îşi petrecea ultimele
momente împreună cu ucenicii, dându-le cea mai minunată lecţie de umilinţă, slujire şi iubire.
Deodată, liniştea nopţii este tulburată prin pătrunderea în forţă a trupelor speciale, cu
scopul de a-L prinde, de a-L aresta pe Isus, fără însă a avea un mandat de arestare.
Reporter:
Textul biblic din Evanghelia după Matei descrie astfel acele momente:
“Isus a zis gloatelor: ‘Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă
prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu şi n-aţi pus
mâna pe Mine’. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele Preot Caiafa, unde erau adunaţi
cărturarii şi bătrânii.”
Avocat Angelica Romaşcu:
Îmi imaginez această adunare ca pe o adunare a organelor de cercetare penală - Poliţie,
Procuratură. Cred că nu greşesc dacă îl asemăn pe Caiafa chiar cu Prim-Procurorul. Aici trebuia
să fie cercetat Isus, trebuia să se întocmească actul de acuzare, adică rechizitoriul, ca să poată fi
trimis în judecată.
Astfel, pe mărturia a 2 martori mincinoşi şi prin recunoaşterea lui Isus că este Fiul lui
Dumnezeu, I se întocmeşte rechizitoriul, cu verdictul: „Este vinovat, să fie pedepsit cu moartea”.
Isus este trimis în judecată şi ajunge în faţa marelui judecător - Pilat.
Acesta studiază dosarul, citeşte, reciteşte rechizitoriul şi constată că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât “învinuitul, inculpatul” Isus să poată fi
condamnat.
Reporter:
Guvernatorul roman Pilat avea poziţia, funcţia şi puterea de a pronunţa verdictul
„Nevinovat” în cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Cum se raportează Pilat la
acest caz?
Avocat Angelica Romaşcu:
Pilat este convins de nevinovăţia lui Isus, dar datorită presiunilor care veneau atât din
partea puterii politice, cât şi din partea mulţimii aflate în stradă, care cu toţii solicitau
condamnarea la moarte a lui Isus, Pilat cedează. Îşi spală mâinile înaintea norodului şi Îl dă pe
Isus să fie răstignit. Acceptă să fie executată sentinţa de condamnare.
Reporter:
Există implicaţii sociale majore ale evenimentului de la Paşti. Care sunt acestea?
Prof. Ioan Bugnăruc, sociolog:
Paştele înseamnă relaţii noi, un model de reconciliere, de împăcare în familie şi între
naţiuni. Şi modelul acesta nu este modelul impunerii forţei, nu este modelul dominării, ci este
modelul jertfirii.
Paştele înseamnă, în acelaşi timp, intrarea într-o familie nouă. Dumnezeu ne-a oferit
fiecăruia dintre noi privilegiul să-L considerăm Tatăl nostru, iar pe cei care sunt şi ei copiii Lui
să-i considerăm fraţii noştri.
Reporter:
Dincolo de modificarea relaţiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care
culminează cu sărbătoarea de Paşti, reverberează şi la nivel de naţiuni?
Prof. Ioan Bugnăruc, sociolog:
Acele naţiuni care au adăugat la perspectiva economică a vieţii şi perspectiva morală, au
avut binecuvântări, au avut parte de prosperitate.
Sociologi remarcabili vorbesc despre geneza capitalismului şi etica protestantă, de
exemplu, arătând că moralitatea este o premisă foarte importantă în propăşirea economică.
Dacă ne gândim la libertatea conştiinţei, la dreptul la liberă asociere, la respectul
proprietăţii, la separarea bisericii de stat - acestea sunt principii elaborate pe un temei creştin.
Reporter:
Dar Paştele înseamnă şi moarte, chiar dacă este urmată de o înviere. Ce-a fost în inima
Mariei, mama Mântuitorului Isus Cristos şi ce-a fost în inima de Tată a lui Dumnezeu atunci când îşi vedea
Fiul murind?
Ce este în inima unor părinţi care-l conduc la mormânt pe fiul lor? Familia Cosman a
experimentat aceste sentimente când l-a pierdut pe fiul lor cel mai mare, în vârstă de 21 de ani.
Pastor Gigi Cosman:
Sentimentul unei rupturi imense, a unei despărţiri de tine însuţi, prin separarea de o
relaţie pe care ai zidit-o cu atâta migală, cu atâta trudă şi drag timp de 21 de ani, era copleşitor.
Sunt momente în care înţelegi că trebuie să faci o delimitare clară între valori. Dintr-o
dată realizezi nebunia râsului, deşertăciunea mâncatului... Caracterul vremelnic a tot ceea ce te
înconjoară devine atât de pregnant şi valorile se leagă de eternitate, de veşnicie.
Simţi povara unei dureri imense. Atunci înţelegi ce înseamnă „să te usture inima, să te
doară sufletul de durere”. Pe lângă durerea copleşitoare, am trăit şi experienţa unei părăsiri:
oamenii nu ştiau ce să spună, stăteau deoparte. Eram singuri în acele momente...
Atunci am simţit ce înseamnă să fii singur, aşa cum a fost Cristos pe cruce, deşi Tatăl era
în El.
Reporter:
În desfăşurarea evenimentelor de la Paşti, puterea religioasă a unei naţiuni a influenţat şi
manipulat puterea politică, în scopul obţinerii condamnării la moarte a unui personaj incomod.
Marii preoţi de atunci ai naţiunii Israel l-au influenţat pe Pilat, reprezentantul
Imperiului Roman, să-L condamne la moarte pe Isus Cristos, deoarece acesta devenise
incomod pentru ei.
De fapt, ideea de separare a bisericii de stat a fost lansată chiar de către Cristos.
Am stat de vorbă cu Conf. dr. Silviu Rogobete, şeful Catedrei de Ştiinţe Politice de la
Universitatea de Vest din Timişoara, despre evoluţia de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite
între politic şi religios.
Conf. dr. Silviu Rogobete, şef Catedra de Ştiinţe Politice:
S-a văzut în mod constant această luptă, această dialectică între puterea religioasă şi
puterea politică, între “imperium” şi “sacerdotium”. O dată cu apariţia statului-naţiune, lucrurile
se separă, politicul ia o altă traiectorie şi se desacralizează. Partea religioasă rămâne în zona
religiosului. Viaţa politică ar trebui să fie separată de viaţa religioasă, însă iată că nici astăzi
lucrurile nu sunt încă foarte clare şi această tensiune dintre “imperium” şi “sacerdotium”
continuă să ne macine.
Din perspectiva creştinismului, religia nu este politică şi politica nu este religie. În
momentul când spunem „Religia este politică”, automat riscăm să cădem în extrema
fundamentalismului.
Reporter:
A avut oare remuşcări, mustrări de conştiinţă, Pilat, guvernatorul roman, cel care sub
presiunea maselor a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte a Mântuitorului?
Avocat Angelica Romaşcu:
Nu ştiu dacă Pilat a avut remuşcări când a pronunţat sentinţa de condamnare, dar ştim cu
toţii că a trădat adevărul în schimbul confortului material şi social. A preferat să pronunţe o
sentinţă nedreaptă, să dea la moarte un om nevinovat, în care nu a găsit nici o vină. Ca să nu-şi
atragă dizgraţia clasei politice de atunci, a înclinat balanţa spre iubirea de sine, şi nu spre apărarea
adevărului.
Procesul lui Cristos a fost nedrept, cu multe vicii de procedură. Unul dintre aceste vicii a
fost că Isus nu a beneficiat de apărare, nu a avut nici un avocat, nici măcar unul din oficiu.
Reporter:
Bineînţeles că nu poate lipsi perspectiva teologică din această încercare a noastră de a
afla ce s-a întâmplat de fapt de Paşti.
Beniamin Fărăgău, doctor în teologie:
Răspunsul este direct şi simplu:
CRISTOS A ÎNVIAT !
CRISTOS A ÎNVIAT !
Învierea lui Cristos este un eveniment cu implicaţii cosmice. Ca să înţelegi evenimentul
în sine, imaginează-ţi că tocmai te-ai întors de la cimitir, de la înmormântarea unui prieten drag.
În zilele care urmează, îţi vin în minte imagini legate de momentele pe care le-aţi petrecut
împreună nu de puţine ori.
A treia zi, te pomeneşti cu prietenul recent înmormântat în pragul uşii. Te freci la ochi, îţi
dai palme ca să te asiguri că nu visezi. Prietenul, înţelegându-ţi nedumerirea, te priveşte zâmbind,
după care îţi spune:
„Pace ţie. Nu te teme, eu sunt !”

Ce s-a întâmplat de fapt de Paşti? Întrupatul Fiu al lui Dumnezeu S-a lăsat răstignit în
locul meu şi al tău, pentru a plăti plata păcatului nostru, al tuturor. El a împlinit astfel dreptatea lui
Dumnezeu, făcând posibilă refacerea relaţiei mele cu El.

Mai este un lucru care face ca învierea lui Isus Cristos să nu se confunde cu celelalte
învieri din morţi. Toţi ceilalţi au înviat ca să moară din nou. Gândiţi-vă la un transplant de inimă,
de ficat, de rinichi. Pacienţilor doar li se prelungeşte viaţa. Isus Cristos a înviat şi este viu în vecii
vecilor.

Învierea lui Isus este semnalul şi garanţia multor altor învieri din morţi de acelaşi fel, care
vor urma. Credinţa sau necredinţa în Cristosul înviat din morţi împarte lumea în două: în mântuiţi
şi în pierduţi.

CRISTOS A ÎNVIAT !
Dacă spui din toată inima „Adevărat a înviat!”, ai înţeles esenţa Paştelui…

*************************************

Cei care doresc pot obtine cartea cu acelasi titlu.


De asemenea va putem pune la dispozitie copia audio a acestor emisiuni, pe CD audio, CD MP3,
sau DVD in format MP3, scriind pe adresa:

Radio Vocea Evangheliei - Timisoara


C.P. 1174, Of. 16
Timisoara, Romania

Tel. 004 - 0256 - 217.212

Mobil: 004 - 0728 – 276.516


004 - 0722 – 686.738

E-mail: rvetimisoara@hotmail.com
ciobotaioan@yahoo.com